atacurile de panica..cosmarul meu de zi cu zi..

ms mult lara...eu am lasat si cafea si tutun si alcool in urma de o luna cam asa....chiar am uitat d tot....tratamente acasa nu se pot face?stiu ca nu trebuie sa las totul de la sine ca nu se rezolva nimic..ms mult...

Buna Georgiana si la toata lumea.
Am 27 de ani, si sufar de acelasi lucru "insuportabilele atacuri de panica". Toate astea au inceput acum 3 ani si jumatate cand mi s-a facut rau fiind la serviciu, si de unde am plecat singur intr-un hal fara de hal cu masina conducand prin localitati cu 140kmph sa o iau pe sotia mea sa mergem la urgente, credeam ca gata atat mi-a fost dat sa traiesc ca mor a fost groaznic. Dar dupa ce am facut toate analizele posibile cu stupoare am aflat ca sunt sanatos tun, nu am nimik. Va dati seama cum ma simteam. Am ajuns la un psihiatru care un an si jumatate m-a indopat cu Efectin Er75 care nu a facut mare lucru ba chiar dupa ce l-am intrerupt totul era la fel, iar dupa asta am ajuns la un psiholog care ma ajuta cu exercitii de relaxare si cu un tratament homeopat Remedile florale Bach. Sincer nu am vazut prea mare schimbare aveam si momente bune si momente rele care vin si dispar. Dar va spun ca cel mai bun medic care m-a ajutat si ma ajuta este sotia mea care a gasit pe internet niste metode de gandire si m-a ajutat sa le pun in practica. Am ajuns la concluzia sa renunt la toate medicamentele si toate remediile si uite ca nu am murit. E adevarat nu ma simt perfect dar am aflat ce trebuie facut, stiu ca sunt nasoale dar cand vin SA NU ITI FIE FRICA DE ELE nu te omoara nu iti fac nimik, pur si simplu aseaza-te undeva si stai linistita si obseva-le parca ai fi deconectata si te uiti la ele lasa-le sa fie si daca faci asta vei observa ca intensitatea lor va scadea de fiecare data. Nu e usor dar iti spun ca merge eu asa am facut si e mai bine, nu te vei face bine imediat dar e cel mai bun si mai sigur exercitiu si vei observa imbunatatirea, pentru ca in timp corpul se va obisnui cu ele si nu le vei mai da o asa mare importanta. Si cel mai important e sa nu te impotrivesti lor, e cea mai mare greseala pentru ca astfel le alimentezi si sunt mai dure si mai lungi, lasa-le sa fie. De fapt stii ce se intampla asa cum plangi sa te descarci asa face si corpul tau sa se descarce. E o reactie fiziologica de eliberare de adrenalina care normal se elibereaza cand esti in situatii limita dar nu si in cazul nostru iar aceasta adrenalina trebuie sa se "digere" iar eliberarea ei dezvolta aceste stari. Poate crezi ca sunt nebun spunand astea ca nu am habar ce si cum sunt dar crede-ma ca in 3 ani si ceva decand le am chiar m-am documentat despre ele si tocmai de asta iti scriu caci parca ai fi eu in primul topic postat exact aceleasi lucruri le-am avut si le am. Sa nu iti mai spun ca inainte am ajuns la urgente de 4 sau 5 ori pana au ajuns cei de acolo sa imi bag mintile in cap si ma dadeau afara de acolo, iti dai seama in ce situatie am ajuns... Sper ca te-am si v-am ajutat cu ceva.

Eu am asemenea atacuri de 13 ani.Cel mai bun remediu cand apare atacul de panica este sa vorbesti cu cineva, sa iti cauti ocupatie.Nici un dr din lume nu poate sa te salveze, singura salvare esti TU INSATI ! Trebuie sa gandesti pozitiv !

