Postata de Laura2639464 cu 14 ani in urma.
Buna ziua. Am o problema care ma chinuie inca din copilarie; am inceput sa constientizez aceasta senzatie de pe la 10, 11 ani numai ca atunci dura poate cateva secunde sau nu imi mai aduc eu bine aminte. Am senzatia uneori (crizele apar din senin, fara un motiv aparent si pot dura si cateva zile pana cand incep incet, incet sa imi mai revin, o senzatie crunta si chinuitoare pentru corpul meu) ca nu pot sa respir complet, ca nu imi intra aerul inspirat adanc in plamani de parca ar fi ceva care obstructioneaza patrunderea aerului; tin sa spun ca mi se provoaca un fel de cascat ciudat, casc astfel poate de cateva ori bune pana cand reusesc o data sa o fac bine si parca pentru o secunda mi se deblocheaza ceva si reusesc sa simt aerul inspirat ca-si urmeaza cursul pana in partea inferioara a plamanilor; senzatia pe care o am in astfel de momente este de diafragma blocata (n-as vrea sa spun p***ai dar parca la acel nivel nu am senzatia de bine provocata de aerul care parca trece prin aceasta zona a stomacului, ca atunci cand oftezi adanc si ai o senzatie de bine, ceea ce la mine nu se intampla).
In timpul unor astfel de crize, chinuindu-ma sa inspir, la un moment dat am senzatia de urechi infundate si mictiuni oarecum frecvente. Desi mi s-a spus ca sunt atacuri de panica mentionez ca nu am nici un alt simptom al atacurilor de panica ci doar aceasta senzatie de sete de aer cu cascat.
Am facut toate analizele posibile si imposibile pentru ca devii obsedat de o problema pe care ai putea-o avea: electrocardiograma, ecocardiografie, radiografie la plamani, ecografie la tiroida, mi-am verificat hormonii tiroidieni, analizele de sange in general... Mi-am verificat cred tot ce ar putea provoca o astfel de stare si toate analizele au iesit perfect, eu insa, la intervale de timp nedeterminate, ma simt rau intrand intr-o astfel de stare.
Mai vreau sa mentionez un lucru, desi nu stiu ce legatura ar putea avea, cand mama era insarcinata cu mine, acum 30 de ani, a fost lovita de o masina, mai mult in picior, coapsa decat in plin, unde a doua zi i s-a invinetit locul, era insarcinata in 3 luni si o saptamana, deci, in principiu, nu trebuia inca sa ma misc, dar a doua zi de la accident m-am mmiscat puternic pentru prima oara. Ar putea avea drept consecinta aceasta stare pe care eu am mostenit-o din starea de panica a mamei ce s-a transmis la copil?
Va rog din suflet sa ma ajutati cu un raspuns, chiar in aceste zile trec printr-o astfel de criza de sufocare, cu atat mai mult cu cat sotul meu si cu mine vrem sa avem un copil si mi-e frica de o eventuala senzatie de acest fel in timpul sarcinii, n-as vrea sa transmit copilului chinul prin care trec incercand sa respir.
Va multumesc.
acum 14 ani
Va multumesc din suflet pentru amabilitatea de a-mi raspunde d-na doctor. Cum spuneam, am verificat tot si din acest punct de vedere, si calciul, magneziul, tot ce s-a putut face prin sange, hormoni tiroidieni, cred cam tot... si totul a iesit in limite normale. In ceea ce priveste Sedatif PC, am luat si acest medicament de la o farmacie homeopata dar nu m-am linistit. Este o stare care apare din senin, ma chinuie pentru cateva zile bune, dupa care incepe sa se amelioreze, dar problema reincepe la un alt interval de timp fara sa-mi pot explica ce-mi inhiba respiratia normala. Voi incerca si cu psihoterapia pentru ca s-ar putea chiar sa-mi dea o mana de ajutor. Sper. Intre timp, inca o data multumiri pentru raspuns.
acum 14 ani
stai linistita ! Sunt o multime de persoane care au aceste simptome.Eu le am de cativa ani buni si asta din cauza uneo tulburari obsesiv compulsive generate de anxietate.Respir sacadat, obosesc si ore intregi am senzatia ca ma sufoc ca nu imi intra aerul in plamani asa cum trebuie! e de la un factor stresant pe care poti sa il constientizezi sau nu-in unele cazuri! Nu vei pati nimic ! Totul depinde de tine sa iti revii! Eu i mi revin de multe ori dar daca nu tin sub control starile de anxietate senzatia revine! Totul e pe sistem nervos nu exista niciun pericol real!
