Manifestarile neurologice in Cisticercoza

Ce este cisticercoza?

Cisticercoza este o boala parazitara cauzata de larva teniei porcine, Taenia solium.

Taenia solium este un helmint (vierme plat) din clasa Cestoda, ordinul Cyclophyllidea, care apartine familiei Taeniidae. Este cunoscuta si ca tenia porcului.

Viermele adult are intre 2–7 metri lungime, cu scolex (cap) prevazut cu patru ventuze si un rostru cu carlige.

Corpul este alcatuit din proglote (segmente) care contin organe genitale hermafrodite.

Ciclul biologic

Omul este gazda definitiva, in timp ce porcul este gazda intermediara.

- Omul se infecteaza prin ingestia de carne de porc cruda sau insuficient gatita, care contine cisticerci.

- Cisticercii se dezvolta in intestinul subtire, devenind tenii adulte.

- Proglotele gravide elimina oua in fecale, care contamineaza mediul.

- Porcii ingera ouale, care se transforma in cisticerci in muschiul striat.

Omul poate deveni gazda intermediara accidentala prin ingestia oualor, ceea ce duce la cisticercoza (inclusiv neurocisticercoza).

Cum se transmite?

Taenia solium este endemica in regiunile in care igiena sanitara este precara si carnea de porc nu este controlata veterinar.

Transmiterea poate fi:

- Prin consum de carne de porc infestata.

- Prin autoinfectie (retroinfectie oro-fecala).

- Prin contaminare de la alte persoane infectate (contact direct sau alimente).

Zonele endemice includ America Latina, Africa Subsahariana, Asia de Sud si Europa de Est.

Atunci cand ouale acestui parazit sunt ingerate de catre om, larvele (cisticercii) pot migra si se pot localiza in diverse tesuturi, inclusiv in sistemul nervos central, unde determina neurocisticercoza.

Aceasta este cea mai frecventa cauza parazitara a epilepsiei in zonele endemice si o problema majora de sanatate publica in multe tari in curs de dezvoltare.

Manifestarile neurologice variaza larg in functie de localizarea, stadiul evolutiv si reactia imunologica a gazdei.

Etiologie si patogeneza

Infectia se produce prin ingestia oualor de Taenia solium, eliminate prin materiile fecale ale gazdei definitive (omul purtator de tenie adulta).

Larvele eclozeaza in intestin, migreaza hematogen si se localizeaza in tesuturi.

In neurocisticercoza, larvele ajung in creier, ventriculi, meningele sau maduva spinarii.

Pe masura ce cisticercii mor, declanseaza un raspuns inflamator sever, responsabil de majoritatea simptomelor clinice.

- Infectia intestinala (teniaza): de obicei asimptomatica sau cu simptome minore: disconfort abdominal, greata, scadere in greutate.

Tipologie

In functie de localizare, neurocisticercoza poate fi:

- Parenchimatoasa (cea mai frecventa): cisticercii sunt localizati in substanta cerebrala.

- Ventriculara: larvele se afla in sistemul ventricular, putand cauza hidrocefalie obstructiva.

- Subarahnoidiana: implicarea meningelui bazal, adesea cu inflamatie severa.

- Medulara: afectarea maduvei spinarii (mai rara).

Manifestari neurologice

Simptomatologia este extrem de variabila si depinde de numarul, localizarea si stadiul cisticercilor:

- Crize epileptice: manifestare principala, pot fi focale sau generalizate.

- Cefalee cronica: frecventa in formele cu hipertensiune intracraniana sau meningita cisticercotica.

- Sindrom de hipertensiune intracraniana: greata, varsaturi, edem papilar, alterarea starii de constienta.

- Tulburari cognitive si de comportament: in cazurile cronice, subarahnoidiene.

- Semne focale neurologice: hemipareza, afazie, ataxie.

- Hidrocefalie si crize de tip Bruns (ameteli, varsaturi la schimbarea pozitiei): in formele intraventriculare.

- Mielopatie: slabiciune motorie, parestezii, retentie urinara – in formele medulare.

Diagnostic

Diagnosticul neurocisticercozei se bazeaza pe un ansamblu de criterii clinice, imagistice si imunologice:

- Imagistica cerebrala: CT si RMN evidentiaza leziunile cistice, inelele de contrast, calcificarile.

- Serologie: ELISA sau Western blot pentru anticorpi anti-Taenia solium in sange si LCR.

- Examenul LCR: pleiocitoza limfocitara, proteinorahie crescuta.

- Criterii clinico-radiologice stabilite de Del Brutto (diagnostic „definitiv” sau „probabil” pe baza unui scor).

Diagnosticul diferential include: tumorile cerebrale, abcese, tuberculoza SNC, toxoplasmoza, leucoencefalopatii.

Tratament

Tratamentul este complex si adaptat formei si severitatii:

- Antiparazitare.

- Corticosteroizi: pentru reducerea inflamatiei.

- Anticonvulsivante: pentru controlul crizelor.

- Chirurgie: indicata in cazuri de hidrocefalie severa (sunt ventriculo-peritoneal) sau leziuni obstructive.

- Tratament suportiv: reabilitare, terapie cognitiva, psihologica in cazurile cronice.

Preventie

Preventia se poate realiza doar prin:

- Igiena personala riguroasa.

- Prepararea termica corespunzatoare a carnii de porc.

- Control veterinar si educatie sanitara in zonele endemice.

- Tratarea purtatorilor umani pentru a intrerupe ciclul de transmisie.

Prognostic si complicatii

Prognosticul variaza in functie de raspunsul la tratament si de localizarea leziunilor:

- Leziunile parenchimatoase unice au prognostic bun.

- Leziunile multiple, subarahnoidiene sau intraventriculare pot duce la sechele neurologice permanente.

- Complicatiile includ: epilepsie cronica, hidrocefalie, tulburari neurocognitive, deficit motor ireversibil.

Tratamentul precoce si monitorizarea pe termen lung sunt esentiale pentru imbunatatirea calitatii vietii.

Concluzie

Neurocisticercoza este o patologie neurologica grava, cauzata de infestarea cu larvele teniei porcine.

Manifestarile neurologice sunt variate si pot mima numeroase alte afectiuni.

Diagnosticul corect si tratamentul adecvat necesita o abordare multidisciplinara.

Preventia prin igiena, controlul veterinar si educatia sanitara ramane cheia controlului acestei boli in regiunile endemice.

Bibliografie
https://emedicine.medscape.com/article/1168656-overview?form=fpf
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4212415/
https://www.who.int/news-room/facts-in-pictures/detail/neurocysticercosis