Am uitat sa spun ca pe mine m-au ajutat 2 tincturi: de lac***aa (levantica) si de valeriana. Se gasesc la magazinele naturiste, sunt ieftine, si au prospect. Si nu creaza dependenta!! Ambele sunt recomandate pt: anxietate, palpitatii venite din stari de nervozitate, etc. Valeriana e mai "puternica", eu am luat-o doar seara, pentru ca ajuta foarte mult si la somn.
De asemenea, ceaiul de sunatoare este foarte bun (cateva cani pe zi). Nu vreau sa spun ca au facut minuni, dar m-au ajutat.
Va doresc tuturor SANATATE si CURAJ!

Buna ziua. As vrea si eu ma confesez in legatura cu ceea am luptat si eu cu un an si jumatate in urma:s-a inceput dupa ce am schimbat locul de munca, fiindca la cel precedent era prea mare presiune si stres( lucram la un centru de incasari de cecuri in Montreal, Canada), lucrind cite 10 ore pe zi, nu aveam nici simbata si nici duminica libera... S-a inceput aceste stari cind am inceput sa lucrez la noul job-toutul nou:sistem, colectiv, boss, conditii etc. Ma angajasem ca operator telefonic-serviciul cu clienetela pentru o companie de internet si cablu. Faceam training si trebuia sa avem de afacere cu clientela companiei din America de Nord...in fine, s-a inceput prin mici stari de frica, griji, ginduri, apoi a crescut in atacuride panica, deveneam cu totul altcineva, dintr-o fata pozitiva , tare si plina de viata in una inchisa si deprimata...simteam ca ma sufoc...nu ajungeam nici sa dorm noaptea, caci ma apucau si prin somn stari de frica, panica, sufocari si ginduri bizare, ma simteam de parca nu eram eu, de parca nu era normal cine ma simteam si era oribil, am trecut prin momente groaznice. Acum, insa ma simt normala si incerc sa profit din plin de viata. M-a ajutat sa trec peste toate acestea iubitul meu...mai ales, seara, ii spuneam tot ce am pe suflet, ce simteam si plingeam in hohote...iar el ma asculta si ma incuraja, spunind ca sunt curajoasa si e temporar asta si o sa treaca, dar numai cu ajutorul meu propriu, auto incurajare si sa las ca lucrurile sa decurga cum vor ele, in franceza asta se numeste "lacher prise", adica sa nu te impotrivesti la tot ce ti se intimpla, sa te resemnezi si toate aceste stari sa le faci "prieteni" sa le lasi sa rataceasca in tine,...stiti ca m-a ajutat, acum chiar daca ele mai persista, atunci sunt mai mici si deja m-am aobisnuit cu el, nu le acord atentie si incerc sa ma reciclez asupra altor activitati,sa ma concentrez la altceva(sa ma delectez), cum sa privesc o emisiune, sa sun o prietena,sa trimit un sms sau ies sa fac o plimbare... Si, inca un lucru important, nu stati inchisi in casa, ci,dipotriva, iesiti, faceti cunostinta cu persoane noi, mergeti in oras la cinema, la cafenea, restaurant...ajuta sa depasesti frica si sa-o uiti...

Mi-ar fi de folos sa stiu cum poti scapa de ele. Sunt foarte neplacute.