Sanatate maxima!
acum 11 ani
Tavi,te rog,contacteaza-ma.Si eu am aceste manifestari pe sistem nervos din cauza unei tulburari obsesiv compulsive;tu cum ai rezolvat-o?Hai sa vb.,sa ne ajutam,e totul mai usor asa.
Astept raspunsul tau
acum 14 ani
Buna Marialeea. Iti multumesc pentru raspuns. Intrebarea mea pentru tine e, daca nu te deranjeaza sa-mi raspunzi din nou, evident, starea de sufocare se manifesta si la tine cu senzatia ca ti se blocheaza ceva si nu ai senzatia de bine de aer inspirat adanc in plamani ca dupa un oftat si, in consecinta, ti se provoaca si un cascat ciudat care dureaza catva timp, vreau sa spun casti de cateva ori, pana cand simti pentru o fractiune de secunda ca ti s-a deblocat ceva si ai reusit sa inspiri, si evident, dupa aceasta o iei de la capat cu chinul?
Astazi am fost din nou la medic, m-a consultat pe toate partile, mi-a ascultat din nou plamanii sa vada daca nu am ceva astm, inima, mi-a masurat saturatia de oxigen din corp, desi ma dusesem din nou cu tot catastiful de analize de toate felurile pe care le facusem; in fine, prin coroborare, mi-a spus ca sunt perfect sanatoasa, ca problema pe care o acuz cum ca nu ma oxigenez bine nu sta in picioare pentru ca imi facuse saturatia de oxigen si iesise perfect, deci este doar o senzatie, mi-a mai zis ca fiind o chestie pe fond psihic, un sindrom anxios, pe care il am de prea mult timp mi s-a cronicizat deja, practic este vorba uneori cand imi vin crizele de lovirea sau cam asa ceva a doi nervi, vegetativ si simpatic de la nivelul diafragmei care o tensioneaza (totul pornind de la tensiuni nervoase interne neexprimate si inconstiente care o "intepenesc") dar asta nu inseamna ca nu respir cu adevarat, ramane totul la nivel de senzatie, altfel am muri sau am intra in colaps, evident.
Ti-am scris tot acest lucru pentru ca probabil, daca zici ca te-ai investigat si tu si ai ramas cu aceleasi senzatii ca si mine, s-ar putea sa ai acelasi lucru. Mie in acest moment pentru cateva saptamani mi-a prescris Xanax, este singurul care detensioneaza sau sedinte de psihoterapie, a doua varianta nefiindu-mi la indemana pentru ca iti compromite o prea mare parte a activitatilor sau a serviciului, plus ca mai si costa. Am uitat sa spun, eu sunt jurnalista si lucrez dar si traiesc, sunt casatorita cu un italian. Deci medicii pe care ii frecventez acum sunt italieni, vedem si alte pareri. Si-ti mai spun un singur lucru, am ramas blocata sa vad cat sunt de dedicati cauzei, medicinei, doctorii de aici, din pacate, nu ca cei de la noi.
In speranta ca nu te-am plictisit si ti-am putut impartasi cate ceva care sper sa te ajute si pe tine la sanatate, te salut si sper sa te mai aud.
Laura.
acum 14 ani
Draga Laura, crede-ma, parca e un facut: si eu lucrez in presa, pe partea de IT insa, iar colegele mele sunt jurnalisti ca si tine! Cred ca pe noi "meseria de omoara", cum se spune! Este f.f. stresanta, vezi si tu, abia acum am apucat sa intru pe mail, si inca sunt fericita ca nu am venit la ora 21.00 acasa, ca ieri sau alaltaieri!
