Mononucleoza, adesea numita "mono", este o infectie determinata de virusul Epstein-Barr.
Manifestarile si simptomele mononucleozei includ:
- febra
- faringita
- cefaleea (dureri de cap)
- pete albe pe peretele posterior al faringelui (sau pe amigdale)
- umflarea ganglionilor de la nivelul gatului
- oboseala
- dispneea (respiratia dificila)
- foamea inexplicabila.
Mononucleoza nu se transmite la fel de usor ca si celelalte virusuri, cum ar fi cel care determina raceala obisnuita. Virusul Epstein-Barr se gaseste in saliva si mucus. Se transmite de la o persoana la alta prin sarut, desi este posibil sa se transmita si prin tuse desi in foarte rare cazuri.
Semnele mononucleozei apar de obicei dupa 4-7 saptamani de la expunerea la virus. In general, persoanele fac aceasta infectie o singura data in viata.
Apare cel mai frecvent la persoanele intre 15 si 35 de ani.
Diagnosticul se stabileste de catre un medic specialist pe baza simptomelor si unor teste sangvine. Unul dintre testele comune folosit pentru diagnosticarea mononucleozei este denumit testul Monospot. In rare cazuri, sunt necesare si alte testari infara acestuia (doar in cazurile in care rezultatele acestui test sunt neclare).
Tratamentul mononucelozei este unul simptomatic si include:
- repausul la pat
- consum lichidian crescut
- asigurarea unei alimentatii usoare, bogate in vitamine
- gargara cu sare sau faringosept pentru durerile de gat
- Acetaminofen sau Ibuprofen pentru febra si dureri
Aspirina trebuie evitata la copii, deoarece poate determina sindrom Reye, care este o afectiune serioasa, putand duce si la deces la copii.
Se pot administra antibiotice?
Antibioticele nu sunt de nici un folos in cazul mononucleozei. Mononucleoza este determinata de un virus, iar antibioticele (care distrug bacteriile) nu sunt eficiente impotriva virusurilor. In cazul in care se asociaza o infectie bacteriana in plus de mononucleoza, se recomanda tratamentul cu un antibiotic recomandat de medicul specialist.
Trebuie evitat sportul in timpul mononucleozei?
Sportul si activitatile sau exercitiile fizice trebuie evitate pana la recomadarea medicului. Acestea cresc riscul rupturii de splina. Activitatea fizica trebuie evitata pentru cel putin 3-4 saptamani dupa debutul infectiei cu virusul Epstein-Barr.
Dupa infectie, virusul Epstein-Barr persista in nazofaringe si in limfocite toata viata. Dar mononucleoza trece de la sine dupa aproximativ 4 saptamani.
Complicatiile mononucleozei apar in putine cazuri. Principala complicatie severa care poate aparea este splenomegalia (marirea in dimensiuni a splinei), chiar si ruptura splenica.
Splina este localizata in partea stanga superioara a abdomenului (sub coastele din partea stanga). Functiile ei sunt in legatura cu formarea si distructia celulelor sangvine.
Desi ruptura de splina apare in rare cazuri de mononucleoza, este foarte important ca pacientul sa fie avertizat asupra simptomelor ei, pentru ca, in cazul in care apar, sa se prezinte de urgenta la medic.
Semnele si simptomele rupturii de splina includ:
- durere severa in partea superioara a abdomenului (in partea stanga, sub piept)
- ameteli
- palpitatii si tahicardie
- sangerari care apar mult mai usor decat de obicei
- dispnee (respiratie ingreunata)
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.