Postata de BClaudiu93 cu 14 ani in urma.
Salut. Ma numesc Claudiu si am 17 ani si am cateva probleme destul de mari. Va rog mult sa cititi.
Dintotdeauna am fost o persoana foarte introvertita si timida. Nu aveam curaj sa spun ca nu vreau sa fac un anumit lucru sau sa refuz pe cineva si mereu am incercat sa le fac pe plac absolut tuturor.
Credeam ca daca voi fi un om bun, voi primi si eu bine in schimb dar nu a fost deloc asa.
La scoala eram foarte foarte stresat inca din prima zi de clasa I. Imi era foarte frica sa nu se supere profesoara pe mine sau parintii. Primeam foarte foarte multe teme de facut si stateam pana tarziu sa le fac, uneeori pana la 12. O uram pe invatatoarea mea pentru ca ea avea mari pretentii de la mine deoarece eram cel mai bun din clasa si pentru ca ma trimitea la multe concursuri si se supara daca nu faceam bine. Celorlalti copii nu le spunea nimic.
Parintii mei mereu au avut pretentii foarte mari de la mine in tot ceea ce faceam eu si eu mereu am incercat sa le fac pe plac ca sa nu se supere.M-au inscris la tenis sa fac un sport de performanta.Acolo ma simteam la fel de stresat ca si la scoala. Mereu ma certa cand venea sa ma vada, iar antrenorul ma certa si el sa arate ca vrea sa ma invete. Cand nu era tata uneori anternorul ma lovea si ma injura de fata cu alti copii si parinti, iar eu stateam si pur si simplu nu faceam nimic. Imi venea sa explodez dar niciodata nu am aratat ca sunt neumultumit.Pe la 12 junsesem sa ma masturbez ca sa pot sa ma linistesc. Credeam ca e un lucru ingrozitor dar nu puteam sa ma controlez pentru ca era singurul lucru care ma mai linistea. Ma simteam extrem de vinovat si era ingrozitor. Credeam ca fac un lucru groaznic si ca sunt o persoana oribila din cauza asta, dar cam intotdeauna m-am simtit fara valoare si simteam ca niciodata nu sunt destul de bun pentru ceilalti.
Cand aveam 14 ani m-am imbolnavit destul de rau. Am avut bronsita cateva luni de zile. Ma simteam foarte rau si dormeam foarte greu. Aveam si cearcane foarte mari. Colegii de clasa imi spuneau ca am o fata de mort. Si profesorii stiau ca ma simteam rau dar in continuare trageau de mine sa invat si sa merg la concursuri. M-am calificat la olimpiada nationala de chimie de la Oradea. Dupa ce m-am calificat a inceput chinul. In fiecare zi stateam 5-6 ore in laboratorul de chimie facand probleme. Profesoara nu prea statea cu mine, imi spunea din ce culegeri sa lucrez si venea sa verifice cat am lucrat. Imi venea sa mor. Simteam ca nu mai pot sa suport, dar cu toate astea nu ziceam nimic, iar daca parintii ma vedeau suparat ma certau si ei.
In realitate mie nu imi pasa de toate acestea Eu nu voiam decat o viata normala. Voiam sa am si eu prieteni sau o prietena.Voiam sa ma relaxez, sa cunosc si eu alti copii, sa merg in tabere, dar parintii mei spuneau: "Ce nu-ti ajunge ca ai de toate, ai casa, ai masa, mergi la olimpiade"
Pregatirea pentru olimpiada judeteana de matematica m-a stresat mai tare decat la chimie. Era foarte greu si nu intelegeam. Eu fiind intr-a opta faceam probleme de clasa a 10-a. Lucram mult si acasa ca asa pot sa inteleg. Ajunsesem intr-un timp sa vizez numai formule.Cand ma gandesc acum nu stiu cum am supotat aceste luni.
In afara de scoala si de calculator in viata mea nu se intampla absolut nimic. Nu intram pe messenger sau pe situri de socializare, deoarece toate lumea voia ceva de la mine. Voiau sa le fac tema sau sa le repar calculatorul sau sa le fac temele etc. Toata viata oamenii au vrut ceva de la mine si eu nu am avut curaj sa refuz.
