Resuscitarea - asistarea cardiorespiratorie (RCR)

Ce este resuscitarea cardipulmonara

Resuscitarea cardipulmonara este un ansamblu de masuri promte si complexe, care au drept scop supravietuirea pacientilor cu stop cardiorespirator. Din punct de vedere clinic, pacientii prezinta pierderea cunostintei, absenta raspunsului la stimuli, absenta reflexelor pupilare, lipsa pulsului si a tensiunii arteriale.

La nivel European, stopul cardiac reprezinta principala cauza de deces, ritmul cel mai des inregistrat fiind fibrilatia ventriculara sau tahicardia ventriculara, urmat de asistola.

Masurile initiale si vitale de asigurare asuportului vital includ:

Pasul 1. Se verifica starea de constienta

Persoana trebuie lovita usor pe umar sau zguduita usor si intrebata: "S-a intamplat ceva?". Daca se suspicioneaza o leziune la nivelul coloanei vertebrale este interzisa miscarea persoanei.

Daca nu se primeste un raspuns:
- adult (in varsta de 9 sau mai multi ani): este apelat numarul de urgenta 112 imediat (altcineva din jur ar trebui sa faca apelul) si apoi se trece la pasul 2
- bebelus sau copil pana in 8 ani: se verifica daca bebelusul sau copilul respira (a se vedea pasul 2). Daca acesta nu respira, se efectueaza 5 cicluri de resuscitare cardiorespiratorie (un ciclu e constituit din 2 respiratii si 30 de compresii toracice). Aceasta va dura aproximativ 2 minute. Apoi se efectueaza apelul de urgenta 112. Este recomandabil ca acesta sa fie efectuat de o alta persoana din jur.

Pasul 2: Se verifica respiratia

Se incearca detectarea respiratiilor prin vizualizare, ascultare siperceperea acestora timp de 5 pana la 10 secunde

Se pozitioneaza langa persoana respectiva cu capul salvatorului asezat langa capul ranitului (ranitei):
-se observa daca exista miscari ale toracelui
-se asculta zgomotele respiratorii, wheezing, bolboroseli sau sforaituri
-se plaseaza obrazul aproape de gura si nasul persoanei respective si se incearca sa se simta fluxul de aer
Daca persoana inconstienta nu prezinta respiratii normale (sau slavatorul nu le percepe), aceasta trebuie intoarsa pe spate. Daca exista riscul existentei unor traumatisme la nivelul coloanei vertebrale, aceasta miscare trebuie facuta cu grija, mentinand in acelasi ax capul, gatul si umerii pana cand persoana inconstienta este plasata pe spate.

Pasul 3: Resuscitarea respiratorie

Resuscitarea respiratorie implica urmatoarele actiuni:

- se plaseaza o mana pe fruntea ranitului, iar cu degetul mare si cel aratator al acestei maini se comprima fosele nazale. Cu cealalta mana, se ridica barbia astfel incat caile respiratorii sa fie deschise

- se trage aer in piept, apoi se plaseaza gura salvatorului pe gura ranitului intr-un mod cat mai etans. In cazul unui copil, gura slavatorului trebuie plasata pe gura si narile copilului. Se expira aerul timp de o secunda si se verifica daca apare o ridicare a cutiei toracice

- daca prima respiratie nu e eficienta (cutia toracica nu se ridica), se incearca din nou ridicarea capului ranitului si se mai efectueaza o respiratie

-intre respiratii, se indeparteaza gura salvatorului de cea a ranitului, salvatorul tragand ulterior aer in piept. Se permite expulzia aerului din pieptul persoanei ranite

- dupa 2 cicluri de respiratie artificiala, se incep compresiile toracice (masajul cardiac).

Pasul 4: Masajul cardiac

Adulti (in varsta de sau mai mare de 9 ani):
- se ingenuncheaza langa ranit. Se localizeaza cu ajutorul degetelor sternul, osul de care se articuleaza coastele. Se aseaza doua degete la baza sternului. Se plaseaza podul palmei celeilalte maini fix deasupra celor doua degete (pe partea mai apropiata de fata persoanei).

Pozitionarea mainilor pentru compresiile toracice:
- cealalta mana se aseaza deasupra mainii care tocmai a fost pozitionata. Se intretaie degetele si se ridica astfel incat acestea sa nu atinga pieptul persoanei ranite
- se indreapta bratele, se fixeaza coatele, iar umerii se centreaza fix deasupra mainilor.

Pozitonarea mainilor si corpului pentru efectuarea compresiilor toracice:

- se apasa intr-un ritm constant, utilizand greutatea organismului si mentinind coatele fixe. Forta fiecarei compresii trebuie transmisa direct sternului, determinand o compresie de 3,8 cm pana la 5 cm. Ar putea fi de ajutor numararea cu voce tare a compresiilor "unu si doi si trei ...." ori de cate ori se pronunta numarul se efectueaza compresia, iar atunci cand este pronuntat "si" se ridica greutatea fara a lua minile, de pe pieptul ranitului

- dupa 30 de compresii, se efectueaza 2 respiratii artificiale

- acest ciclu de 30 de compresii toracice si 2 respiratii se repeta pana apare un ajutor sau pana persoana respectiva respira, tuseste sau se misca.

Copil (varsta intre 1 si 8 ani):
- se foloseste podul unei palme sau a ambelor palme, ca la adult, in functie de dimensiunile copilului. Se plaseaza cate doua degete de la ambele maini deasupra capatului inferior a sternului. Se comprima sternul intre o treime si o jumatate din diametrul toracelul copilului.
- se efectueaza 30 de compresii toracice. Apoi 2 respiratii artificiale. Acest ciclu se repeta pana la sosirea ajutorului sau pana cand copilul respira normal, tuseste sau se misca.

Bebelus (mai mic de 1 an)
- se plaseaza 2 degete pe sternul bebelusului, la aproximativ o latime de deget inferior de linia imaginara ce uneste mameloanele. Se comprima sternul aproximativ o treime pana la o jumatate din diametrul toracelui copilului.
- se efectueaza 30 de compresii toracice. Apoi se acorda 2 respiratii artificiale. Acest ciclul se repeta pana cand bebelusul respira normal, tuseste sau se misca.