Postata de teopro cu 13 ani in urma.
Suntem casatoriti de 5 ani, timp in care sotul meu a fost foarte mult plecat (lucreaza in domeniul petrolului).
Am avut mereu discutii legate de alegerea contractelor sale, nu foarte stabile, departe de mine,ce perspective are viata noastra de familie in conditiile acestea etc.
Dupa un mare moment de rascruce (eu voiam un copil si evident din motive practice, acest lucru era f dificil), lucrurile au parut sa se aranjeze cand am ramas insarcinata si el a gasit contractul vietii, care ii permitea sa ne ia cu el ca dependenti in acea tara. Eu mi-am luat concediu de maternitate, fara plata, etc, si asa s-a nascut fetita noastra pe care a adorat-o.
Intre timp acel contract s-a terminat si a trebuit sa ne intoarcem in Europa - la serviciul meu. Macar acesta exista si ne permitea sa traim decent.
Cand ne-am intors singurul lucru despre care vorbea era un al doilea copil (inclusiv de fata cu prieteni si colegi de serviciu).
Dupa cateva luni de stat acasa cu fetita (cu care se comporta impecabil), au inceput problemele. Discutii legate de "el nu poate sta acasa, nu are conditiile pe care le aveam inainte, e doar vina mea ca s-a terminat contractul lui - absolut fals pentru ca era pe durata determinata".
Am ramas insarcinata absolut accidental a doua oara si eram atat de stresata de problemele de acasa si de la serviciu, plus fetita, plus sarcina dificila (credeam in plus ca o voi pierde, ca nu voi rezista la toate astea) incat nu mi-am pus problema avortului. In plus el nu spunea nimic.
Cand au trecut trei luni de sarcina si inca nu primise o oferta de job mi-a spus ca nu vrea copilul, ca trebuia sa discutam. Dar era prea tarziu.
A venit si mult asteptata oferta, a semnat un contract fara sa asculte prea mult, spunand ca mai are o alta propunere si poate ii duce cu vorba pe primii (mai facuse asta si alta data). A doua oferta era sublima, a negociat avantaje la sange, inclusiv includerea familiei, masina, post managerial, si era in aceeasi tara in care am nascut prima data. Eram extaziata. Dar a spus NU.
Nu imi venea sa cred. Era prima data cand refuza bani mai multi. Mi-a spus ca o face pentru mine, ca sa pot ramane in Europa unde pot veni parintii mei sa ma ajute sa nasc. Am crezut ca mor si i-am spus ca NU poate sa ne abandoneze asa, daca a ajutat ceva la casnicia noastra la distanta a fost faptul ca era un tata bun, nu poate SA
acum 13 ani
Continuarea povestii - am apasat din greseala pe buton
Nu am putut sa cred ca un tata impecabil se putea transforma in asa ceva. Cu cat plangeam mai mult cu atat spunea ca nu are de ce sa se justifice, stiam ca semnase oferta, poate o sa negocieze cu angajatorul un concediu de urgenta etc.
A plecat ca un ticalos la aeroport in timp ce fiica noastra urla.
A ajuns acolo (intr-o tara a lumii a treia, in care initial spunea ca nu va merge niciodata sa lucreze) si mi-a spus ca a gresit, atmosfera e nasoala, postul nu e ce credea, dar trebuie sa taca din gura si sa plece nu prin demisie, ci dupa ce il platesc. Nu sunt linii telefonice, la hotel internetul nu functioneaza etc. In plus i-au luat pasaportul si nu poate face inca nimic.
Inca nu pot sa cred ce mi s-a intamplat. Copilul al doilea se va naste fara tatal lui, fara nici una din atentiile de care s-a bucurat fetita. Acum mi se sugereaza sa merg la socrii mei sa nasc, pentru ca avem o ruda medic, totul rece de parca ar fi vorba de un catel, nu de un copil.
