patima alcoolului

bravo Magda!felicitari esti cu adevarat o invingatoare!

este f greu sa traiesti alaturi de un betiv,va spun din experientaoaf

Am aproape 25 de ani si am crescut cu un barbat betiv in viata mea. I-as spune tata, dar eu cred ca un tata inseamna mai mult decat sa contribui sexual la conceperea sa. Ce pot sa va spun este ca am crescut in certuri si in "luni de miere". Iar eu fiind fata il idolatrizam pe tatal meu indiferent de cate ori ma injura sau batea pe mine sau pe mama mea. Tin minte si acum mirosul pe care il avea mama cand tata o sugruma. Am "capatat-o de multe ori pe coaja", vorba romanului, dar aparent nu era ceva neobisnuit pe atunci, desi toti copiii din fata blocului radeau pe seama mea cand venea dupa mine sa merg in casa. Bani de buzunar pentru guma Turbo, sau orice alte mici dulciuri ce mai erau atunci, ii primeam doar daca mergeam la magazin sa ii cumpar bautura. Mama e in pensie de boala de mult si ea a intretinut familia cum a putut(a mai ajutat oameni pe ici pe colo si mai facea un ban). Eu am lucrat de la 14 ani pentru bani de buzunar, carti, caiete, ocazional chiar si niste haine desi marea majoritate din haine le primeam de la prieteni, cunostinte. Mami a fost mereu crestina si mereu a luptat pentru familie. Recent tata a facut imprumut la banca, cand a inceput nebunia cu credit cu buletinul. A luat vreo 80 de milioane, iar in casa nu a cumparat mancare, sau sa ne punem termopane sau orice altceva. I-a cheltuit pe toti pe vrajitoare, pariuri, tigari si bautura. Noi am aflat doar cand a venit executorul la usa noastra. Datoria nici acum nu a platit-o, dar el acum o saptamana a demisionat de la locul de munca, la varsta lui de 59 de ani. Iar mama nici acum nu vrea sa divorteze de el, din cauza ca e crestina, se si teme sa nu ne pierdem apartamentul..plus ca e multa cheltuiala, avocati etc. Din cate stiu eu, nici in ziua de azi nu este o lege bine pusa la punct impotriva violentei domestice care sa nu se refere doar la cea fizica ci si la cea psihica. Si din pacate eu nu pot face nimic sa imi ajut mama sa fie mai bine. Deci gandeste-te bine inainte sa o iei pe un drum pe care mai apoi sa il regreti. Daca el nu vrea nicicum sa fie mai bine in viata voastra, nici pentru el, nici pentru tine sau pentru viitorii copii, sau chiar de frica lui Dumnezeu, ce anume crezi ca il va schimba ? Analizeaza la rece situatia si gandeste-te care sunt riscurile, daca se merita sa le iei, si care e probabilitatea de reusita.

am un sot care consuma alcool in fiecare zi din cauza lui m-am imbolnavit si cei doi copii pe care ii avem sufera ingrozitor din cauza scandalurilor pe care le avem mai tot timpul in casa dar nu avem incotro suferim in continuare pt ca el iubeste bautura mai mult decat propria familie mai mult el motiveaza ca bea din cauza noastra

Doamne dar cata lume nefericita exista , in aceasta lume ma perind si eu si nu stiu ce sa fac pentru ca mamele sunt mame ele raman mereu acolo ...... pentru ca la noi mamele nu se pot
despartii(multe dintre ele) pentru ca nu sunt independente financiar.Eu as pleca imediat dar cu doi copii de liceu si cu un salariu de 800 nu ne putem intertine, depindem financiar de EL.

sunt casatorita de 12 ani am o fetita si un sot care consuma bautura ,si atunci cînd este beat cauta scandal din orce agresiv fizic si verbal si cu mine si cu copilul.dar idiea ca nustiu ce sa fac am încercat sa vb ca bag divort dar a zis ca fata nu mio da sa o duc la tara .avem casa luata prin banca si datori.

