Condropatia este un termen ce descrie, de fapt, cateva tipuri de boli ale cartilajului de la nivelul articulatiilor din organism. Are ca sinonim termenul de ,,lezare a cartilajului’’. Condropatia poate exista singura, dar deseori se asociaza cu afectare osoasa, caz in care capata numele de osteocondropatie.
Condropatia poate afecta orice cartilaj articular, dar apare preponderent in cartilajele supuse unor miscari mecanice intense si frecvente: articulatia soldului, a umarului, genunchiului sau gleznei.
Condropatia genunchiului
Articulatia genunchiului este supusa unui stres zilnic, fiind astfel expusa la riscul de leziuni ale suprafetelor articulare. Pot fi afectate mai multe componente ale articulatiei, insa cea mai frecventa localizare este cea retropatelara (in spatele rotulei). Condropatia retropatelara apare deseori in timpul vietii de adult tanar, adolescent sau chiar copil. Complicatia frecventa apare in special in randul copiilor foarte activi fizic, care, asociat condropatiei vor prezenta ischemia tesutului osos adiacent cartilajului, ischemie ce apare datorita distrugerii progresive a retelei vasculare sangvine de la acel nivel.
Condropatia soldului
Articulatiile soldului, cele 2 articulatii coxofemurale, sunt supuse de-a lungul vietii ridicarii de greutati si se pot astfel, epuiza in timp. In plus, aceasta articulatie prezinta un strat relativ subtire de cartilaj. In timp, cu varsta, cartilajul se subtiaza si se distruge, aparand o condropatie numita artroza coxofemurala.
Condropatia umarului si a gleznei
Nu doar uzarea in timp a articulatiei duce la condropatie, ci si leziunile acute, traumatice. Umarul si glezna sunt in special afectate prin traumatisme, mai ales in randul persoanelor active, sportive. in practicarea unor sporturi precum tenisul de camp sau inotul, umerii sunt constant mobilizati in directii diferite, ceea ce slabeste rezistena articulatiei. Ridicatul de greutati este un alt sport riscant pentru aceste articulatii, daca exercitiile nu sunt facute corect si echilibrat.
In plus fata de formele cele mai intalnite de condropatie, exista situatii speciale, mai rar intalnite si mai greu de diagnosticat. Un exemplu este sindromul Tietze, in care este lezat cartilajul articulatiilor dintre coaste si stern, cauzand durere si inflamatie la acel nivel.
Exista o scala cu scoruri de la 0 la 4, scala ce ajuta medicii sa stabileasca severitatea condropatiei, in evolutia acesteia. in functie de cat de extinsa este leziunea cartilajului, avem urmatoarele grade:
• Condropatia de grad 0: Cartilajul este sanatos si nelezat, deci nu are grad de leziune.
• Condropatia de grad 1: Cartilajul este complet prezent si integru, dar este partial slabit, in special in zonele de presiune inalta.
• Condropatia de grad 2: Cartilajul este indurat si pot aparea mici fisuri
• Condropatia de grad 3: Apar fisuri si gauri in cartilaj, fara sa ajunga pana la os
• Condropatia de grad 4: Pe alocuri, stratul de cartilaj este complet distrus si osul adiacent devine expus si vulnerabil
Disconfortul cauzat de lezarea cartilajului depinde de modul de debut-brusc sau acut si de localizarea leziunii. Simptomele generale ale condropatiei includ:
• Durere progresiva pe masura ce leziunea progreseaza
• Durere la palparea articulatiei afectate
• Reducerea mobilitatii din cauza durerii
• Posibila inflamatie
Cartilajul articular propriu-zis nu are terminatii nervoase, deci nu cauzeaza durere. Astfel, la inceputul condropatiei, pacientul poate prezenta simptome minore sau acestea pot fi chiar absente. Pe masura ce leziunea se extinde si atinge tesuturile din jur, apare durerea intensa. Specific pentru condropatie este modul de debut al durerii: initial apare o durere intensa la inceputul unui efort fizic, cand sunt puse in miscare si sub presiune articulatiile, durere ce este diminuata pe masura ce activitatea continua.