Am inceput sa ii urasc pe profesori, foarte tare si pe colegii mei. Mi-am dat seama ca celorlalti nu le pasa de ce spun profesorii. A trecut repede clasa a noua, si tot ce am facut a fost sa stau la calculator si sa invat din cand in cand. In fiecare zi imi venea sa plang si uneori plangeam ca nu am si eu o viata normala si ca nu am avut nicioda o prietena si credeam ca nu voi avea niciodata. In vacanta dintre a 9-a si a 10-a am inceput sa ies cu colegii, dar nu ieseau prea des si nu puteam sa stau mult pentru ca daca batea vantul incepea imediat sa ma doara capul si sa fac sinuzita.
Nu vreau sa dau examenele alea, nu vreau sa trec prin liceu fara sa simt altceva decat suferinta. In fiecare zi ma doare capul, gatul, tusesc si imi e frica sa nu ma imbolnavesc. Am luat tone de pastile pentru tuse, imunitate, pentru dureri de cap dar absolut nimic nu are efect.
Gandul ca o sa ajung la faultate unde o sa fie mult mai rau si dupa aceea o sa ma angajez ma terorizeaza. Nu pot sa suport gandul ca toata viata n-am facut absolut nimic pentru mine. Niciodata nu am fost fericit. Nu am facut decat ce vor ceilalti. Sunt foarte fricos, foarte timid si nu am pe nimeni cu care sa vorbesc. Parintii nu vor sa ma inteleaga. Cred ca singurul mod in care pot sa le arat cat de mult sufar este sa ma sinucid. Atunci isi vor da seama ce simteam eu. NU MAI SUPORT. Viata mea nu a insemnat altceva decat chin, suferinta si stres.
Ma simt neputinios in fata vietii si mereu sunt foarte obosit. Dupa ce vin de la scoala nu mai pot face absolut si stau in pat mereu si de multe ori incep sa plang spunandu-mi ca nu pot face nimic pentru a ma schimba si a avea o viata normala pe care sa o traiesc pentru mine. Va rog foarte mult sa ma ajutati.
Am inceput sa cred ca problemele mele de sanatate se datoreaza in mare parte psihicului si modului cum am trait pana acum. As vrea sa scap de gandurile astea pe care le am dar ma urmaresc mereu. As vrea sa fiu un copil ca toti ceilalti, sa fiu sanatos si fericit. As vrea si eu sa am o prietena dar sunt foarte foarte timid si nu stiu cum sa ma apropii de o fata. Nu stiu ce sa ii zic, despre ce sa vorbesc. Ma rusinez imediat cand vad o fata care imi place si ma feresc de ea. Niciodata nu am sarutat o fata si nu am fost la o intalnire. Colegii mei rad de mine ca nu am avut niciodata o prietena si ma simt si eu foarte prost pentru ca am 17 ani si vreau sa simt ca iubesc pe cineva si sa simt ca si acea persoana nu ma iubeste pe mine, dar am fost invatat ca adolescentii nu simt dragoste, ca asta e mare p***ae si ca e un pacat, dar vreau si eu sa ma indragostesc cat sunt adolescent , nu la 30 de ani asa cum cred altii ca e "moral" pentru ca atunci e vorba despre bani, serviciu si responsabilitate si alte p***ai de care eu nu mai vreau sa aduc niciodata. Eu cred ca cea mai frumoasa dragoste este in adolescenta si vreau si eu sa o simt.Ma chinuie gandul ca atunci cand eram sanatos si puteam sa imi traiesc viata cum vreau eu nu am facut-o, am trait cum au zis altii. Acum cand imi doresc sa fiu altfel, nu mai pot. Mi s-a bagat in cap sa fiu un copil cuminte, ascultator, supus, sa respect pe toata lumea, sa invat mult. Acum, colegii mei care fumeaza, se imbata si isi petrec noptile in cluburi sunt mult mai sanatosi ca mine si e foarte frustrant.
Nu mai stiu ce sa fac sa trec peste toate intamplarile si sa las totul in urma. Va rog sa ma ajutati.
acum 9 ani
Va rog dati mi un sfat?
