atacurile de panica..cosmarul meu de zi cu zi..

da ai dreptare,der sa nu crezi ca scapi asa usor numai reactiile adverse cat sunt de grele de suportat nu e tocmai de criza ca e foarte scump sa fii tratat la o clinica particulara,el iti da pastile si de restul nu il intereseaza.nu ca nu mam simtit bine de la ele
(bine nu mai sut de cand mam imbolnavit si nu cred ca voi mai scapa niciodata de anumite fobii,nu mai sunt omul care am fost)am inercat de una singura sa imi revin dar nu am reusit mai aveam pe langa mine si un copil de 5ani de care nu eram in stare sa ma ingrijesc,primul medicament a fost pe 6luni al doilea ma ingrasat si acum il iau pe al treilea de 1 saptamana,dar daca tu ai fost bolnava de depresie si acum esti un om sanatos cum erai inainte poti sami spui si mie medicamentul pe viitor nu se stie niciodata.cu respect claudia pentru cristina

si eu sufar cu boala asta mai mult de un an jumate...,la inceput am fost numai la psiholog..., dar dupa cateva luni(ptr ca tot nu eram bine)a tb sa ma duc si la psihiatru.La inceput nu am vrut ptr ca mi-a fost frica de tratamente medicamentoasa, dar tot mar rau ma simteam si a tb sa merg , sa incerc si acolo.Am incercat mai multe medicamente , dar ori am avut reactii adeverse ori nu mi=a fost bine, asa ca am ramas la Coaxil si xanax..Am luat vreo 7-8 luni, si mi-a fost bine deloc..Adica am avut zile cand mi-a fost un pic mai bine(nu am avut atacuri) dar i si in zilele astea am starea acea de frica incontinuu, ma ia cu sufocare etc.., asa ca acum dr mi-a schimbat din nou pastilele..., dar nu stiu, ori nu vrea sa accepte organismul meu tratamentul medicamentos, ori creierul..., dar mi se face de la ele si mai rau...Si eu as incerca tratamente naturiste, dar totusi mi-e frica sa scot deodata pastilele, mai ales ca in ultima perioada mi-e rau mai des(apropae incontinuu), si ma gandesc ca totusi e bine sa ai un doctor caresa te indruma in aceste momente. Plus la mine s-a agravat...,nu numai ca mi-e frica sa raman sg acasa..., (mai ales noaptea), dar nici ziua nu ma mai simt bine in casa sg..Cateoadata simt ca nu mai faca fata de starile acestora. La inceput, numai daca eram singura sau daca nu am avut ocupatie , atunci ma lua..., dar acum pot sa fiu cu prietenul, cu familia cu oricine.Singura persoana cu care m-am simtit in siguranta a fost psihologul meu.. Am inteles la terapie ca de minedepinde..., dar oricat as vrea nu pot sa controlez situatia..Prb mare la mine a mai aparut si agorafobia...(adica nu numai in casa sau in spatii inchise mi-e frica.., ci si in aglomeratie, in spatii deschise, oriunde)Pot sa zic, ce mi s-a recomandat am incercat totul..M adoare, ca nu mai sunt persoana care am fost inainte..,nu-mi mai face placere lucrurile ce faceam inainte.Nu pot sa ma relaxez.., nu pot sa merg la sala(ptr ca daca ma obosesc si imi bate inima, intru in panica), nu pot sa merg cu autobuzul, taxiul.., nu pot sa merg pe strada etc...Cred ca nu as putea sa cer mai mult de la D-zeu, dacat sa fiu persoana cea de dinainte de boala asta.Multumesc

buna tuturor.si eu sufar de aceasta boala de 8 ani e cumplit ,,,nu mai pot sa fac aproape nimic,orce incerc sa fac nu reusesc,nu ma mai pot concentra si mai rau e ca am o fetita superba de trei ani de care nu ma pot ocupa cum as dori ,nu pot sa ies cu ea in oras in parc pt.ca mi se face rau ,ametesc si am senzatia acea de lesin .am facut tot felul de tratamente cu paluxetil cu seroxat ,o perioada mam simtit un pic mai bine dar simtomele au eraparut,sincer nu mai am nici o speranta ca voi redeveni omul care am fost .imi este cel mai mila de sotul si copilul meu care nu intelege de ce mami nu poate sa iasa cu ea nicaeri .nu stiu ce va fi pe viitor dar mie frica sa nu inebunesc dea binelea ,nu prea dorm,nu prea is in stare de nimic,ce va fi oare cu noi...