In primul rand, din cate am citit si eu si mi-au zis medicii, cascatul este de fapt felul in care organismul "da comanda" sa ne "egalizam", intr-un fel respiratia, sa nu ne mai chinuim sa tragem aer in piept, mereu si mereu. Exact axceleasi senzatii le am si eu, ca si colegele mele, de altfel.
Si eu iau Xanax, stiu ca da dependenta, insa nu renunt la el pentru simplul motiv ca este singurul care ma ajuta sa "ies" din starile astea atunci cand gafai de nu mai pot. Ba inca sa-ti spun una si mai si: eu mai fac si hipertensiune, tot "pe fond vegetativ", dupa cum mi-au spus medicii, caci sunt sanatoasa tun si totusi, la 36 de ani, fac si 20 tensiune de simt ca mi se sparge ceva la cap! Cand fac tensiune iau Lexotan, 1/2 de pastila, si gata, de la valorile astea nebunesti scade iar la 12! Acum zi si tu daca nu e totul pe fond psihic! Si, crede-ma, toate starile astea sunt agravate intr-un fel de faptul ca avem un job solicitant, dar de, omul trebuie sa-si castige cumva existenta si face ce stie el mai bine! Dar... pe noi nu ne ajuta prea tare agitatia de la munca si trebuie "sa-i dam la cap", cum se spune in popor, si sa ne mai calmam sistemul nervos (respectiv cu Xanax).
Si daca incercam sa ne controlam cat putem de bine, putem reusi sa facem sa treaca criza mai usor si, parca, mai repede.
Spune-mi, tie nu ti-e frica sa faci un bebe! Eu nici la varsta asta nu am si pur si simplu mor de frica la ideea de a ramane insarcinata! Caci, vorba ta, daca fac vreo criza, gravida fiind, pot eu fi sigura ca nu stresez copilul sau, mai rau, ca nu mi se intampla sa avortez daca e vreo criza mai violenta???
Nu stiu ce sa mai cred, la mine mai sunt si problemele cu hipertensiunea, nu cred ca ma voi incumeta la vreun bebe?
Tu ai curaj?
acum 14 ani
Si sa stii ca si eu casc "de-mi rup falcile" cand intru in criza asta de respiratie! Ma simt bine citeva secunde dupa cascat, si apoi o iau iarasi de la capat.
acum 13 ani
Perfecta descriere, simptome identice...sa-nteleg ca ultimul lucru de facut e vizita la psiholog?
acum 14 ani
Doamne, este identic cu ce am eu... in afara de partea cu tensiunea, nu-mi vine sa cred... ma simteam pana de curand atat de singura cu aceste simptome si stari incat nu stiam ce sa mai cred... iata ca mai sunt si altii...
In ceea ce priveste partea cu bebe trebuie sa spun ca astazi chiar am atins discutia la medic si mi-a zis, spre fericirea mea, ca astfel de stari nu se transmit la fat pentru ca el este atat de bine delimitat in lichidul amniotic incat chiar daca simte anumite lucruri pentru el sunt ca niste vibratii, asta in conditiile in care mama ar avea un soc sau o bucurie foarte mare, dar cand ai o stare constanta, ca cea acuzata de noi, nu "absoarbe"... De alta parte mi-a mai spus ca in timpul unei sarcini exista un "joc" al hormonilor atat de puternic incat ne transformam automat corpul de la normal la 180 de grade... ca un exemplu pe care mi l-a dat ea: o persoana extrem de deprimata poate deveni euforica in starea de graviditate, nu mai tin minte exact cum s-a exprimat astazi, ca vorbea cam stiintific pt. mine, dar ceva de genul hormonii se "reasaza" in timpul sarcinii astfel incat sa protejeze atat mama cat si fatul, mai rau e pt. anumite persoane dupa sarcina, stii tu depresie postpartum etc...
