Recuperare AVC - dupa 3 ani?

Iti multumesc pentru raspuns si incurajari,dar sunt foarte depresiv,peentru ca desi nu am nici-un semn vizibil de avc. nu ma simt bine si mi-e tare frica ca nu ma voi mai simti bine niciodata.Spui ca ai baut mult ceai de sunatoare,pentru ce e bun?Ma poti gasi si pee facebook la mihaita dumitrescu.

mama mea acun 2 lunii a fost operata de inima inlocuire de valva acum 4 zile a facut un avc la cap nu vb dar e constienta mina dreapta no misca deloc ce credetii sunt ceva sanse

Daniela, eu cred ca mai sunt sanse, mama mea a stat 3 luni fara sa isi miste partea dreapta, mana, picior si fara sa poata macar sa stea in sezut sau sa-si tina capul pe umeri, dar pe parcurs si-a revenit, dupa multe sedinte de kinetoterapie etc etc...

Am si eu o intrebare: ce mai pot incerca sa fac cu mama mea pt ca mana ei dreapta sa isi revina?

Peste o saptamana face un an de cand a fost operata de anevrism cerebral si dupa cateva luni in care nu a mers, nu a vorbit, nu putea sta in sezut macar, abia putea sa manance, incet si-ar revenit si a inceput sa mearga, asta dupa 3 sedinte de kinetoterapie acasa. Apoi a continuat kineto de 3 ori/saptamana, a facut pana recent terapia Bowen (rezultate extraordinare), o serie de acupunctura si acum face masaj si kineto. Mana si-o misca din umar si cot, insa degetele deloc deloc... si mi se pare ca mana, cum numai sta asa inclestata, incepe sa se deformeze. Kinetoterapia mi se pare groaznic de brutala si dureroasa, mama plange si e tot suparata inainte si dupa sedinta, chit ca domnul cu care face e foarte bun in SB.

Putem incerca fizioterapie sau bai la Ocna Sibiului? Sau ce altceva sa fac sa reactioneze si degetele ei? E groaznic sa o vad asa, abia se imbraca si abia se descurca fara mana dreapta. De cateva luni a inceput sa si vorbeasca, adica spune cuvinte si mai greu propozitii, dar ne intelegem.

Multumesc pt eventualele raspunsuri!

Mihaita, gandeste pozitiv dragutule. Roaga-l pe doctorul de familie sa-ti dea niste antidepresive, in caz ca nu iei inca nimic pt. asta si apoi gandeste-te ca esti tanar si ai toata viata inaintea ta. Fericirea si viata de vis pe care le-ai avut, se vor intoarce sub o alta forma, dar secretul e sa stai pozitiv si sa ai incredere in tine si in viata. Ai sa ajungi la batranete si o sa razi de ce gandesti acum.
Nu te speria de durerile de cap pe care le ai . Poate esti meteosensibil. Si eu sant la fel.
Iesi afara si disreaza-te . Nu sta in casa daca esti singur, ca asta te face sa gandesti prea mult la problemele tale. Nu te mai teme, fii puternic si roaga-te la Dumnezeu sa te protejeze de toate cele rele.
Te pup dragutule si inca o data: Fii pozitiv si ai incredere in tine si in viata!
Iti doresc un PASTE FERICIT! si tot binele din lume.

Lina, iti multumesc mult pentru incurajari,depresiile mele sunt date de faptul ca dupa 2 ani inca simt piciorul stang greu si desi merg normal eu nu simt asa si asta ma dispera , sunt epuizat, gandurile negre , ca am un viitor funest ma doboara,si nu stiu daca ma voi mai simti vreodata la fel ca inainte de avc, daca piciorul meu se va usura si il voi simti iar normal.cam asta e, si eu iti doresc un paste fericit si ce-ti doresti sa t-i se implineasca.