buna tuturor.si u sufar de aceasta numita boala...de cativa ani.la mine sa inrautatit rau de tot.mie frica sa ies afara din casa sa merg undeva...mie frica sa raman singura in casa...ca imi vine rau ,ca voi muri,ca fac infarct tot felul de p***ai imi trec prin cap.cel mai rau lucru e ca am si 5 copii si ei vor sa mergem la plimbare incoa sin colo dar eu nu merg nicaieri ca mie frica.din cauza asta sa agravat boala la mine mai rau deoarece nu am atata putere sa merg la un specialist sa primesc un tratamnt.mie frica sa nu inebunesc cu totul.ajutatima va rog...id-meu annabellavali

draga Georgiana,sfaturi de la specialisti cred ca ai primit destule.Eu tot ce vreau sa-ti spun este sa nu uiti de Dumnezeu!tine minte ca El ne vrea puternici,curajosi,lipsiti de teama!!!!cu bucurie sa ne rugam si nu cu frica.gandeste-te cui vrei sa-i placi?Lui ori tie?ei,daca vrei sa-i placi Lui sa stii ca El iubeste oameni curajosi si fara teama!Cu mult curaj te sfatuiesc sa te ajuti singura prin rugaciune cu mintea in inima!sunt sigura ca vei fii bine...

asta e id-ul mei.ptr cristina

clauddya_85

buna tuturor. am aceste probleme de aproape 5 luni...la inceput a fost groaznic apoi s-a mai ameliorat. am ajuns si la urgente in ipostaze in care nu m-as fi imaginat vreodata, am stat si internat o saptamana pentru investigatii convins fiind ca am ceva cu inima. eu am 24 de ani. sunt convins ca totul a pornit de la stres, trecut fiind prin mai multe situatii "deosebite", ca sa le spun asa, de-a lungul anilor. viata mea s-a schimbat destul de mult - as putea spune ca in bine (nu mai fumez, nu mai beau decat foarte rar, ma odihnesc mai bine, mananc mai sanatos...) insa in acelasi timp ma simt ca un prizonier, inchis intr-un loc ce nu pare prea prietenos, cel putin nu pentru mine :) sunt multe de zis...au fost si zile bune si zile mai putin bune...
In orice caz cred ca totul tine de noi; pe mine ma ajuta foarte mult sa comunic; de curand mi-am deschis un blog in care scriu tot ceea ce simt, poate sunt tampenii, dar asa sunt gandurile mele. nu stiu daca am voie sa dau link, totusi poate ajuta si pe altcineva http://anatoxe.blogspot.com/ cine simte nevoia imi poate da add si pe messenger. haideti sa trecem impreuna peste aceste incercari. si asa cum s-a mai spus aici, incercati sa credeti in Dumnezeu. incercati sa va relaxati, sa acceptati viata asa cum e ea, ganditi-va ca e ca un rollercoaster...cu suisuri si coborasuri...unele mai abrupte altele mai line...asa e pentru fiecare din noi - eu cel putin asa incerc sa gandesc. multa sanatate si sa ne auzim cu bine.