am un sot alcoolic, suntem impreuna de 20 de ani, am suferit toata viata mea si voi suferi pana o sa mor, asta este soarta mea.Traiesc pentru copilul meu sa il vad mare si fericit, altceva nu imi doresc, am ajuns la concluzia ca nu se va schimba niciodata nimic si el ( si mama lui ) vor bea toata viata. Am iubit, am urat, am fost depresiva, el este fericit cu el insusi, nu are nici o problema, nu are nici o apasare, eu sunt cea care am o problema desi nu beau si urasc alcoolul. M-a facut sa-mi fie frica de viata, sa-mi fie frica sa recunosc ca el este un alcolist, am gresit mult din cauza lui. M-a facut sa ma simt vinovata si el este fericit. As vrea si eu sa fiu fericita. Sunt foarte trista, am trait o viata urata alaturi de el, nu am avut curajul sa spun "gata, pana aici", am mers mai departe crezand ca va fi bine. Nu a fost bine, sper din tot sufletul ca, copilasul meu nu va trece prin ce-am trecut eu. Am 42 de ani si am avut o viata nefericita alaturi de un alcoolic. Traiesc in virtutea inertiei sa-mi vad copilul mare.

si sotul meu bea si a ajuns de face pipi in coltul dormitorului, nu mai ajunge la baie. am un copil de 10 ani, incerc sa-l tin departe de tampeniile lui dar cit o sa mai reusesc? vreau sa ma despart de el dar mi-e tare mila, o sa ajunga in sant, pacat

Eu cred ca membrii familiei pot sa-i ajute pe alcoolici prin apelarea la biserica si rugaciune, adica la Dumnezeu. Citind tot ce s-a scris aici pe site, putem lesne vedea ca e vorba de cazuri disperate, fara o solutie la "oameni". Daca sunteti crestini, stim ca "Ceea ce nu-i cu putinta la oameni, e cu putinta la Dumnezeu". Luati legatura cu preotul, ori mergeti la manastiri pentru sfat.
Exista un acatist "izbavitor de betie" facut de credinciosii rusi "Potirul Nesecat" care face minuni pentru cei ce-l citesc cu credinta. Cereti preotului /duhovnicului binecuvantarea pentru a citi timp de 40 zile Acatistul Maicii Domnului - Potirul nesecat. Link-ul pentru acatist:
http://vestitorul.blogspot.ca/2010/03/potirul-nesecat-icoana-maicii-domnului.html
Doamne ajuta!

Buna ziua
Am 56 ani, o casnicie de 32 ani si mi-e frica sa scriu. Sotul meu este alcoolic (rau de tot) de cam 20 ani. Aseara pentru prima data am chemat politia, si ma simt mai curajoasa. Fac tratament antidepresiv de 7 ani si mi-e frica sa-l renunt la el desi ma simt mai bine, pentru ca sotul este din ce in ce mai rau si am fost foarte bolnava cand l-am inceput, iar frica de a fi inapoi cum am fost ma ingrozeste. Bea f. mult. 1-1,5 l alcool pe zi, dupa masa de la 4-5 cand termina programul pana la 12 noaptea(la terasa). Apoi ma injura pana pe la 1- 1.30, apoi pe la 2 se duce sa se culce. Din cauza bolilor mele de multi ani de zile si a nesomnului, a fricii, mi-am imbolnavit colonul, sunt hipertensiva, mai am si hep.c, dormim in camere separate, pt. ca eram f. bolnava, plangeam noaptea si el trebuia sa doarma si ma injura cand ma auze plangand. M-am mutat in sufragerie, am ramas aici. Dar nu se mai punea problema unei relatii intime pentru ca de la atata alcool aceasta devenise un chin. Ma rog f. mult, Bunul Dumnezeu ma tine in viata. Numai ca lui nu-i intinde nici o mana de ajutor, sau poate da si el refuza. Ma gandesc ca trebuie sa divortez desi stiu ca din ce-i acuma (pt ca daca intarzie la serviciu sau alte rele, se dezvinovateste spunand sa eu sunt nebuna si ca din cauza mea are toate aceste probleme) o sa ajunga boschetar. O parte cred ca il cred, o parte ma cunosc, dar pe mine ma doare rau. Ma ameninta tot timpul, n-am mai putut lucra, aveam cite 2 luni pe an internari si concediu medical, la psihiatrie. Eram sfarsita, lesinam de nesomn pe la serviciu. Am 5 ani de cand sunt pensionata pe caz de boala; daca nu ma pensionau nu cred ca mai eram. In astia 5 ani am fost in spital mult, grav. Chemam salvarea si el era la terasa BEAT, il sunam sa vina sa ma ajute sa merg, nu puteam merge, si ma injura de acolo. Doamne ce viata duc. Politia aseara mi-a zis de consiliere, dar si de divort. Apartamentul este pe numele amandurora, dar cred ca am sa am necazuri mari cu partajul. De divort nu-i pasa. Se teme sa nu ramana fara bani de baut. Iertati-ma am scris cam mult. Ar fi un roman
de spus, nici nu va puteti imagina prin ce am trecut si trec. E prima data cand ma descarc asa. Dumnezeu sa va ajute pe toti cei suferinzi din cauza aceste boli pacatoase. Uneori mi se pare ca este mai grea decat cancerul. Sanatate.