Deci, curaj draga mea, eu anul asta ma incumet, fie ce-o fi... imi doresc atat de mult un "pitic", tu nu? Nu crezi ca merita sa ne asumam un minim de risc, sa ne acordam si sa acordam o sansa cuiva sa ne spuna... "mama"...?
acum 14 ani
Vai, draga mea, mi-e frica de mor cu bebeul! Daca, Doamne-fereste, fac o criza de hipertensiune (pe fond neurovegetativ, asa cum mi-au spus medicii ca este) cand sunt insarcinata???? Pierd copilul, iti spun eu "la sigur"! Sau il afectez, caci prin cordonul ombilical ii "pompez" cu putere sangele (cand am hipertensiune, bineinteles) si lui in trupusor! Bietul de el, sunt sigura ca, daca rezista, nu ii va fi absolut deloc bine!
Si, din pacate, medicii mie mi-au spus ca, pana nu "rezolv" starile astea de hipertensiune, e cam riscanta treaba cu copilul! Hmm, de parca ar depinde de mine lucrul asta!
Ah, si apropo, tu ti-ai luat tensiunea vreodata, asa, de curiozitate, cand ai starile astea de sufocare? Mie imi creste binisor tensiunea, unei colege ii scade pana pe la 9 cu 4, acum depinde de organismul fiecareia dintre noi. Incearca, totusi, si tu, sa-ti masori tensiunea cand te sufoci! Caci, daca creste sau scade alarmant, iti spun eu IN MOD CERT ca nu e deloc bine pentru un bebelus! Sunt, in orice farmacie, aparate de masurare a tensiunii, si numai cand ai o criza poti vedea cum iti variaza si daca iti variaza tensiunea. Ia vezi, ca s-ar putea sa ai ceva surprize si pe acest plan!
Si, intr-adevar, hormonii o cam iau razna cand suntem gravide! Am doua cumnate, una e gravida acum, alta a nascut acum 2 luni, stiu perfect cum vine treaba asta. Una era un car de nervi in sarcina, alta avea niste pofte de speriat si era blanda ca un mielusel. Cea care a fost nervoasa in sarcina nu a facut depresia postpartum, cea blanda in schimb da, ca plangea "de-i sarea camasa dupa ea" din orice. Deci, in concluzie, daca acum sistemul nostru nervos e cum e, oare in sarcina cum se va "comporta"?
Off, vai de noi, e greu tare sa o tot ducem asa, cu anii, cu simptomele astea aiurea!
Si inca ceva, probabil ca nu vei citi mesajul meu decat dimineata, sa nu crezi ca nu vreau sa-ti raspund imediat, dar adevarul e ca plec la munca f.devreme (la ora 06.30), si din pacate nu stiu cand ajung acasa ca sa-mi citesc mailul. Oricum, nu pot "butona" la calculator decat seara, caci la serviciu muncim pe rupte de nici nu apucam sa mergem la toaleta.
Si, la raspunsurile tale, iti raspund, dupa cum vezi, la ore din acestea "ciudate", caci adorm devreme seara, franta de oboseala cum sunt, si ma trezesc cu noaptea-n cap. Ce mai, vezi si tu, tot sistemul meu nervos e dat peste cap, hmm, ce sa ma mai mir ca am starile astea!!! Banuiesc ca nici tu "nu stai pe roze" cu programul la serviciu si cu munca asta "in salturi".
Te sarut si mai vorbim, poate medicii tai sa descopere tratamentul pentru caznele noastre, ca eu deja nu mai am sperante ca-mi va fi mai bine, poate la batranete, cine stie...
acum 14 ani
Se pare ca nu ati citit mesajul de la mine. Adevarul e ca se posteaza mai sus, la medici. Aveti grija cu Xanaxul. Poate da dependenta, ca sa nu mai vorbim de o sarcina. Tot pe sistemul neurovegetativ v-am scris si eu ca prezentati acel simptom. Si eu am cate un episod din acesta. Rar, dar mai am. Asa ca mergeti pe mana homeopatiei.
