Tractul urinar este format din rinichi, uretere, vezica urinara si uretra. Infectia urinara este provocata de agenti patogeni precum bacterii, paraziti si fungi, care de regula se localizeaza in tractul urinar.
Uretrita reprezinta o infectie uretrala, cistita inseamna o infectie a vezicii urinare, iar in cazul in care pacientul este diagnosticat cu pielonefrita, atunci infectia este localizata la rinichi.
Cistita, cum este numita in popor infectia urinara, are ca principale simptome urinarile frecvente insotite de usturime si durere la urinare. Afectiunea este mai des intalnita la femei decat la barbati.
Factorii determinanti ai infectiei urinare sunt reprezentati de enterobacterii (Escherichia Coli, Klebsiella, Proteus) si, mai rar, de virusuri sau fungi. Cu toate acestea, exista si anumite ciuperci care pot infecta tractul urinar, cauzand astfel aparitia vaginitei.
Candida este organismul cel mai susceptibil de a provoca infectii ale tractului urinar (candidoza). Ciupercile si bacteriile pot infecta rinichii in acelasi timp. Totodata, vinovati de aparitia infectiilor urinare pot fi si anumiti germeni anaerobi, Chlamydia trachomatis sau bacilul Koch.
Cert este insa ca in 90% dintre cazuri bacteria implicata in infectiile urinare este Escherichia Coli, microb care de regula se afla in mod normal la nivelul colonului si anusului.
De asemenea, infectiile urinare se pot dezvolta dupa o baie in piscina sau la bazin, daca apa este infectata sau a fost tratata cu solutii puternice, cu scopul de igienizare si dezinfectare.
Totodata, trebuie sa acordam o atentie deosebita toaletelor publice, intrucat aici se pot gasi bacterii precum stafilococul auriu sau E. Coli, iar daca acestea ajung in organism pot cauza infectii urinare.
Inclusiv pacientii diagnosticati cu litiaza renala (pietre la rinichi) prezinta un risc crescut de a dezvolta infectii urinare repetate, deoarece, in cazul acestora, este limitata capacitatea organismului de a elimina urina.
Alimentatia necorespunzatoare, care are la baza un deficit de vitamina A, C sau E, dar si un nivel scazut al magneziului, seleniului, fierului sau zincului duc la slabirea sistemului imunitar si, implicit, la un risc crescut de aparitie a infectiilor urinare.
• Prezenta durerii la urinare,
• Usoara durere in partea de jos a abdomenului,
• Nevoia continua de a urina,
• Urina are un miros urat,
• Prezenta febrei,
• Greata insotita de varsaturi.
• Febra peste 38 de grade Celsius,
• Stari de voma,
• Dureri puternice de spate.
De regula, tratamentul unei infectii urinare presupune administrarea unui tratament cu antibiotice, pe care medicul il va prescrie dupa efectuarea analizelor specifice, a antibiogramei.
Pentru a evita repetarea infectiilor urinare este foarte importanta efectuarea uroculturii inainte de inceperea tratamentului, iar dupa tratamentul cu antibiotice - care trebuie sa dureze minimum 7 zile - se efectueaza din nou o urocultura, pentru a stabili eficienta tratamentului.