E grav..

Postata de Maria cu 12 ani in urma.

Buna seara...defapt mint, nu e buna deloc seara asta! Nu si pentru mine! Vreau sa va spun ceva ce m-a socat si probabil o sa va puna pe ganduri si pe voi, cei care cititi, daca aveti rabdare sa cititi asemenea nebunie curata ce am sa scriu aici! Probabil unii dintre voi deja ma stiti la cat de disperata eram acum cateva luni cand am scris prima data pe acest site despre cum ma chinuie anxietatea pe mine non-stop, cum ma epuizeaza fizic si psihic de 1 an si ceva..ei bine, urmand in continuare tratament si anume seroxat si anxiar momentan, am inceput sa am simt mai bine recunosc, in sensul ca nu mi-a mai tremurat capul de ceva vreme absolut deloc( inainte imi tremura de vreo 5-6 ori pe zi), si am inceput sa rad mai des, sa ma tem mai putinel, insa tristetea din ochii mei e neschimbata, si am descoperit ceva chiar cu ajutorul acestui forum, pe care am intalnit o fata care puteam sa jur ca este exact ca mine la cum se descria ca e de disperata( ca si mine), am fost si la mare cu ea, ne-am cunoscut acolo(fiind din orase diferite) si ne-am spus totul una alteia, am vorbit ore in sir zilnic la telefon pana am facut cost suplimentar amandoua, ne-am milogit de ai nostri sa ne duca sa ne intalnim, in final am reusit, eu am ajutat-o mult sa-si revina, iar apoi ce credeti, dupa ce ne-am cunoscut 1 saptamana la mare, ceva s-a schimbat, ne-am certat de cateva ori in acea saptamana si desi ne-am impacat, dupa ce ne-am intors fiecare la ea acasa ea s-a schimbat fata de mine, nu mai avea acelasi interes, aceeasi fericire de a vorbi cu mine la telefon, aceeasi bucurie de a ma auzi orice as spune, si la mare nu a mai fost deloc anxioasa cum s-a vaitat luni intregi la mine ca vrea sa moara si ca-mi multumeste ca am ajutat-o atat de mult sa-si mai revina..si inca ceva, eu de cand am inceput sa vorbesc cu ea pe mess si apoi la telefon si ne-am trimis poze, web, etc, am simtit cum brusc ma schimb in sensul ca incep sa ma indragostesc, ceva era ciudat la mine, recunosc ca am fost ranita de baieti in general, si de multe ori am jurat ca nu ma voi mai indragosti vreodata, dar mereu am fost heterosexuala, va jur! Niciodata nu m-am gandit ca poate sunt bisexuala sau poate am sa devin asa..dar la mare m-am purtat cat am putut de bine cu ea, doar ca intr-o seara am fost in club la mare iar eu am baut o bere de suparare ca am anxietate si am dansat provocator si ea s-a suparat ca de ce beau si fac asa, dar si ea avea scaparile ei din cauza anxietatii, si mi-a jurat ca mereu ne vom ajuta din clipa in care ne-am cunoscut si mi-a jurat ca nu ne vom judeca vreodata pentru nimic in lume! Si ea ce face acum dupa acea saptamana de la mare? Ma face sa sufar pentru ca am avut o mica scapare cu berea desi stie ca am anxietate si stie cat am ajutat-o sa fie cum e acum? Eu eram singura ei bucurie pana sa-si revina..acum cand am si eu nevoie de ea sa ma sustina ma lasa balta..urma sa vina la mine cateva zile acum zice ca nu o lasa dar inainte era disperata sa ne vedem macar 1 minut daca se putea..si nu am facut ceva gresit fata de ea..acum m-am si indragostit.. si culmea..de o FATA? Sigur o iau razna...voi daca ati avut rabdare sa cititi asemenea "roman"(jur ca l-am scurtat mult), ce parere aveti? Sunt bisexuala acum? Chiar m-am indragostit de ea, de o fata? Credeti ca atat de repede s-a vindecat de anxietate cand ea era la pamant si mi-a multumit ca am facut-o sa se duca si la psiholog si sa ia pastile si sa se simta apreciata? M-am certat ieri rau cu ea si i-am inchis telefonul cand a zis ca nu poate sa vina la mine mi-a pus capac..dar eu am putut sa ma milogesc de ai mei sa ma duca la bucuresti la tren si sa ma lase sa plec cu ea si mama ei la mare....cine ar mai face asa ceva pentru o persoana care sufera de anxietate...decat p***a de mine..