Cum sa trec peste asta ca colegi mei intodeauna nu ma baga inseama nu mai pe iei se ajuta iar pe mine ma dau laoparte nusriu ce sa fac va rog ajutatima?
acum 9 ani
Fi mai sigur pe tine , fati prieteni noi si vezi daca sunt sinceri ! Si tine minte trei cuvinte Viata Merge Inainte :D
acum 9 ani
Fi mai sigur pe tine , fati prieteni noi si vezi daca sunt sinceri ! Si tine minte trei cuvinte Viata Merge Inainte :D
acum 8 ani
Stiti am citit toate raspunsurile si ma bucur pe de o parte ca nu sunt singura care se simte astfel! Uneori sunt de acord cu parintii pt ei stiu ce e mai bine, dar desigur se intampla si deseori sa fac totul din capul meu. As vrea sa va cunosc pe toti, cei drept sunt din Moldova! Vreau sa va spun doar ca sunteti niste persone bune si speciale, care vor avea uneori de castigat, dar desigur si de pierdut! de aceea nu strica ca uneori sa zici NU! sunt extrem de rusinoasa si imi pare rau deoarece imi este foarte greu sa vb cu baietii si in genere sa imi fac prieteni!
acum 8 ani
1000 de oameni pot sa iti zica sa fii sigur pe tine si asta nu inseamna ca tu chiar vei fii mai sigur.DACA VREI CEVA DU-TE SI I-AL!Orice ar fii!
Plus ca din cate am inteles esti olimpic etc deci la scoala nu ar trebuii sa iti fie foarte greu.Poti sa te concentrezi mai putin pe invatatura si de asemnea poti scoate profit de pe urma colegilor.La fiecare tema poti cere si tu 2 lei . Asa un coleg de-al meu face la alti 3 colegi referate, eseuri la lb engleza si ia de la fiecare 5-10 lei in functie de lungimea eseului/compunerii.
Cu negativitate nu se ajunge nicaieri si sunt multe alte cai care te vor face sa te relaxezi......orice baiat se masturbeaza dar nu devenii dependent.
Fixeaza-ti un scop si munceste pentru scopul respectiv ! Nu pentru ce vor altii pana la urma nu ei traiesc viata ta ci tu !
Limitele exista doar daca le lasi tu sa existe.
acum 8 ani
Toti sunteti varza baaai nu stiti nimica
Vreau sfaturi pentru o fata care sufera din cauza colegilor
Si vreau sfaturile sa fie in rime
acum 8 ani
Buna ,
Inteleg o mica parte prin care ai trecut :) si eu cand eram mic eram rusinos si fricos , dar despre invatatoarea mea , era buna cu mine si cu ceilalti colegi , :) auma am 14 ani :) si sunt in clasa cativa colegi mai ,,superiori" care se iau de toti :) eu nu am avut problema cu parintii ei au fost buni cu mine ... eu zic ca a cuceri o fata fa niste muschi si poate arati mai bine si iti trebuie ( INCREDERE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!) si daca ii urasti pe colegi da-le o bataie din aia buna si gata cu nervi :) si chestia cu ****** care o faceai sa te inisteti lasa-te e un pacat si esti considerat GAY.
Multa bafta
acum 8 ani
Buna ,
Inteleg o mica parte prin care ai trecut :) si eu cand eram mic eram rusinos si fricos , dar despre invatatoarea mea , era buna cu mine si cu ceilalti colegi , :) auma am 14 ani :) si sunt in clasa cativa colegi mai ,,superiori" care se iau de toti :) eu nu am avut problema cu parintii ei au fost buni cu mine ... eu zic ca a cuceri o fata fa niste muschi si poate arati mai bine si iti trebuie ( INCREDERE!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!) si daca ii urasti pe colegi da-le o bataie din aia buna si gata cu nervi :) si chestia cu ****** care o faceai sa te inisteti lasa-te e un pacat si esti considerat GAY.