Buna tuturor! am avut si eu aceste stari,poate ca nu toate enumerate de catre voi dar cu siguranta destule dintre ele. Am citit toate mesajele voastre si doar faptul ca vad cata loialitate,prietenie si socializare exista intre oameni atunci cand sunt in impas,ma face sa ma simt mult mai bine si in siguranta.Defapt asta este si ceea ce nu ne da pace nu? Frica,teama,neputinta de a face sa fie bine,neincrederea care ni se da din jurul nostru...etc! Medicamentele sub forma de calmante nu fac nimic altceva decat sa sa inveleasca problema intr-o folie de ameliorare dar apare din nou cad nu le mai luam!!!! deci...si eu sunt de aceeasi parere si nu numai SUNT FOARTE CONVINS ca ne ajuta mult mai mult AUTOCONTROLUL!!!! Stiu ca este greu dar un exp.bun ca un remediu este exact ce spune-am mai sus.....legatura de prietenie,puneri in practica a unor lucruri noi,sportul iar este foarte important,jocuri pe PC,......etc.Eu am avut in jur de 3 ani aceasta :boala: si va spun sincer ca am incercat foarte multe pt a-mi revenii. NU AM REUSIT DECAT PRIN A MA CONTROLA SINGUR! Adica spunand-umi singur ca nu este nimic si ca nu sunt bolnav si ca va fi bine! Acum ma simt bine doar ca atunci cand suparat sau trist pe o durata mai mare, mai apare cate o stare de neliniste sufleteasca pe care incerc sa o controlez dar asta mai rar! CREDINTA si autocontrolul este cel mai bun remediu! SANATATE si daca va face sa va simtiti bine atunci cand cititi aceste mesaje lasate de unii dintre noi, inseamna ca sunteti pe drumul cel bun!

si eu sufar de aceasta,boala de un an jumatate pana cum am schimbat 3 tratamente e foarte greu trebuie sa ai speranta,nu iti va trece asa usor urmeaza tratamentul in continuare si vei avea rezultate.

si eu am aceleasi probleme nu as vrea sa mai iau medicamente .daca cineva are o solutie ceva naturist orice va rog sa ma ajutati.tel 0762671161 nu le am cu calculatorul.dana

Claudia, am vazut din postarile tale ca nu crezi in medicina naturista (tincturi, reflexoterapie, etc), dar in schimb crezi in medicamente (si ai schimbat 3 tratamente) si in psihiatru. Ai multa dreptate, cu medicamente alopate se vede efectul foarte rapid..... dar foarte multi, pe net, au scris ca imediat ce le reduci sau renunti la ele, simptomele reapar. Si mai e si dependenta de ele, de care-i cam greu sa scapi. Asa ca parerea mea e ca psihiatrul e o rezolvare imediata, in situatii de criza, iar psihologul e o rezolvare pe termen mai lung, dar poate mai "solida" si cu "sanse" mai mici de recidiva. Si varianta si mai buna: sa fii tu insuti propriul tau ajutor (dar asta e cel mai greu, chiar daca ar putea fi cel mai simplu, cel mai ieftin :-), si poate si cel mai rapid...
Pana la urma, toate sunt bune, si fiecare se potriveste pe un anumit tip de personalitate. Si fiecare dintre noi e bine sa alegem ceea ce ni se potriveste.....

sunt in aceeasi situatie...si cel mai rau e ca nimeni nu ne intelege

buna georgiana.AM 21 ani si eu am avut exact aceleasi senzatii si stiu tot ce inseamna un atac de panica. ar fi prea mult de scris aici dak ti as explica cu de amanuntul ca sa intelegi un pic mai mult... iti voi da id meu papusa_number_one si vb acolo mai multe. iti voi recomanda anumite emisiuni si sfaturi din documentare foarte importante pentru pers ca noi... te inteleg perfect si desii e greu de crezut mintea comunica foate mult cu trupul si viceversa. se complinesc. si eu am avut o perioada destul de lunga in care nu mai ieseam din cauza asta si toate cazurile descrise de tine si la fel gandeam si pateam... dar cu timpul inveti sa te controlezi, sa te intaresti, si ti pui intrebarea de ce eu? dar poate tocmai k poate suntem prea slabi "boala"asta ne intareste. spune un preot:omul trebuie sa se simta bucuros knd cunoaste suferinta, pentru ca asta il face sa se intareasca. eu viitorul apropiat o sa termin o facultate si doresc sa am o meserie in care atacurile de panica nu trebuie sa existe, frica treb sa mi fie ce nivel SF. si merg inainte spunand ca eu trebuie si o sa scap definitv de ele! multa sanatate si putere iti doresc!