Mult succes in toate. Sper sa gasiti mesajul
acum 14 ani
Va multumesc din suflet pentru sfat, sa stiti ca l-am citit, dar, cel putin in ceea ce ma priveste, cred ca situatia e un picut mai complicata: EU AM MAI MULTE SIMPTOME PE SISTEM NEUROVEGETATIV, DIN PACATE, NU NUMAI CEL DE SUFOCARE! Si eu sper ca ati citit ce i-am spus Laurei, si anume ca am si episoade de hipertensiune fara a mi se gasi nici o afectiune, cat de mica ar fi ea (plamani, rinichi, tiroida, inima si tot ce se mai putea), analizele de sange mereu sunt OK (nu imi lipseste calciul si magneziul), am facut tomografie, RMN, ecografii ale tuturor organelor, poze la plamani si nici nu mai stiu cate (la spitalul Floreasca). Am avut norocul de a "da" peste un medic adevarat si "m-a scanat" din capa pana-n picioare!
Cu Xanaxul... Sa stiti ca il iau episodic, ma pot "lasa" de el oricand, cu Bromazepamul e mai greu, cum il intrerup de tot incepe sa-mi creasca tensiunea! Care nu coboara indiferent de as inghiti: Monopril sau Captopril, Enap, si tot ce am incercat. Asa ca la mine cred ca s-a instalat dependenta, iau acest medicament (Bromazepamul) de sapte ani, 1/2 pastila la nevoie, caci imediat simt cand incepe sa-mi creasca tensiunea. Iar, odata cu asta, incep si episoadele de lipsa de aer, ritmul cardiac incepe sa mi se modifice (55-60 batai/min. - am aparat electronic de masurare a tensiunii care arata si pulsul) si incepe balciul!
Homeopatic vorbind, nu am incercat, personal, inca nimic.
Si, dupa cum vedeti, mai am si insomnii, cam asta e ora cand sunt treaza si mi se face somn pe la ora 05.00, dar eu la ora 06.15 plec la serviciu si nu mai pot dormi! Uneori mi s-a intamplat sa adorm de-a binelea in metrou de oboseala! Si mi-e frica sa inghit somnifere, fie ele si naturiste, caci sunt "tehuie" si trebuie sa ma concentrez la munca!
Cam asta ar fi, in mare, toate problemele mele!
In speranta ca nu v-am plictisit prea rau, multumesc ca ati avut bunavointa de a ma "asculta".
Cu stima,
Cristina
acum 14 ani
Sarumainile doamna doctor va rog sami spuneti daca acel medicament homeopat are contraindicati la diabet sau la medicamente de tensiune cum ar fi norvasc sau metropolrol va multumesc si va doresc numa bine eu am mare incredere in medicamentele homeopate si le recomand tuturor
acum 14 ani
vreau sa o intreb pe dr cristina daca te poti vindeca de senzatia de sufocare la stomac si eu tot asa ma sufoc nu pot respira in totalitate in cat timp sunt de jumatate de an cu starea asta ma pot vindeca va multumesc datim un raspuns
acum 14 ani
Buna...nici nu stiu ce este la ora asta, domnul Sorin!
Toate preparatele homeopate, din cate stiu eu au o cantitate infima de zahar. Sedatif PC despre care era vorba nu are trecut la contraindicatii diabetul. De fapt nu are nicio contraindicatie in prospect.Eu nu sunt homeopat si l-am recomandat mai mult din experienta personala. Cel mai indicat este sa mergeti la un homeopat sa va faca o schema personalizata care va va ajuta foarte mult si cu celelalte afectiuni care in fond , la baza tot de o afectare emotionala tin.