Multa bafta
acum 8 ani
te inteleg si eu trec prin acelasi lucru ca tine numao ca sunt fata..
acum 8 ani
practica yoga si continenta amoroasa. te va ajuta cu siguranta! gaseste un ghid spiritual autentic care sa ti indrume pasii.
acum 8 ani
Imi pare nespus de rau pentru tine.Dar sfatul pe care as putea sa ti-l dau este sa iti faci curaj sa vorbesti cuive despre ceea ce simti fiindca episoadele de depresie te vor marca.Nu lasa problemele de sanatate sau timiditatea sa iti afecteze viata.In locul tau m-as bucura sa fiu desteapta si sa ajung la olimpiade internationale,iar daca cineva rade,fii si tu arogant si spuneti opinia.Sunt sigura ca exista si in cazul tau o fata care te va intelege si te va iubi sincer,nu ai nevoie de nustiu ce subiecte de discutie ci doar de politete.Fii cat se poate de optimist ca nimic nu e definitiv,nici macar supararea si singuratatea.
acum 8 ani
Tata partea cu masturbarea nu trebuia sa te simti rau ca ai facut mai devreme ca mine bravo boss
acum 8 ani
Salut. La 5 ani dupa postarea lui Claudiu sunt de-a dreptul impresionat. Ca student la Automatica pot spune ca studiul e precum respiratul(nu exagerez) si..ca m-am regasit in povestea ta(chiar daca acum ai un alt stil de viata). Culmea si mie imi placea la un moment dat chimia ... dar mai mult fizica. Ce pot sa spun mai mult decat ca ceea ce am citit mi se potriveste inca precum o manusa (la 19 ani) si sincer nu stiu daca puteam sa-mi exprim opinia la momentul respectiv insa ...timiditatea e o sursa de neplaceri...si orice neplacere genereaza haos. Inca ma tratez(mama ei ! :)) iar pentru tine imi doresc sa ai multa fericire, o viata linistita si bineinteles iubire pentru ca le meriti. Mult curaj!
acum 8 ani
Buna ma chiama claudia, nu am rezistat sa nu raspund la comentariul tau chiar daca e de mult...
scuzama pentru toate greselile de ortograf dar am stat numai pana in clasa 3 la scoala in romania. stiu ca nu e un motiv dar pana acu nu mam gandit sa incep sa scriu bine in romana.
Viata mea seamana intrun mod oare care ca a ta.
Nu prea miam cunoscut tatal cand eram mica era mereu plecat intro alta tara pentrun ca sa am un "trai mai bun". Mama mea nu prea suporta asta si am vazut cal insela cand o vazut ca am vazut mio spus daca fac p***ai ca ea ma omoara. cea ce ma speriat tare pentru ca panan ziua de azi nu stiam ca se referea la "dragoste".
Nu stiam ce era si din cauza fricei acestea am tacut, pentru ca da credeam ca era din vina mea sa fiu violata.. nam ziso pana azi am trait numai cu gandul asta refuzand si sa mananc din cauza asta am devenit anorexica si beau numai pastile de pofta de mancare doar ca sa ma ingras si sa nu mor dar de fiecare data cand vreau sa mananc imi vine gandul aceala imi aminteste o pl..a in gura.. da e foarte frumos acu nu mai pot face nimic cel/cei care o facuto e/ sunt casatoriti si au copii nici nu mai am dovezi si vezi.. in ce situatia am ajuns..
Cativa ani mai tarziu (10) dupa ce tatal a venit in tara vreiam sai zic lui da else gandea numai la constructi.. case.. bani.. nu aveam ce vb cu el .. bunicul adc tatal lui ii baga de toate in cap am lasato pentru mine..
Cand am intrat in clasa 1 toti zicau ca o sa fiu prima etc si uite ca faceam parte din cei mai rai elevi la invatat din ultimi.. intodeauna o fost asa eram intodeauna printre ultimi si nu intelegeam de ce, si acum imi zic ca e pentru ca nimeni nu ma ajuta sa inteleg lectiile singura nu intelegeam.
Si toate astea o durat panan clasa 3 cel putin.
timp de un an parinti mei so dus in alta tara si asta pentrun trai mai bun" ceva timp dupa un an, mo dus cu ei acolo am inceput scl nu cunosteam limba si pe nimeni.
