Cine prezinta risc de a dezvolta polipi biliari?

Ce sunt polipii biliari/ veziculari?

Vezica biliara este o structura anatomica de tip cavitar, este formata dintr-un perete sub forma de para in care este secretata si depozitata bila. Spre interiorul cavitatii acest perete poate prezenta prelungiri sau diferite ingrosari, formatiuni ce poarta denumirea de polipi veziculari/ biliari. Natura acestor formatiuni tumorale sau excrescente de diferite etiologii este in majoritatea cazurilor benigna, fapt ce nu ar trebui sa determine motive de ingrijorare.

Tipuri de polipi veziculari

Clasificarea polipilor de vezica biliara tine cont de etiologia care a dus la formarea acestora. In functie de aceasta vorbim despre polipi biliari inflamatori, formatiuni adenomatoase, polyp-papilloma si polipi la baza carora se afla excesul de colesterol.

Polipii inflamatori rezulta in urma unui proces infectios de lunga durata localizat la nivelul epiteliului care captuseste peretele intern al vezicii biliare. Drept raspuns la acest proces inflamator, epiteliul vezicular va incepe sa creasca granular marindu-si volumul.

Polyp-papilloma este o formatiune de natura benigna situata de asemenea, pe mucoasa vezicii biliare. In grosimea membranei mucoasei veziculare se pot dezvolta alte aglomerari celulare dand nastere unor formatiuni adenomatoase benigne, inca nu a fost demonstrat daca sunt sau nu leziuni premaligne. Un alt tip de polipi biliari sunt cei formati prin depuneri de colesterol in peretii vezicii biliare proces care duce iarasi la formarea de excrescente in interiorul acestui organ cavitar. Acesti polipi colesterinici sunt de obicei benigni, ating dimensiuni de sub 1 cm si se intalnesc in numar redus (3-5), iar studiile clinice efectuate au demonstrat ca nu prezinta potential malign.

Manifestari si simptomatologie

Deoarece ficatul este o glanda anexa esentiala a tubului digestiv prin enzimele si sucul biliar necesar digestiei, depozitat in vezica biliara, functia acestuia va suferi anumite modificari. Prin urmare, pacientul se poate prezenta la medic acuzand greturi si varsaturi, eructatie, reflux gastro-esofagian, senzatie de arsura la nivelul stomacului. De asemenea, la nivel bucal poate sa apara senzatia de gust amar, neplacut, se pot asocia dureri cu caracter intermitent, dar de intensitate crescuta asemanatoare durerilor colicative cauzate de litiaza biliara.

Pot sa apara modificari ale tranzitului intestinal de tipul diareei sau constipatiei, durere resimtita in hipocondrul drept, disconfort abdominal, acumularea de gaze la nivel intestinal, balonare. In cazuri mai severe se instaleaza manifestari icterice la nivelul sclerelor, a mucoaselor si tegumentar prin blocajul cauzat de polip/ polipi in fluxul fiziologic al bilei si a pigmentilor biliari din componenta acesteia.

Cum se pune diagnosticul de polipi biliari?

Baza diagnosticului este cea imagistica realizata prin ultrasonografie abdominala. Cu ajutorul acesteia este posibila examinarea cu exactitate a dimensiunii polipilor biliari, localizarea, existenta sau nu a blocajului pe care il pot exercita in evacuarea sucului biliar prin ductul cistic. Inflamatia vezicii biliare poate fi decelata tot cu ajutorul ultrasonografiei abdominale.

Pentru exactitatea procedurii medicale efectuate pentru diagnosticare si pentru a exclude alte patologii cu modificari imagistice similare, se mai efectueaza examinarea endoscopica a duodenului datorita anatomiei de vecinatate pe care o are vezica biliara in raport cu duodenul. Endoscopul utilizat dispune de prezenta unei mini-camere video cu ajutorul careia se capteaza imagini din interiorul vezicii biliare sau a duodenului. De asemenea, tot din domeniul imagisticii se mai pot utiliza pentru diagnosticul acestei patologii examene CT si RMN, dar nu prezinta utilitate diagnostica .