MA NUMESC CLAUDIA AM52 ANI SI AM AVUT UN AVC ISCHEMIC ACUM 2 ANI URMAT DE HEMIPAREZA STG ACUM AM INCEPUT SA MERG NU FOARTE BINE DAR MA DESCURC CU MANA ESTE UN PIC MAI GREU O POT MISCA DAR NU POT PRINDE CU EA PROBLEMA CU CARE MA CONFRUNT ESTE CA DIMINEATA MA TREZESC CU CAPUL MAIGREU PARCA AS AVEA O PRESIUNE IN CAP SI MAI AM SI O APASARE DUPA CEAFA VA ROG DIN SUFLET DACA SE MAI CONFRUNTA CINEVA CU ASA CEVA POATE SA FIE SI DE LA SPONDILOZA?MAI AM DEPRESIA CARE MA OMOARA PLING FOARTE MULT IAU ANTIDEPRESIVE DAR NU SIMTNIMIC VA ROG DIN SUFLET DACA PUTETI SI STITI CEVA SA IMI SPUNETI.AM FOST LA MEDIC SI IAU GABARAN DE 100 MG.AM MAI POSTAT SI PE ALTE FORUMURI DAR NIMIC NICI UN RASPUNS .POATE MA INTELEGE CINEVA SI PRIMESC UN RASPUNS EU VA MULTUMESC DIN SUFLET

claudia, eu am facut un avc.hemoragic la 41 de ani, ce-ti pot spune, am o depresie cumplita, dar imi poti citi postarile anterioare,nu cred ca vor mai trece simptomele astea, este cumplit, imi este frica groaznica de o recidiva a avc-ului,fii fericita ca ai trait bine pana la 50-52 de ani, eu de la 40 de ani plang si imi astept moartea,probabil ca asta imi este soarta,sa-mi ramana copii pe drumuri.Am incercat cu antidepresive, degeaba.Singurul antidepresiv valabil este vindecarea, dar creierul nu se mai vindeca niciodata.Cine a spus ca, creierul se reface amintit cu nerusinare. Nu se mai reface.Consoleaza-te cu gandul ca asta e,asta va fi viata ta pana la sfarsitul ei.Imi pare rau ca trebuie sa-ti spun asta.

MIHAITA TU CREZ CA DACA AM TRECUT DE 50 ANI POT MURI CA MI-AM TRAIT VIATA TU TREBUIE SASA TRAIESTI CA AI DOAR 40 ANI AI DAT UN RASPUNS DE NOTA 10FIECARE TRAIM CIT VREA DUMNEZEU .ITI DORESC MULTA SANATATE.

Claudia, imi cer scuze , nu ma intelege gresit, iti doresc insanatosire deplina si viata lunga,asa cum imi doresc si mie,am vrut sa spun ca poti fi putin mai fericita ca mine, pentru ca ai trait pana la 50 de ani, sanatoasa, in timp ce eu sunt bolnav inca de la 40 de ani.Nu am spus ca ti-ai trait viata, departe de mine acest gand, mai ai multi, multi ani in fata ta. Nu am facut decat sa imi plang soarta, asa cum fac minut de minut, pentru unii viata e asa de frumoasa,iar pentru altii este nepermis de urata.Asta e, tatal meu isi preschimba permisul la 80 de ani, si are probleme cu mama din cauza asta . Dumnezeu sa le dea sanatate si viata lunga.Eu...mi-am facut groapa inca de acum 2 ani.
Daca poti, raspunde-mi si poate vom gasi solutii pentru vindecare , si de ce nu, sfaturile sunt oricand binevenite, ca si incurajarile .

MIHAITA STIU CA ITI ESTE GREU DAR TREBUIE SA NE GINDIM CE SA FACEM SA NE FACEM BINE. DIN CITE AM INTELES EU DEPASIM TOTUL DACA GINDIM POZITIV LUCRU PE CARENICI EU NU IL POT FACE.MA TOT GINDESC CUM ERAM AVEAM UN SERVICIU BUN CHIAR FOARTE BUN SI INTR=O CLIPA AM PIERDUT TOT.MA UIT LA ALTI OAMENI CUM SUNT SI ATUNCIMA SIMT UN OM PIERDUT DAR TOT EU IMI SPUN CA TREBUIE SA MA FAC BINE SA FIU CA EI MACAR UN PIC.POATE VOM VORBI SI PESTE UN AN SI VOM SPUNE CA AM TRECUT CU BINE PESTE TOATE.PARINTILOR TAI DIN SUFLET LE DORESC MULTA SANATATE LA FEL SI TIE

Sa dea Dumnezeu sa fie cum zici tu, peste un an, doi, sa ne amintim de aceasta cumplita experienta si sa ne bucuram ca am trecut cu bine de ea.Iti multumesc pentru urari.

Claudia, nu inteleg un lucru:abia dupa 2 ani ai inceput sa mergi si nici acum bine?Iar cu mana ai probleme ,inca, dupa 2 ani?De ce? Eu la o luna si jumatate de la avc., cu tot cu spital la Bucuresti si la craiova, am fost la control pe picioarele mele, mergand normal.Mi-am reluat serviciul dupa 5 luni, am mers cu masina dupa 3luni si jumatate, atata ca am o frica cumplita de o recidiva, am o stare de anxietate permanenta,plang des si sunt foarte depresiv,si ce imi face viata grea este faptul ca, desi merg normal, am senzatia ca nu merg bine cu piciorul stang la talpa caruia nu simt normal si am ultimele 2 degete ale mainii stangi amortite,si ce sa mai zic, nu ma simt ca inainte, in rest ma misc normal,arat normal, slava Domnului nu am nici-un semn vizibil de avc.Daca vrei, ma poti contacta pe facebook la Mihaita Dumitrescu

claudia, curaj, cu siguranta vom reusi sa trecem cu bine peste aceasta nenorocire si, Doamne ajuta , totul va fi bine. Am vazut intrand intr-o biserica de cartier din craiova un barbat vizibil afectat de avc.L-am intrebat ce a patit si mi-a spus ca din septembrie ''''''''86 se chinuie cu acest accident.Nu- mi venea sa cred, sunt 26 de ani de atunci, de la varsta de 40 de ani sufera(la fel ca mine). Deci cu putere si incredere in viata si cu ajutorul lui Dumnezeu,vom invinge, vom reusi sa ne ducem viata pana la batranete,asa cum ne dorim fiecare.Multa sanatate.

mihaita nu trbuia sa renunti la facebook ai fi putut sa imi spuica nu mai vrei sa discutm pe facebook si intelegeam.eu sunt fericita asa cum sunt si o sa merg mai departe ca am o familie frumoasa linga mine .stai linistit ca nu voi mai posta pt tine nici un mesaj iti doresc sanatate si multa putere sa depasesti tot ce te framanta.pana la urma viata este si cu bune si rele trebuie sa le luam asa cum vin.CLAUDIA

Nu am renuntat la facebook si nu voi renunta,mi-au facut mare placere discutiile noastre si chiar iesisem din pasa neagra in care ma aflam, imi doresc sa discutam in continuare si inchipuie-ti ce dezamagit am fost cand am venit de la serviciu si nu te-am mai gasit in lista mea de prieteni.Te-am cautat prin diferite metode, nu te-am gasit si de aceea sunt fericit ca mi-ai raspuns acumAm crezut ca am facut o greseala uriasa, ca te-am jignit , cumva, iremediabil.Daca am facut asa ceva, imi cer mii de scuze, ai fost singura persoana din afara familiei mele, care m-a inteles si care a acceptat sa-si impartaseasca problemele de sanatate si sa m-i le inteleaga pe ale mele.Nu stiu de ce spui ca am renuntat la faceebook.Nu am renuntat sub nici-o forma , dar tu nu mai apari nicaieri si probabil m-ai sters din lista ta de prieteni, iar facebook mi-a restrictionat accesul de a mai cere accept. pentru 30 de zile, m-a blocat probabil cineva si nu stiu de ce .Daca ma crezi, imi poti trimite o cerere de accept, eu nu pot face asta din cauza restrictiei. Imi doresc mult sa putem vorbi in continuare.Deci pagina mea de facebook este deschisa .

am aceeasi pagina, aceeasi poza de profil,cineva te-a scos din lista mea de prieteni sau m-a scos pe mine din lista ta de prieteni si a blocat accesul unuia catre pagina ceiluilalt,nu stiu de ce.Eu , in plus, am si posibilitatea de a cere prietenie restrictionata pe o perioada de 30 de zile, iarasi, nu stiu de ce. Exista o posibilitate , totusi, ca unul dintre noi sa ne facem o a doua pagina de facebook si astfel sa ne putem contacta. Daca vei reusi sa ma gasesti trimite-mi o cerere de accept, ca astfel sa putem tine din nou legatura.Am fost bucuros stiind ca pot vorbi cu tine .Imi doresc sa putem discuta iarasi.Te caut.