Durerea din condropatia genunchiului apare atunci cand persoana urca sau coboara scarile/o suprafata inclinata, cand sta jos sau cand se ridica de pe scaun, in timp ce mersul pe suprafata plana nu provoaca dureri articulare.
Exista o varietate de cauze ale condropatiei, dintre care cele mai comune sunt abraziunile cartilajului articular. Abraziunile sunt adesea factorul declansator, mai ales la o varsta inaintata, in conditii de stres sau obezitate. Abraziunile pot afecta si cartilajul persoanelor tinere si au o evolutie mult mai rapida. Alte cauze includ: anomalii scheletale congenitale, inflamatia articulatiei (in infectii bacteriene sau afectiuni reumatoide), traumatisme si accidente din timpul activitatilor fizice si sporturilor.
Prin urmare, cei care practica sporturi ce implica miscari unilaterale intense, suprasolicitand una dintre articulatii, sau cei care lucreaza intr-un mediu ce implica ridicarea de greutati in mod repetat, au risc crescut de condropatie. Nu in ultimul rand, conteaza si factorul genetic, astfel ca unii oameni au o predispozitie genetica la slabirea mai rapida a cartilajului articular.
Diagnosticul incepe cu o discutie preliminara, si anume anamneza. Doctorul va pune intrebari despre simptome, cand au aparut acestea, cum au aparut si in ce situatii sunt cel mai accentuate. Va trebui sa descrieti putin caracterul durerii, localizarea exacta si o eventuala iradiere a durerii, precum si aspecte cronologice importante, ca de exemplu intensitatea durerii mai mare dimineata sau seara.
Imediat dupa anamneza urmeaza examenul obiectiv, in cadrul caruia doctorul va palpa si va inspecta articulatiile. Acesta va testa aspecte precum mobilitatea, anumite sunete ce pot aparea in timpul miscarii, temperatura si culoarea tegumentelor ce acopera articulatia, formatiuni neregulate localizate, precum si aparitia durerii si intensitatea acesteia pe o scara de la 1-10.
Ultima parte din diagnostic este foarte importanta deoarece va ajuta medicul sa stabileasca un diagnostic de certitudine. Veti face unul sau mai multe teste imagistice precum Radiografie sau CT (Computer Tomograf), sau chiar un test RMN (Rezonanta Magnetica Nucleara). Imaginile obtinute vor decela modificarile condropatiei la nivelul articulatiei afectate, fiind cea mai buna si sigura metoda de a identifica localizarea exacta a leziunii.
Terapia aleasa pentru condropatie depinde, bineinteles, de articulatia afectata si de gradul de extindere al condropatiei. in aproape toate cazurile va fi nevoie de o reducere a factorilor ce pun stres asupra articulatiei, fie ca este vorba de un sport sau de activitatea de la locul de munca. De asemenea, fizioterapia poate repreznta un ajutor semnificativ, atunci cand este efectuata regulat si cat mai corect, cu ajutorul unui specialist.
Medicul va poate prescrie medicatie analgezica, pentru a diminua durerea, si antiinflamatoare pentru a reduce si/sau a evita aparitia inflamatiei.
Totusi, daca se ajunge la gradul 3 sau 4 de condropatie, severitatea acesteia nu poate fi contracarata decat prin interventie chirurgicala. in timpul operatiei, chirurgul ortoped va putea fi sa elimine complet cartilajul, fie sa il reintregeasca cu ajutorul unor materiale biologice adecvate, fie sa realinieze componentele articulare. Tehnicile moderne permit chiar transplantul de cartilaj articular, fie sub forma unui autotransplant (cartilaj din corpul pacientului, de la alta articulatie sanatoasa), fie sub forma unui cartilaj fals produs in laborator.
Condropatiile sunt leziuni ale cartilajelor articulare, cel mai frecvent afectand articulatia genunchiului, a soldului, umarului si gleznei. Condropatiile apar fie datorita suprasolicitarii articulatiilor din viata de zi cu zi, fie odata cu varsta. Este important sa nu asteptati aparitia durerii pentru a merge la medic, ci sa faceti consulturi regulate daca sunteti in categoriile de risc pentru aceasta afectiune.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.