Iar pentru Cristina, tocmai acesta este scopul consultatiei homeopate, sa te ajute ca treptat sa renunti la Bromazepam ( care, el te face ,,tehuie" cum bine te-ai exprimat) si sa-ti regleze fondul emotional care provoaca simptomele descrise. Nefacand decat sa umbli din medic in medic, lasi timpul sa treaca, suferinta se cronicizeaza si nu mai sunt decat cativa pasi pana la depresie.
Eu nu ma erijez in atoate cunoscator. Ce v-am scris a fost o reactie de simpatie umana la suferinta unui semen. Numai cine nu a suferit niciodata nu-i intelege pe ceilalti.
Va urez multa sanatate!
acum 14 ani
Va multumesc mult pentru raspuns, d-na doctor! Voi incerca si cu medicamente homeopate, caci nu am nimic de pierdut: sunt intr-o stare de oboseala de "pic din picioare"! Nu am mai mers cam de multisor la medic pentru ca imi lipseste total timpul pentru a ma programa la o consultatie. Sper sa ma "eliberez" macar un pic in curand si sa incerc, chiar la dumneavoastra, daca veti avea bunavointa de a ma primi. Dar momentan este o nebunie la mine la serviciu, lucrez la stat si editura mea a fost desfiintata, fiind preluata prin absorbtie de Minister, si a inceput balciul: completarea de teancuri de formulare, scoaterea cazierului, analize la policlinica (unde am fost toti colegii "in par", in timpul programului, noi ac***a si mult de lucru), consult la psiholog (iar eu am "iesit" bine din acest pct. de vedere), consult la medicul de medicina muncii (la care ma duc chiar luni, tot in timpul programului, apoi vin "intr-un suflet" la serviciu, sa-mi termin treaba) etc.! Apoi spuneti sin dvs. daca acestea nu sunt lucruri stresante, atat pt. mine cat si pt. colegii mei: alergam de colo-colo ca naucii, luam taxiurile in grup, dam fuga la policlinica, eventual la Minister, daca suntem chemati, apoi inapoi la munca ca sa ne terminam treaba, ce sa mai, toata redactia a innebunit de-a binelea, nu numai eu, sa stiti! Caci niciodata nu stim ce se investe in ziua urmatoare, primim telefon dimineata sa facem naiba stie ce si... "pe cai" neneaca, toti "in par"!
Sper ca nu v-am plictisit prea mult, incercam sa va fac sa intelegeti cam care e programul meu momentan, sper sa se incheie toata tarasenia cat mai curand si sa ma linistesc si eu odata! Atunci fiti convinsa ca ma voi putea ocupa si de mine. Si poate, scuze ca ma repet, veti avea bunavointa de va putea ocupa putintel si de mine.
Multe multumiri inca o data si sanatate,
Cristina
acum 14 ani
Buna dimineata Cristina!
Dupa cum am spus eu nu sunt homeopat si nici din Bucuresti. Am numai cateva notiuni de baza si am mare incredere in metoda CHIAR daca sunt medic. Multi dintre ei nu au, desi se poate observa o mai mare deschidere catre terapiile alternative si din partea lor (a medicilor). Sa nu te mire ca m-am pozitionat putin in ,,afara tagmei", dar pe langa facultatea absolvita in 1986, am mai urmat si altfel de cursuri care mi-au deschis o mai larga perspectiva asupra tratarii holistic, a persoanei umane. Omul nu este facut numai din ,,trup de carne" pe care sa-l poata suci si rasuci medicul. Mai sunt si altele pe-acolo printre care mintea si spiritul care au nevoie si ele de atentie si ingrijire. Ei, remediile homeopate tocmai acolo lucreaza, la baza.
In Bucuresti aveti un centru foarte bun pe undeva pe la Piata Romana. Sau, la nevoie, te-as putea recomanda unei colege de-a mele, bineinteles dupa ce ii cer si ei acordul.