Buna tuturor,ma numesc Denisa,am 21 de ani si in urma cu 1 an am avut primult atac de panica..a fost ingrozitor,simteam ca nu mai am aer,ca imi ia foc tot corpul si ca o sa lesin..am fost de urgenta la spital si acolo mi-a spus despre ce este vorba..am inceput un tratament,dar nu a dat rezultate...ma gandeam (si mai gandesc si acuma uneori) ca nu am sa mai scap de asta..Am avut o copilarie destul de grea,la 18 ani am plecat de acasa cu prietenul meu,in Spania...aici am intampinat o multime de probleme..cu fratii,sora..am fost nevoiti sa stam cu soacra mea (o persoana nu tocmai sociabila)..cu locurile de munca a fost greu si este si acuma (cum se spune,am nimerit la spartul targului) ..prin urmare,motive am avut destule sa ajung in situatia in care sunt.Primele luni au fost cele mai grele..ma trezeam in fiecare dimineata cu teama,nu aveam chef de nimic,nu stateam in casa in pijamale de teama sa nu ma ia vreun atac de panica si sa nu fiu pregatita sa merg la doctor..aveam momente in care credeam ca am luat-o razna si ca mai am putin si ajung la spitalul de nebuni..si uite asa,fiecare zi din ultimul an din viata mea..in momentul de fata,sunt putin mai bine..m-am mai obisnuit cu ideea,chiar daca uneori revin la ceea ce a fost la inceput.Iau pastile in fiecare zi si stiu ca daca nu urmez intocmai ce spune medicul ,nu o sa treaca.Scriu aici pentru ca nu am cu cine vorbi,prieteni nu am aici,e foarte greu sa fii departe de casa.Tot ceea ce am citit aici mi-a prins bine,m-a linistit stiind ca nu sunt numai eu care trece prin asta si ca se poate vindeca cu multa vointa si forta proprie..Sper din tot sufletul sa trecem cu bine cu totii de incercarea asta..va doresc tuturor multa sanatate..ca e mai buna ca toate!

Deci cred ca nu exista lucru mai ingrozitor decat atacurile astea!eu am 20 de ani,am avut primul atac de panica acum un an,a fost groaznic,eram cu prietenul meu si am reusit sa ma calmez pana a sosit ambulanta,insa apoi a urmat ce era mai rau,nici pe strada nu puteam sa merg d frica,nu stiu de ce imi era frica,dar imi era pur si simplu,dimineata cand ma trezeam nu aveam nimik,dar cand pleca toata lumea si ramaneam singura incepea sa imi fie rau,sa respir greu ,sa imi fie frica de moarte,incepeam sa plang....!acum,m-am obisnuit cu ideea si merg la psiholog,dar imi este la fel de greu,nu pot sa stau singura,sunt foarte sensibila,plang din orice,ma enervez repede,mai am senzatii de sufocare,dar iau magneziu dimineata si seara si parca ma simt mai bine dupa el,sau poate asa mi se pare mie,pt ca m-am obisnuit cu magneziu,sau poate si asta e pe baza psihica!habar nu am!nush ce sa mai fac!!daca aveti vreun sfat,chiar va rog din suflet sa ma contactati:alinalazea75@yahoo,com

de aproape 1 an ma confrunt cu ele, tratament si psihoterapie, am inceput sa le controlez dar apar si brusc si fara motiv. singura mea problema...nu pot merge cu masina departe de casa. la servici e ok, pe strada e ok, in aglomeratie ok dar candtrebuie sa plec undeva, chiar si in interes de servici....vine atacul. :) Am mai avut stari din acestea dar chiar asa intense niciodata. Intr-adevar, trebuie sa lupti si cu tine si cu atacul dar in acele momente e foarte greu, numai cine face asa ceva poate intelege. Scriu acum chiar in urma unui atac pe care l-am facut in casa, brusc, fara motiv. Simti ca intr-adevar totul se naruie si nu mai ai nicio speranta dar...nu trebuie sa gandim asa. Eu de ex. vreau un copil si o sa fac. Deci trebuie sa nu mai fac atacuri de panica si sa scap de medicatie. Eu zic ca trebuie sa-ti gasesti un scop al vietii. Stiu, este groaznic in acele momente si dupa dar viata trebuie traita cu bunele si mai putin bunele ei evenimente

pe toty va aud ca sunt puternic curajos victorios etc etc pai daca era asa cum spunet credetima ca nu aveti voi atac de panica ce pot sa va spun credinta in Dumnezeu