Si acolo am ratat un an de scl am ramas rrepetenta..
Si toti ziceau ca e din vina mea numai ca incercam sa inteleg limba nivelu la scl la fel era mai mare si mai greu nu am tinut pasul..
Tatal meu si in ziua de azi se gandeste doar la bani nu poti pleca intro vacanta pentru ca nah trebuie bani sami ridice o casa.. eu care nici nu o vreau, nu vreau sa mai merg acolo unde mi so intamplat doar rele vreau sa merg departe de ei si de toata familia nu mai vreau sa am de aface cu ea.
De la 10 ani si pana acu am fost luata numai de p***a eram pentru ei un nimik pentru ca la scoala nu prea reuseam dar de data asta eram printre cei mijloci..
Nu o crezut niciodata in mine vreiau doar sa esuez si le placea extrem de mult sa ma certe de ex cand am inceput spaniola am luat un 20/20 iam aratato lui si o inceput sa ma certe ca ce de ce nu am luat asta la engleza si tot asa sunt o gramada dea exemple..
Eu intodeauna am vrut sa fac sportul care lai facut tu Tennis, dar inco data pentru ei e o perdere de timp scl conteaza si inteleg dar nu mai suport.
Apropo si cu asta mereu mio zis ca vrea sa ajung cat mai departe dar de la un timp/un an imi zice ca dc nuti cauti de munca eu care nici liceul nu lam terminat eram in clasa 10.
Ca sa ma intretin singura etc dar cum sa fac asta am ales ceva ca sa pot deveni cineva cum o vrut el fara studi mari nu pot incepe a munci si acum vrea sa plec si sami gasesc de munca.. cand iam zis ce mio zis cand eram mai mica o zis ca de ce oricum fac numai cac** la scl si nu o sa ajung nicaieri. Numai ca am facut tot sa pot trece in clasa aia care necisita nivel mare si ma descurc inca cu greu am nevoe de profesor si nah nu mil poate a plati dar fratiorului meu mai mic nu are nici un greu sai plateasca jocuti la 80 euro pe ps4 .
Am luat bacul anul asta din greu la franceza cu un 13/20 e sub 20 media in tara asta, eu care nici nu credeam cal iau cand mio cerut sai zic nota inca mio zis ca ce iar am facut p***ai dc nu am luat macar 15 si iar tot asa incepea sa ma certe si sami spuna ca nus buna la nimik.
Acum in ziua de azi ma zbat sa am bacul in intregime , trec in clasa 12 si o sa am toate materile anul celalantu adc mate, philosophie, chimie, istorie , engleza etc..
eram d''accord cu ei sa intru in clasa aia ca de mica vreiam sa ajung astronaut.. da e iesit din comun stiu.. azi mam gandit la o alta meserie..
Nu prea cred cal iau cu sanatatea iar stau prost sunt complexata seman cu un scelete nu pot manca corect tot gandul acela imi vine.. astept sa treaca anul, sami gasesc ceva de munca si sa nu mai aud de ei..
scuze inca pentru greseli sper ca tu tiai mai revenit..