Tratamentul polipilor veziculari

Asa cum s-a mentionat la clasificarea tipurilor de polipi biliari, tratamentul acestora este tintit si acesta pe etiologie. Pentru pacientii care au dezvoltat polipi de vezica biliara din pricina excesului de colesterol, medicamente care contin acid ursodeoxicolic (Uesofalk, Ursohol, Ursosan) reduc vascozitatea bilei prin degradarea depozitelor de colesterol si ajuta la distensia sfincterului Oddi, o formatiune anatomica responsabila de eliberarea sarurilor biliare in duoden in perioadele digestive, astfel bila va fi evacuata la nivel intestinal si nu va mai stocata in vezica biliara producand staza, inflamatie si posibila dezvoltare de polipi.

Regimul igieno-dietetic este un aspect important in tratamentul polipilor biliari. In acest sens, medicul va recomanda pacientului adoptarea unui regim alimentar cu un nivel scazut in lipide si glucide pentru a evita supra-solicitarea hepatica si acumularea depozitelor de colesterol.

De precizat este faptul ca medicatia se administreaza cu prescriptie medicala si cu monitorizare atenta pentru a evita aparitia efectelor adverse.

Cazurile care nu mai raspund la terapia medicamentoasa sunt indicatii pentru tratament chirurgical in functie de starea pacientului. Cresterea polipilor biliari poate determina afectarea altor organe digestive, motiv pentru care extirparea lor chirurgicala devine o necesitate.

Complicatii si risc de transformare maligna

Polipii biliari sunt leziuni frecvent intalnite, insa aceste formatiuni au natura benigna, riscul de malignizare fiind redus. Inaintarea in varsta, cresterea depozitelor de colesterol sau al celulelor pe care le contine, dimensiunile acestuia peste 1 cm pot predispune la evolutia maligna a acestor formatiuni. Risc mai mare de transformare maligna il au polipii adenomatosi, formatiuni fara pedicul (sesile) , de obicei unici si in asociere cu aparitia litiazei biliare.

Daca dimensiunile acestuia sunt crescute, la fel si numarul acestora, apare staza biliara, manifestari de natura inflamatorie la nivelul vezicii biliare, imposibilitatea eliminarii bilirubinei din vezica biliara, fenomene cu implicatii digestive si aparitia icterului la nivelul sclerelor, al mucoaselor si al tegumentelor. In functie de gravitatea patologiei, tabloul clinic poate fi marcat de colici biliare, dureri exacerbate sau agravarea manifestarilor digestive.

Dieta recomandata in cazul prezentei polipilor biliari

Se recomanda un regim alimentar sarac in lipide si carbohidrati, se evita alimentele condimentate, afumate si super-procesate, carnea in exces, produsele de patiserie sau oricare alte tipuri de alimente care ingreuneaza functia digestiva. Alimentele pot fi coapte sau fierte si consumate in portii mici si dese. Cafeaua, alcoolul si ciocolata sunt de evitat pe cat posibil.

Concluzii

Polipii biliari reprezinta structuri de diferite etiologii care protruzioneaza in interiorul cavitatii vezicii biliare. In linii mari clasificarea lor se imparte in benigni si maligni, marea majoritate incadrandu-se in prima categorie. Discutabila este prezenta adenocarcinomului vezicular in ceea ce priveste potentialul de transformare maligna a acestuia.

Varsta de peste 50 de ani, coexistenta litiazei biliare, simptomatologia clinica mai zgomotoasa cu manifestari digestive care implica si afectarea altor organe (stomac, duoden, intestin) sunt considerati factori de risc in aparitia adenocarcinomului vezicii biliare.

Bibliografie:
https://www.mayoclinic.org/gallbladder-polyps/expert-answers/faq-20058450
https://emedicine.medscape.com/article/190364-overview
https://radiopaedia.org/articles/gallbladder-carcinoma-1
https://www.healthline.com/health/gallbladder-polyps