Voi aveti de la 20 in sus dar eu sunt baiat am 15 ani si intru in panica foarte usor.Povestea a inceput dupa ce am avut lipsa de calciu foarte mare ma trezeam noaptea si imi batea inima foarte foarte tare.. ma speriam credeam ca mor si tot asa 1 luna de zile mi;a fost foarte frica dupa mi;a trecut cateva saptamani apoi a revenit panica aveam impresia ca ametesc ca o sa cad jos din picioare toate astea de la lipsa de calciu deci ma simteam ca si cand as fii fumat cannabis sa zic asa pur si simplu aveam impressia de realitate deformata. Imi era frica sa merg la football ca poate lesin acolo sau sa merg in oras la un suc.. i;am zis mamei mele iar ea a vorbit cu un doctor si a zis ca toate astea se intampla in subconstientul meu si sincer ii dau dreptate de 1 luna jumate am scapat nu va mint din cand in cand rar mai patesc asta insa dureaza 1 minut pentru ca dupa reusesc sa o controlez.Va dau un sfat numai cautati pe google: atacuri de panica. respiratie grea lipsa de calciu. Cititnd povestea altora de ex: tu ai stari de respiratie grea ,,,citesti povestea cuiva care are stari de lesin dupa o sa ai impresia ca si tu ai stari de lesin.Incercati sa dati uitarii iar atunci cand de exemplu va aprindeti o tigara s aveti impresia ca vai ca poate mi se opreste inima sau poate lesin ca nu am destul calciu continuati activitatea respectiva pentru caa numai astefel puteti trece peste:)

Daca mai suferi si acum.... uite id-u meu molik38 am sa-ti explic cateva chestii

Dragilor/Dragelor :-)
Si eu am trecut prin asta. Atacuri de panica,crize zilnice se tetanie.Tot corpul se inclesta.Stat in casa mereu.Izolare de oameni.Tot felul de simptome ciudate....Deja aia de la ambulanta se plictisisera sa mai vina la mine....Zeci de milioane aruncate in cabinetele medicale...toti acelasi diagnostic: atacuri de panica,anxietate,spasmofilie.... 20 de medici vizitati in 2 ani...Pana cand,cu ultimile puteri, m-am dus la un preot.Am ajuns in fata lui cu mainile inclestate,ametita,plangand. Mi-a pus mana in cap,a zis o rugaciune si mi-am revenit brusc.Eram socata nu imi venea sa cred.Apoi m-a chemat la spovedit. De la prima spovedanie am inceput sa imi revin. Mai am caderi de Calciu de la nedormit insa nu ma sperie...Oricum "caderile"astea inseamna ca se zbat muschii.Si astea de 2 saptamani de cand am redus orele de somn.
Va spun sincer, mergeti la spovedit si aveti MULTA RABDARE.
Mai recomand o carte Cararea Imparatiei de Arsenie Boca. Atat de bine explica marele duhovnic cauzele acestea incat nu mai este nici un dubiu : relatiile intime necuvenite (inainte de casatorie,sau chiar si dupa). In carte vine si cu dovezi stiintifice. Eu nu mai am nici un dubiu.Am simtit-o pe pielea mea si ma bucur ca mi s-au deschis ochii. E o carte mare.Cititi-o si daca sunteti atei -o sa va miste necredinta :-)
Sanatate multa!

Cu vointa multa,cu credinta in Dumnezeu,cu regim de viata si alimentar,se poate trece peste aceasta cumplita boala.Va spun din experienta proprie,nu din teorii.
Nu exista tratamente alopate miraculoase,ci pur si simplu totul depinde doar de noi,de vointa si determinarea noastra.
cand aveti momentele de criza:
- nu intrati in panica
-nu va lamentati nimanui;cautati sa faceti ceva util in acel moment(privit pe geam,telefon,curatenie,depinde unde sunteti),numai nu va plangeti de mila!
-se bea apa cu inghitiuri mici
-se face tot ce este posibil pentru a va distrage atentia de la boala..
Dupa putin timp va fi totul mai bine.
Va doresc tuturor sanatate muuuulta!

Este necesar sa mergi la psiholog altfel nu scapi de probleme .Problemele astea le-am avut si eu cam 1 an dar slava Domnului am scapat si fara pastile ,totul pleaca de la cum percepi tu lucrurile din exterior.
Eu am mers la Medlife la Aurora Frunza. Spune absolut toate problemele care te framanta si ea te va ajuta sa-ti pui ordine in ganduri.Succes.