DEPRESIE,ANXIETATE ,ATACURI DE PANICA

Buna.. sunt Silviana si am atacuri de panica sau cel putin acesta este diagnosticul pe care mi l-a dat medicul meu psihiatru. Merg la doctor si iau pastile de 1 an jumatate. As minti daca as spune ca nu m-a ajutat. Dar nu m-a scapat de asta...Crizele vin si pleaca.Unele sunt mai violente, iar altele sunt mai usor de trecut peste ele. Mie imi apar in general in somn,. Ma trezesc cu niste panici groaznice de vreau sa ma arunc pe geam As dori sa stiu cum se manifesta la voi... la mine de exemplu apare o imagine cenusie si un sir de ganduri din care am impresia ca nu mai pot iesi. Ma simt captiva intr-un "film" sau intr-un cerc (ceva de genu; nici nu pot explica) Imi face atat de rau incat mi se strange stomacul de frica si ma ia cu voma si tremurat. Experienta in sine nu tine mult insa imi este greu sa ma refac dupa. Si dupa ce ma refac cat de cat apare iar. Nu mai stiu ce sa fac. Medicul imi spune ca nu voi putea scapa de asta, trebuie sa le accept ca fiind parte din viata mea. dar imi vreau viata si energia si dorinta de a trai din nou. Am doar 24 de ani si mi se pare crud ca nu pot sa trec peste asta... ca nu va mai fii niciodata la fel. Ma simt la capatul puterii. Asta imi afecteaza si viata de cuplu. prietenul meu se simte neputincios cand eu am criza mai ales ca in momentul in care se intampla nu vreau pe nimeni langa mine sau sa ma atinga sau sa-mi vorbeasca.
Daca ati avut aceleasi simptome ca si mine va rog sa ma contactati la adresa de mess silvy_demon. Chiar as avea nevoie de cineva care sa stie prin ce trec si sa-mi dea curaj sa merg mai departe.

Am luat Rivotril pentru ca aveam niste ameteli care de fapt erau manifestarea unui fundal Anxios, 2 ani a mers cum a mers, apoi a sporit Anxietatea mai bine zis Fobia, a dat si Tulburare bipolara cu Depresie, ba imi era teama, ba nu-mi era, de fapt teama era justificata, nu era fara motiv pentru ca eram in pericol sa fac niste lucruri care imi faceau rau fara sa fiu sigur ca pot sa ma abtin sa nu fac, anume nu ma mai controlam la mancare, imi venea o pofta de mancare pe fond Anxios de daca nu mancam pana ma umflam, nu ma potoleam.
Am redus Rivotril incet incet pana l-am eliminat de tot, primele doua saptamani in sevraj eram molesit, teama sporise si mai mult, nu dormeam noapte de agitatie, abia de Joi incoace s-a mai redresat situatia, vad ca nu mai sunt asa fluctuatii de stare sus-jos ca pana acum, sper sa fie bine.
Medicii lasa de dorit, 4 medici nu au fost in stare sa priceapa ca Rivotril-ul face ravagii mai ales ca scrie si in prospect, ei in loc sa elimine cauza treptat mai ales ca le-am spus ce si cum, daduse Antidepresive si alte Anxiolitice.
Or fi medicamentele o solutie, insa mai bine sa eliminam cauzele din subconstient, altfel nici o sansa.
M-am luptat cu f mult sport si mancare sanatoasa gen multe legume si carne sp***a, NU MERGE ! Din contra, iti ia motivatia si vointa de nu mai poti sa faci nimic, trebuie intai sa dispara, apoi poti sa faci sport si ce trebuie. Chestia cu calculatorul iar nu prea e valida, cand ma simt bine, ma uit si la TV si la calc, fac si sport si e bine, cand nu ma simteam bine....orice faceam nu-mi venea bine.
Exista niste reguli defecte in subconstient care dau asa stari de Anxietate si Depresie. Aceste reguli s-au format pe baza unei sensibilitati crescute la factorii negativi pe fond genetic, s-a depasit pragul, psihicul a cedat. Trebuie evitate sursele de stres.

[email protected] doresc sa cunosc fete care sufera de anxietate. Sufar de 9 ani.

ai dreptate 100% draga iuiu, nu am o fata sau femeie care sa ma faca fericit si daca esti baiat sigur stii ce inseamna sa fii singur si sa nu ai o multumire sufleteasca.
Multumesc pentru raspuns, numai bine :)

id-ul meu este doolce_luy pt cei care vor sa vb pe subiectul asta. am atacuri de panica de 2-3 ani..acum in ultima perioada dupa ce am luat pastile ,am vizitat psiholog si tot felul de cursuri pt a ma intelege pe mn mai bine..ma simt o idee mai bn...atacurile mele vin si pleaca ..chestia este ca nu mai fac multe lucruri care le faceam inainte. adica nu ma mai duc la plaja..nu mai merg cu liftul. nu urc mai sus de 2 etaje si lista mea poate continua. imi este greu sa fiu cu cineva care nu ma intelege pt ca nu trece prin ce trec eu. am divortat din cauza asta pt ca toata ziua si toata noaptea eu eram pe la spitalu de urgente. stau f mult in casa..nu imi gasesc de munca din cauza asta..pt ca nu pot accepta orice. cand am dat licenta la facultate,am avut un atac de panika si am pierdut licenta pt ca am iesit din sala.. cand am dat-o a doua oara...pot spune ca m-am drogat cu pastile de calmare.. ca sa pot rezista acolo..in aglomeratie...si la etaj. off...... e trist cand nu esti inteles..cand vreau sa mai fac lucrurile care le faceam inainte...sa ma păot plimba peste tot. acum nu mai ies din oras,iar in oras stau tot timpul pe langa spitale. ca sa ma simt in siguranta. e groaznic. va astept pe mess sa vb mai multe. poate ne putem ajuta reciproc

Ma numesc stefan am 21 de ani si sunt din Bucuresti, de ceva timp am picat intr-o depresie...adica m-am izolat de totii prietenii nu mai am chef sa ies cu nimeni din casa nu am mai tinut legatura cu prietenii si asta a dus la o izolare si pierderea legaturii cu ei.Chestia asta a inceput cam de 2 ani dupa terminarea liceului.Dupa liceu nu am mai dat la facultate m-am inscris la o scoala postliceala la care nu este obligatoriu sa te duci decat la sf de an , nici pe plan financiar nu stau f bine deoarece nu lucrez nu mi-am gasit inca un loc de munca am fost somer o perioada si cam asta e.Sufar de o depresie acuta zic eu nici pe plan sentimental nu stau f bine deoarece nu am pe nimeni nu am o iubita o prietena chestie care ma adanceste din ce in ce mai mult in depresie.Statul in casa si izolarea , nervi creati ca nu mi-am gasit inca o iubita a dus spre rusinea mea in ,,patima'''''''' masturbarii care o practic sa zicem..in exces daca pot sa zic asa ma ajuta oarecum sa ma ,,DETENSIONEZ.,, cu toate ca stiu ca nu este foarte ok dar ma ajuta cat de cat.Ma enervez din orice aproape sunt mereu trist si cand vad pe geam s-au ocazional cand mai ies la unele cumparaturi cupluri de tineri care se plimba pe strada mai mici sau mai mari ca mine parca imi acentueaza depresia mai tare ma gandesc ma ala de ce poate si eu nu pot sa-mi gasesc pe cineva si asta ma enerveaza foarte tare tin sa precizez nu sunt ,, chior , schiop s-au sa am defecte vorba vine'''''''' numai ca pur si simplu nu am intalnit pe cineva potrivit.Acum cateva luni ma refugiasem in alcool pot sa zic ca ,,beam ca sa numai ma gandesc la asa ceva nu pot sa zica ca ma ajuta foarte mult dar cate de cat mai trecea timpul si iti luai gandul dar am terminat si cu asta.As dori sa vorbesc cu cei ca mine si sa aud sfaturile voastre am gasit forumul asta si am zis sa incerc si eu nu sunt aici sa gasesc femei fete..etc sa nu creada cineva asta am intrat pe forum sa vorbesc cu persoane care ma pot ajuta sa trec mai usor peste depresia asta eventual sa gasesc amici/amice.Va multumesc si daca este cineva care vrea sa vorbim id meu de mess yahoo este [email protected]

imi pare tare rau sa vad tot mai multi si tot mai tineri cu astfel de probleme.din pacate viata acum e mai grea din cauza nesigurantei dar nici problemele nu dispar stand cu mana in san si golind sticle d bautura.e buna si ea cu moderatie .asa k,Stefane lasa bautura deoparte,iesi la aer si socializeaza,chestiile astea ajuta.cat despre masturbare,ca si bautura, in exces dauneaza,tehnic vorbind,creezi o presiune sangvina mai mare decat printr-un act sexual normal,si ca orice muschi,suprasolicitat oboseste.dak esti timid,incearca si nu poti prin metode clasice,cauta pe internet dar asa s-ar putea sa nu-ti plak fizic.un compromis trebuie sa faci.ori lupti pt ceva ce-ti place ori accepti ce apare.orice ce ar fi,socializeaza,esti inca tanar ai viata inainte,dar putina vointa trebuie.iar pentru sex,sint destule anunturi prin ziar,dar sfatul meu in cazu asta,sa fi protejat.orice alegi,succes.

Buna , stiti care cred eu ca este problema noastra a persoanelor anxioase si panicate? teama de reactia celor din jur. Ne dorim atat de mult sa fim apreciati de cei care ne inconjoara si astfel uitam sa ne multumim cu propria apreciere. In cazul meu, atacurile apar atunci cand stiu ca sunt privita, imi e atat de frica ca voi dezamagi, ca nu ma voi ridica la nivelul asteptarilor , si asta fara ca macar sa stiu care sunt asteptarile. Cert este ca asteptarile noastre de la noi sunt prea mari, chiar daca esuam si maine e o zi, chiar daca viata nostra nu se incadreaza in anumite tipare , sau daca visul nostru din copilarie nu se implineste , si cu fiecare zi avem impresia ca ne indepartam tot mai mult , care-i problema? poate viata ne pune la incercare, dar pana la urma vom primi ceva mult mai minunat decat ceea ce ne dorim noi. Trebuie sa avem rabdare cu noi, nu medicamentele sunt rezolvarea ,atunci cand avem atacurile trebuie sa incetam sa ne gandim ce cred cei care ne privesc in acel moment. Primul lucru pe care l-as spune eu despre o persoana care are un atac , daca nu as sti ce inseamna , ar fi :ce ciudat.Faptul ca sunt considerata o ciudata de niste oameni care de fapt nu stiu ce inseamna panica, e perfect normal, pentru ca trebuie sa recunoastem suntem putin "ciudati", dar asta e doar pentru ca suntem prea sensibili si poate nu am primit impulsul de care aveam nevoie pentru a lua viata in piept si pentru a infrunta atat ce e bine cat si ce e rau.Doar primind lovituri vom deveni mai puternici, iar daca noi fugim mereu de incercarile vietii, vom ramane vesnic slabi. Capul sus anxiosi din toata tara! ceea ce parea a fi un blestem , de multe ori s-a dovedit a fi o binecuvantare,si poate asa vom reusi sa cunoastem lucrurile intr-un fel aparte fata de cei "aparent puternici", ne vom pune intrebari existentiale si vom descoperi lucruri ascunse pentru altii. Dumnezeu are un plan pentru fiecare, iar daca suntem atat de multe persoane cu probleme , persoane cu temeri, poate ca asa trebuie sa fie, poate ca trebuie sa le invingem si intr-o zi , cand cei" aparent puternici" vor avea probleme ii vom putea ajuta, doar trebuie sa recunoastem mai devreme sau mai tarziu cu totii ne lovim de frica si depresie, doar ca noi care trebuie sa le infruntam in fiecare zi si in cantitati mult mai mari avem ceva practica la activ. Astfel noi cei"slabi'''''''' poate avem un rol, poate ii putem ajuta pe cei"puternici"atunci cand sunt pe cale sa -si puna capat zilelor, noi le vom spune ca frica e ceva firesc, doar noi am avut de luptat cu ea zi de zi.

Bravo Paula !Nimic nu e intamplator ,totusi in procesul de vindecare e bine sa constientizam ca nu suntem singuri si ca nu e sfarsitul lumii daca traversezi o perioada urata ca fac parte din viata si ca trebuie sa stim sa ascultam vocea interioara care ne indeamna sa crestem si sa nu batem pasul pe loc.Chiar cu riscul ca vom fi propulsati inainte cu ajutorul unui sut in posterior.E important pentru cei care se confrunta cu astfel de atacuri sa faca o analiza temeinica a cauzei sa nu hiperbolizeze situatia.In cazul tau ai un fond de neincredere in propriile capacitati si nevoia de a impresiona tipica varstei tinere .Trebuie sa intelegi ca oricat ai face se vor gasi mereu voci critice sau nemultumiti .Tu fa ceea ce e bine ceea ce vocea ta interioara te indeamna si nu te irosi gandindu-te mereu sa faci pe plac cuiva ,chiar nu e necesar ca asta sa fie un lucru bun ci o forma subtila de a manip**a ,de a-ti forma un cerc care nu va sti niciodata cum esti tu cu adevarat si de ce ai nevoie daca te vei ascunde dupa aceasta masca .Viata e ca un rau trebuie sa curga nu sa stagneze ,altfel se risca o explozie daca te blochezi intr-o stare emotionala fixa.Nu trebuie sa fim nici mereu fericiti ,nici mereu nefericiti ci senini in suflet si impacati cu noi insine ,Dumnezeu si oamenii din jurul nostru,capabili sa vedem frumusetea si valoare vietii.

Multumesc tare mult pentru cuvintele frumoase si sfaturile intelepte! Sunt convinsa ca imi vor fi de mare ajutor , si sper ca pe viitor sa reusim cu totii sa depasim incercarile vietii , sa ne invingem temerile si sa acceptam ajutorul celor din jur.Cu Dumnezeu inainte!