Sa ne auzim cu bine.
acum 14 ani
Va multumesc din suflet pentru atentia pe care mi-o acordati. Imediat ce termin cu "nebunia" asta de la serviciu, ma voi indrepta si spre un centru de medicina homeopata. Si as aprecia foarte mult daca ati putea sa ma ajutati si sa vorbiti cu colega dvs. din Bucuresti. As fi oricum mai linistita ca voi "incape" pe mainile unui OM, MEDIC ADEVARAT, cum sunt absolut sigura ca este colega dvs. Ma uit si eu la diverse probleme ale oamenilor si observ ca, desi pun intrebari de ordin strict medical, la care ar cam trebui sa le raspunda medicii sectiunii respective, se intampla destul de rar sa primeasca lamuriri din partea dumnealor. Sunt constienta ca doctorii sunt si ei oameni ocupati, dar eu zic ca cei ce apeleaza la dansii sunt disperati si in suferinta si ar trebui sa li se acorde, poate mai mult ca unor simpli pacienti ce se prezinta la cabinet, interes si intelegere. Dumneavoastra sunteti OM, inainte de toate, si as aprecia nespus de mult si in continuare ajutorul dvs.
Cu mii de multumiri pentru abnegatia dvs. (pe care eu personal o simt in spatele unor simple randuri),
Cristina
acum 14 ani
Buna seara va multumesc pt raspuns am trecut si eu prin probleme asemanatoare declansate pe baza unui efort de ridicare in luna octombrie 2009 mai am si acum niste tentative de blocare a respiratiei asa cum arata doamna Laura medicul cardiolog depistandum o hipertensiune care o tratez chiar si o angiografie la Timisoara am facut ca sa fim siguri de la ce porneste avind in vedere ca eu sunt sofer profesionist de meserie la aceasta testare nu mi sa descoperit nimic anormal de acea as vrea sa incerc acel medicament homeopat sunt sigur ca aceasta este pe fond nervos acest medicament are efect de durata si se poate administra doar cu acordul medicului va multumesc anticipat si doresc ca cei care au acesta suferinta foarte neplacuta sa scape cat mai curind de ia si dumneavoastra multa sanatate sunteti uni dintre medici care chiar va respectati juramantul cu stima GALE SORIN
acum 14 ani
Buna Cristina... Cum te mai simti? Am vazut din randurile tale de mai sus cam cum stai cu programul zilnic de lucru si cu somnul... Draga mea, nu-i bine deloc, te distrugi... pai cum sa dormi doar o ora pe noapte de la 5 la 6.15? Cred ca te inteleg foarte bine cum e cand ai crize sa nu poti sa te asezi la "orizontala" ca devii nelinistit din cauza sufocarii sau senzatiei de sufocare (cel putin asta mi se intampla mie) si parca noaptea imi este si mai nasol...
Apropo, vroiam sa te intreb un lucru: daca esti in timpul unei crize de sufocare, atac de panica sau zi-i cum vrei si reusesti intr-un final sa adormi, dormi linistita, adevarat? Vreau doar sa-mi confirmi sau sa-mi infirmi pentru ca eu daca am o criza, simt ca n-am aer si reusesc sa adorm, dorm linistita fara probleme... iti dai seama ca in somn nu mai casc "sa-mi rup falcile" cum ziceai tu si nici senzatia ca nu ma oxigenez bine nu o mai simt... deci... dormi linistita...
te pup si ai grija de tine,
Laura.
acum 14 ani
Buna dimineata Cristina! Iata mail-ul la care o poti contacta pe doamna Dr. Ileana Randasu medic homeopat :
[email protected]
Cat despre raspunsul la intrebari, ce sa-ti spun?! Pe acest site raspund doar cei care s-au inscris pentru asa ceva. Probabil pentru anumite intrebari nu este specialistul corespondent. De aceea ma mai bag si eu la cate o chestioara care nu este neaparat de competenta mea, dar la care macar o orientare, o indrumare pot da, ca sa nu ramana omul cu intrebarea in ...aer. (stii, cam ca in desenele alea cu semnul intrebarii deasupra capului intr-o bula!!!)
Sa ai o zi linistita!
Nu ai gasit ce cautai? Cauta intrebari similare
sau adauga o intrebare noua
Adauga o intrebare noua