acum 7 ani
Claudiu,sincer și eu am pățit asta.Am 17 ani,sunt a 10-a,am doar 2 prietene bune iar în restul grupurilor nu sunt acceptata prea ușor din cauza faptului ca ei cred ca sunt "ciudata".La fel ca tine merg la olimpiade și învăț foarte bine ca sa-i mulțumesc pe părinți și profesori și pana acu 1 luna munceam ca un cal fără sa-mi dau seama dar iată ca mi-am deschis mintea.Am fost la psiholog împreună cu părinții și acesta le-a spus ca sunt foarte stresata.Mama m-a crezut dar tata a continuat cu presiunea.Eu fac și atletism de performanta și tata este antrenorul meu (părinții mei sunt antrenori de atletism) și deci îți dai seama ce cicaleala e pe capu meu zilnic :(.El nu a înțeles niciodată ca eu nu suport sa fiu cicălitoare și ma presează. Av-am dureri de cap,amețeli, plângeam zilnic,intr-un cuvânt aveam anxietate.Am fost chiar și la RON crezând ca am ceva la cap și chiar a zis ca o sa am dacă mai continui mult cu stresul :)).În cele din urma am început sa fiu un pic mai rebela sa zic asa :)) nu sa jignesc pe cineva sau sa fac rău sau Doamne ferește sa-mi mint părinții, d oare ca am început sa fiu mai rea un pic pt ca eram prea buna și toți mi se șuierat în cap și profitat de mine.Asa trebuie sa faci și tu.Fa o schimbare și arata-le părinților tai prea posesivi și ca sa zic asa (sa nu te superi) dar cam plini de tabieturi ca tu ai vrea sa te schimbi,ajuta-i sa te susțină în ceea ce alegi.Eu nu aveam voie în excursii,n-aveam voie la colegele mele acasă,puteam ieși la câțiva metrii de bloc și pe deasupra și cu bunica și aveam totuși 14 ani pe atunci.Deci stai calm,găsește ceva ce îți place mult (ca de exemplu mie îmi plac traseele în copaci-cred ca sti)și fa totul cu relaxare fără sa pui la suflet o absenta sau un 7.Mi-ar plăcea sa ne cunoaștem apropo!
acum 6 ani
Bună ziua. Voi fi scurt. Există un proverb: ,,Cu răbdarea,treci și marea”. Mai aveți un an și deveniți major. Lumea asta e o ,,armată” de gradați și de soldați în una și aceeași persoană. Viața trebuie acceptată așa cum e,deoarece NIMENI nu ne mai dă alta împrumut.
Deseori,a îndura este un verb la ordinea zilei.
V-aș recomanda să urmăriți miercurea la ora 18 emisiunea ,,Acces Direct” pe Antena1. De acolo o să aveți multe învățăminte de tras.
În viață nu există nimic perfect,și nici situații ideale. Cu cât vrem să ne îndepărtăm de ,,rău”,cu atât ne îndreptăm prin asta spre și mai rău.
Răul poate dispare numai dacă îl acceptăm și ne adaptăm la rău,ajungem să îl tolerăm și devine ,,meniul principal” al vieții. Abia atunci răul se contopește cu atmosfera din jur și nu ne mai face rău nouă.
Cu cât opunem rezistență lucrurilor și persoanelor care nu ne plac,și vrem cu orice preț să luptăm împotriva situației în care suntem ,,încarcerați”,cu atât mai mult ni se deteriorează condițiile de ,,detenție”.
Cu cât suntem în contact mai mare cu interiorul nostru și trăim mai mult în interior,și facem curat,și aducem pace,liniște,armonie,Iubire și stăpânire de sine în interior,cu atât climatul psiho-social exterior va arăta mai bine.
Asta e soluția: concentarea pe interior și detașarea față de exterior. Cultivarea calităților și a libertății interioare și detașarea față de exterior va aduce lucrurile în exterior și ne va oferi ajutorul și puterea necesară pentru a manifesta și în exterior lucrurile bune din interior. Mult succes,și s-auzim numai de bine!
acum 6 ani
Asta e soluția: concentarea pe interior și detașarea față de exterior. Cultivarea calităților și a libertății interioare și detașarea față de exterior va aduce lucrurile în exterior și ne va oferi ajutorul și puterea necesară pentru a manifesta și în exterior lucrurile bune din interior. Mult succes,și s-auzim numai de bine!
acum 6 ani
Ai 24 ani acum... S-a schimbat ceva? Eu am 16...sunt fata.. Și nu mai rezist.. Sa fiu chinuita.. Batjocorita.. Batuta... Nimic nu fac bine pentru mama.. Am atâtea probleme de sănătate.. Si ea parca tine sa mi le agraveze.. Am probleme cu inima, alergii, asm, ulcer la stomac.. Si ma simt tot mai rau.. Cand e sfârșitul acestei suferințe? Nu mai am lacrimi pentru atâta plâns.. Si nici atâția nervi, ca sa mai suport..
acum 6 ani
exista protectia copilului.
acum 2 ani
nu te-am intrebat
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua