Mastita este o inflamatie a sanului cel mai adesea relationata cu alaptarea.
Aceasta inflamatie poate fi asociata cu lezarea tisulara, infectia sau ambele.
Una din cinci femei care alapteaza vor suferi de mastita in timpul primelor 6 luni de viata ale copilului.
Mastita este datorata unui flux scazut al laptelui. Cand incepe lactatia, laptele invadeaza tesutul mamar inconjurator care se inflameaza si predispune la infectie. De asemenea, infectia se dezvolta cand mamelonul devine crapat si iritat (de obicei, datorita unei tehnici de alaptare improprii), permitand patrunderea bacteriilor.
La femeile care nu alapteaza, mastita poate aparea datorita dilatarii sau iregularitatilor ductului, unei lezari a sanului (taietura sau muscatura) si foarte rar datorita cancerului mamar sau tuberculozei.
In timpul alaptarii, mastita afecteaza, de obicei, un singur san si debuteaza cu o zona dureroasa, calda si inrosita. Pot aparea febra, frisoanele, nevralgiile si simptomele pseudogripale (asemanatoare gripei). In acest caz, este necesara interventia medicului.
Agravarea mastitei se manifesta prin afectarea ganglionilor axilari, de partea sanului afectat, care sunt crescuti in volum si durerosi, accelerarea pulsului si agravarea simptomelor gripei. Mastita poate evolua spre abces mamar, care se prezinta ca o formatiune ferma si dureroasa.
In timpul alaptarii, mastita poate aparea oricand. Perioada cu cel mai crescut risc este in primele 2 luni dupa nastere, inainte ca obiceiurile alimentare sa se reglementeze.
Factorii de risc pentru aparitia mastitei in timpul alaptarii includ:
- existenta unui episod anterior de mastita
- o golire incompleta sau intarziata a sanilor, ce favorizeaza angorjarea
- blocarea canalelor galactofore
- mameloane crapate si iritate datorate unei pozitionari incorecte a copilului la san
- diverse afectiuni sau anemia. Anemia favorizeaza aparitia oboselii si scade rezistenta organismului la infectii, de tipul mastitei.
- folosirea unor dispozitive de alaptare care duc la blocarea fluxului laptelui si la inmultirea germenilor pe suprafata mamelonului, astfel crescand riscul infectiei. Aceste dispozitive pot fi:
- invelisuri de plastic ce favorizeaza circulatia aerului spre mamelon
- invelisuri de plastic folosite la protectia mamelonului (scuturi)
- scuturi de cauciuc pentru mamelon folosite pentru a-l ajuta pe copil sa suga mai usor
- pernute ce acopera sanul folosite pentru a absorbi excesul de lapte
- sutiene speciale nepotrivite
- legaturi (chingi) pentru sani folosite sa opreasca lactatia
Medicul poate diagnostica mastita pe baza simptomelor si a examinarii fizice. Daca infectia aparuta nu raspunde la tratament, culturile din laptele mamei pot ajuta la identificarea tipului de bacterie care cauzeaza infectia.
Simptomele mastitei apar de obicei in primele 4-6 luni dupa nastere. Este necesar consultul medicului daca apar simptome timpurii ale mastitei.
In cazul mastitei, la debut de poate observa:
- o zona dureroasa pe unul din sani. Poate fi eritematoasa si calda, sau ambele
- frisoane, nevralgii si simptome asemanatoare gripei
- cresterea temperaturii la aproximativ 37, 8?C sau mai mult
Aceste simptome de debut pot aparea dupa tratarea unui blocaj al canalelor galactofore.
Cand mastita se agraveaza, se poate observa:
- cresterea pulsului (peste 100 de batai pe minut)
- o scurgere galbuie si densa de la nivelul mamelonului
- ganglionii axilari de partea sanului afectat sunt crescuti in volum si sensibili
Abcesele mamare
Ocazional, simptomele mastitei se pot agrava si poate aparea o punga de puroi (abces) in aria infectata. Simptomele abcesului mamar includ:
- o formatiune mamara ferma si dureroasa
- o zona eritematoasa la nivelul sanului
- agravarea simptomelor gripei
Infectia aftelor
Aftele (infectia "drojdiei de bere") pot apare in gura copilului si se pot raspandi la nivelul mamelonului si canalelor galactofore. Daca exista simptome de mastita care nu dispar in urma tratamentului, cum ar fi durere in zona mamelonului in timpul si dupa alaptare, durere mamara ascutita intre mese sau mameloane de culoare roz, acestea sugereaza prezenta aftelor. De asemenea, mai poate debuta prin aparitia unei dureri sau arsuri bruste in timpul unei alaptari ce progresa fara probleme.
Daca exista simptome ce sugereza prezenta aftelor trebuia ca sanii si gura copilului sa fie inspectate. Tratamentul aftelor se aplica atat mamei, cat si copilului, chiar daca nu are simptome.
De obicei, diagnosticul mastitei se poate stabili pe baza simptomelor si a examinarii sanului afectat.
Cultura din laptele de mama
Daca infectia nu se amelioreaza in urma tratamentului, se poate recolta o cultura din laptele mamei. Pentru a obtine proba, se preleveaza pe un tampon steril, o mica cantitate de lapte de la nivelul sanului afectat. Rezultatele culturii vor confirma prezenta mastitei bacteriene.
Ocazional, este necesar mai mult de o cura de antibiotice pentru a trata o infectie mamara. Daca nu exista raspuns la tratamentul antibiotic, rezultatele culturii pot determina antibioticul cel mai eficient.
In unele cazuri, se formeaza o punga de puroi (abces) in zona eritematoasa a sanului. Daca abcesul este prea profund ca sa poata fi palpat, se poate efectua o ecografie a sanului. Ecografia poate fi folosita si in cazul abceselor care trebuie punctionate pentru a fi drenate. De obicei, se efectueaza o cultura din lichidul extras pentru a determina organismul infectant.
Tratament - generalitati
Cel mai important factor ce trebuie retinut despre mastita este ca tratamentul antibiotic timpuriu si continuarea alaptarii (sau pomparea) sunt esentiale pentru vindecarea ei. Amanarea tratamentului poate duce la aparitia abceselor mamare. Ameliorarea simptomelor se poate obtine prin odihna, consumarea unor cantitati crescute de lichide si folosirea aplicatiilor reci la nivelul sanului dureros. Se poate administra in siguranta Acetaminofen (Paracetamol) pentru durere si Ibuprofen pentru durere si inflamatie. Daca este necesar se pot administra ambele, alternand dozele.
Desi este dureroasa, alaptarea din sanul afectat este sigura pentru copil. Daca alaptarea din sanul afectat este prea dureroasa, se incepe cu celalalt san si se schimba in functie de curgerea laptelui. Daca mameloanele sunt prea crapate si prea dureroase ca sa se poata alapta din sanul respectiv, se foloseste o pompa pentru a goli sanii de fiecare data cand nu se poate alapta.
Acesta este momentul potrivit pentru ca mama sa ceara sfatul unui consultant in lactatie. Schimbarea pozitiior de alaptare si asigurarea unui supt corespunzator pentru copil poate sa ajute mama sa alapteze mai eficient, fara durere si prevenind astfel viitoarele episoade de mastita.
Mastita nu va disparea fara tratament. Daca exista simptome ce sugereaza mastita este nevoie de un consult de specialitate. Tratamentul prompt previne agravarea infectiei si amelioreaza simptomele in aproximativ 2 zile.
Tratamentul mastitei include, de obicei:
- antibioterapie per oral, pentru a distruge bacteria cauzatoare a infectiei
- golirea periodica a sanilor prin alaptare sau pompare. Golirea adecvata a sanului afectat previne extinderea si poate scurta evolutia infectiei
Se poate continua in siguranta alaptarea sau pomparea laptelui pentru a hrani copilul in timpul bolii si tratamentului. Copilul este cea mai eficienta pompa pentru golirea sanilor. Copilul se poate hrani in siguranta cu lapte de mama deoarece orice bacterie va fi distrusa de sucurile digestive ale acestuia.
- inainte de alaptare se aplica pe sanul afectat o panza curata, calda si umeda timp de 15 minute (pentru ca laptele sa curga mai usor); se incearca aceasta metoda cel putin de 3 ori pe zi. Astfel, este stimulata lactatia. Acelasi lucru se poate produce si prin masarea sanului afectat.
- daca este posibil, se continua alaptarea la ambii sani. Este de preferat, inceperea alaptarii cu sanul afectat deoarece este esential ca acesta sa fie golit complet. Daca este prea dureros sa se inceapa cu acest san, se poate alapta din sanul sanatos. Dupa ce curgerea laptelui a fost initiata, se alapteaza din sanul bolnav pana ce acesta devine moale si se continua din sanul sanatos pana ce copilul s-a saturat.
- se pompeaza sau se exprima manual laptele din sanul afectat, daca acesta este prea dureros pentru a alapta. Durerea mamelonara poate fi cauzata de supt pe o zona deja dureroasa.
Tratamentul abceselor mamare
Daca mastita apare din cauza blocarii canalului galactofor si se intarzie tratamentul, infectia poate evolua spre un abces. Tratamentul abceselor include:
- drenarea abceselor. Vindecarea abceselor poate dura 5-7 zile.
- tratamentul antibiotic per oral pentru a distruge bacteria ce provoaca infectia (antibioticele se administreaza intravenos numai in cazul infectiilor severe)
- golirea completa si periodica a sanilor prin alaptare sau pompare este esentiala pentru a mentine o rezerva de lapte adecvata
Majoritatea femeilor pot continua alaptarea la sanul afectat in timpul vindecarii abcesului. Cu acordul medicului, se poate acoperi zona afectata cu un tifon in timpul alaptarii.
Daca medicul recomanda intreruperea alaptarii din sanul afectat in timpul vindecarii abcesului, se poate continua alaptarea din sanul sanatos. Pomparea sau exprimarea manuala se continua periodic din sanul bolnav.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.