In trecut, intr-o situatie similara si-a cautat un alt job intr-o luna. Acum nu vrea, sau piata nu mai e aceeasi, dar am putea supravietului financiar. Nu inteleg.
acum 13 ani
Prioritate au acum copiii, fetita si copilul care urmeaza sa se nasca. Zarurile au fost aruncate si se pare ca va trebui cu totii sa suportati consecintele. Ca mama, aveti cel mai mare focus pe copii, bebelusul din burtica trebuie sa aiba cele mai bune conditii pentru dezvoltare, este preferabil sa aveti o stare cat de calma si pozitiva puteti avea in acest moment, cu tot contextul de rigoare. Cu siguranta sotul a constientizat eroarea si va face tot ce va putea sa remedieze si probabil este mai bine daca va simti ca il sprijiniti sau cel putin, il presati mai putin. Dupa nastere, ar fi buna o discutie clarificatoare cu sotul referioare la situatiile critice din viata, cum v-ati simtit aproape "abandonata" cand a plecat si sa clarificati motivele pentru care contractul mai avantajos nu l-a acceptat. Pana atunci, e foarte buna rabdarea si toleranta, in conditiile in care purtati responsabilitatea pentru copilul aproape nedorit. Daca simtiti ca sotul sau socrii au reticente sau frustrari legate de nasterea acestui copil, va trebui sa explicati fara reprosuri si emotii ca sunt necesare conditii securizante pentru acest copil, pana la urma este vorba de cativa adulti care pot gestiona si care au mai gestionat situatii critice si in trecut.
Va doresc numai bine!
acum 13 ani
Teribila situatie. De ce faceti copii cand nu aveti o situatie stabila??????
acum 13 ani
Va multumesc pentru raspuns.
Eu am o situatie "stabila", orice mai inseamna asta in zilele noastre.
Sotul meu sustine ca vrea copilul (acum), nu are un raspuns la intrebarea "de ce trebuie sa se nasca astfel fata de cum a fost fetita inconjurata de dragoste".
Din pacate eu nu cred ca il pot ierta. Lumea mea s-a prabusit in mici bucatele - oricare ar fi fost problemele vietii sau cele dintre noi faptul ca era un tata bun era o CERTITUDINE pentru mine. Fetita il adora. Acum nici macar asta nu mai exista.
acum 13 ani
Am zis "faceti", "aveti", nu "faci", "ai". Ma refeream la amandoi nu doar la tine. Din cate am inteles, ambii copii au fost neprogramati si facuti inainte ca situatia familiala sa fie stabila si armonioasa. Pacat pentru ei.
acum 13 ani
Daca nu il iertati si paternitatea lui nu mai reprezinta caramida de bucurie, ce intentionati sa faceti? Cum veti proceda daca lucrurile continua sa fie instabile? Ce puteti face pentru a le stabiliza?
acum 13 ani
Buna ziua,
citind prezentarea facuta de tine inteleg ca inca de la inceputul relatiei ai fost ingrijorata cu privire la viitorul familiei, ac***a in vedere ca sotul are un job care necesita deplasari.Acest lucru s-a rezolvat temporar atunci cand a gasit un job unde puteai merge si tu cu copilul dar se pare ca in esenta problema nu este rezolvata, sotul tine mult la cariera, nu poate sta acasa prea mult indiferent de argumente iar tu nu accepti acest lucru.Fiecare pareti a avea o imagine diferita asupra a ceea ce este familia, ideal ar fi sie identice. Spui ca nu il poti ierta, poate asa este dar care sunt solutiile, ce urmeaza?
acum 13 ani
Raspunsul dlui Nedea e foarte bun, si poate si-a dat seama de subtilitati pe care eu nu le realizez in intregime, fiind barbat.
Si intrebarea este foarte buna, ce urmeaza ?
Nu stiu daca il poate scoate cineva pe sotul meu din visul referitor la faptul ca familia e ceva pe care il poti abandona si apoi te asteapta intact.
Atunci cand am pus problema divortului a sustinut ca ar cere custodia copiilor (cum, ac***a in vedere stilul sau de viata ?). Raspunsul iresponsabil a fost ca daca trebuie atunci va minti in fata judecatorului ca va lucra doar jumatate de an, si restul ii va lasa pe copii cu parintii lui (care au 70 de ani). Cum poate sustine asta, ac***a in vedere ca nu vine nici macar la nasterea celui de-al doilea ? Ca ar putea cere custodia a doi copii ?
acum 13 ani
draga mea,
copiii nu ti-i poate lua nimeni de langa tine!!!
esti mama si relatia dintre copil si mama lui e sfanta.
ai nevoie de putin timp si spatiu pentru tine ca sa vezi ce poti sa faci . sa iesi putin din situatia asta de criza ( asa pare.. ). parintii tai ce spun? ei ar trebui sa fie alaturi de tine si sa te inteleaga.
iti doresc sa gasesti echilibrul de care ai nevoie pentru a face ceea ce e mai bine pentru tine si copiii tai!
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua