Dr. Oancea Madalina Elena
Medic rezident Neurologie
Epilepsia reprezinta o tulburare neurologica cronica caracterizata de activitate electrica anormala a creierului, manifestata prin convulsii recurente sau episoade de pierdere a constientei. Acest articol stiintific exploreaza aspectele fiziologice ale epilepsiei, metodele de diagnosticare si progresele in tratamentul acestei afectiuni.
Epilepsia afecteaza milioane de oameni la nivel global, avand un impact semnificativ asupra calitatii vietii si sanatatii mentale. Intelegerea profunda a mecanismelor neurologice implicate in epilepsie este esentiala pentru dezvoltarea de strategii de diagnostic si tratament eficiente.
Diagnosticul Epilepsiei:
Diagnosticul precis al epilepsiei necesita o abordare integrata, care include istoricul medical al pacientului, examinarile fizice, EEG (electroencefalograma), imagistica cerebrala (CT, RMN) si, in unele cazuri, teste genetice. Imbunatatirile in tehnologia de diagnostic au condus la o detectare mai rapida si mai precisa a formelor diverse de epilepsie.
Epilepsia apare atunci cand exista o hiperexcitabilitate neuronala sau o perturbare in echilibrul excitator/inhibitor al neurotransmitatorilor in creier. Studiile recente s-au concentrat pe identificarea genelor implicate in predispozitia genetica la epilepsie si pe elucidarea modului in care factorii de mediu interactioneaza cu aceste gene.
Etiologia epilepsiei trebuie considerata ca fiind multifactoriala: un teren genetic predispozant la care se asociaza o leziune organica cerebrala i, probabil, un factor precipitant acut.
Incadrarea etiologica este facilitata de legatura acesteia cu varsta de debut a crizelor epileptice:
La nou-nascut cele mai frecvente cauze sunt infectioase, metabolice, anoxia sau hemoragia cerebrala la nastere sau malformatii cerebrale. La sugar si la copilul mic etiologii cu prinde convulsiile febrile, tulburari metabolice sau structurale ereditare, degenerative, tulburari de dezvoltare (displazii), infectii ale SNC; La copilul mare, adolescent cauzele pot fi ereditare, displazii, degenerative, traumatice, tumorale si infecioase. La adult pot apare dupa traumatisme, tumori, boli cerebrovasculare, metabolice ereditare, toxice, infecioase, degenerative iar la vrstnic prin boli cerebrovasculare ingerararea de substante toxice, tumori, traumatisme sau cauze degenerative.
Cu toate acestea, cel mai adesea nu exista o cauza identificata pentru aparitia epilepsiei. La nivelul intregii planete, exista peste 50 de milione de persoane care sufera de epilepsie, conform unei estimari a Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMT).
Tratamentul epilepsiei poate implica medicatie antiepileptica, interventii chirurgicale sau terapie cu stimulare electrica. Avansurile in cercetare au condus la dezvoltarea unor medicamente mai eficiente, cu mai putine efecte secundare, si la identificarea unor tinte terapeutice noi.
Perspective Viitoare
Cercetarile continue in domeniul neurostiintelor si geneticii vor contribui la o intelegere mai detaliata a mecanismelor subiacente ale epilepsiei. Noi terapii personalizate, bazate pe profilul genetic al pacientului, ar putea reprezenta viitorul tratament al acestei tulburari neurologice.
Epilepsia ramane o provocare medicala complexa, dar progresele in cercetare au deschis noi orizonturi in diagnostic si tratament. Abordarea integrata, care combina cunostintele din domeniile neurostiintelor, geneticii si imagisticii, va juca un rol crucial in gestionarea eficienta a acestei afectiuni.
Totusi, conform cercetatorilor de la Universitate Oxford si Universitatea College din Londra, persoanele care sufera de epilepsie prezinta un risc mai ridicat de deces prematur comparat cu restul populatiei.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.