alcoolul..... problema foarte grava si la sotia mea.am incercat toate este imposibil de a face pe ea sa gindeasca ca intr-o zi v-a perde totul. agresivitatea din partea ei lasa de dorit.pot da un sfat din momentul cind tatal si mama beau si copilul se zamisleste este grav dar foarte foarte grav este atunci cind bea in timpul sarcinii.cum e viata copilului in pintecele mamei pe timp de 9 luni asa v-a fi viata lui pe pamint . AVETI GRIJA MAMELOR CA VE-TI SUFERI APOI SI VE-TI FACE PE TOT NEAMUL DE DUPA VOI

eu cred ca toata lumea bea cate un pahar;dar mai rau cand nu stii sa te opresti;cand intra in sange greu mai scapi,Multa ambitie trebuie sa ai:rau tare cu asfel de oameni: CRISTsunt unele care nu beau nici un gram de alcool:si au copii ff bonlavi:depinde de Dumnezeu

Rodica, te inteleg atat de bine pentru ca traiesc aceeasi situatie cumplita, sot alcoolic, varsta 59 ani, casatorita de 36 ani si un copil adoptat care nu e f oarte mare.
Mi-e greu sa ma gandesc si sa accept ca voi divorta la aceasta varsta, mi-e mila de el si stiu ca se va distruge, dar inainte de asta simt ca ma distrug eu. Si e pacat capana acum 15 ani a fost un om foarte capabil si inteligent. Eu evit orice discutie contradictorie ca sa nu devina violent, dar deja nu mai stie ce face, ce vorbeste, ce epitete si limbaj vulgar foloseste, toti sunt de vina doar el este o.k. Noi nu-l contrazicem, dar e greu de suportat o astfel de situatie. Si totusi imi e mila de e, am realizat multe impreunal.Refuza categoric un tratament si fara acordul lui nu pot face nimic.
Inca reflectez ce e de facut. Mai mult, ameninta ca se sinucide. Deci cum as putea divorta?
Trebuie sa-ti impartasesti necazul, durerea, nu le incatusa in tine, altfel te vei imbolnavi.
Astept noutati de bine de la tine si sper si eu intr-o minune dumnezeeasca care sa-l faca sa renunte la bautura. Ma rog zilnic sa se intample asa.
S-auzim de bine,
Violeta

Mi-au dat lacrimile la ce am citit Magda.Sunteti o persoana puternica care cum spuneti in ceasul al 24 dar inca sa mai putut face ceva dar pt sotul meu nu cred ca mai exista o sansa pt ca el nu mai crede in nimic decat in bautura.....