Imaginativa ca urmeaza sa mancati o felie mare de tort de ciocolata!
In acest moment exista multe asemanari intre modul dumneavoastra de a gandi si acela a unui dependent de tigari, alcool sau droguri.
Un grup de 12 voluntari, au primit, imediat dupa micul dejun cate o doza dintr-un hormon natural care este un activator al senzatiei de foame. Apoi le – au fost aratate imagini cu diverse mancaruri (pizza, fripturi, prajituri). Creierul lor a reactionat la acele imagini la fel ca si creierul unui dependent care vrea sa isi cumpere tigari sau droguri. In creierul voluntarilor s-au activat arii implicate in luarea de decizii si in anticiparea unei recompense.
Hormonul este numit si peptid eliberator al factorului de crestere sau ghrelin (in limba engleza).
De asemea, hormonul se pare ca imbunatateste memoria, astfel voluntarii au descris mult mai exact imaginile cu mancare, dupa ce au primit doza.
Mai mult, unele teste pe animale de laborator (soareci si sobolani) sugereaza ca acest hormon influenteaza modul in care este perceputa imaginea si mirosul unui anume aliment.
Intr–un cuvant face mancarea sa para mai apetisanta.
Hormonul este produs in mod fiziologic de celulele epiteliale aflate in portiunea fundica a stomacului. El stimuleaza apetitul si secretia hormonului de crestere (secretat de hipofiza anterioara). In mod obisnuit nivelul seric al hormonului creste cand ne e foame si scade aproape de zero dupa masa.
In mod patologic, la anumite persoane, nivelul acestui hormon ramane in permanenta crescut. In timp aceste persoane devin obeze.
Cateva companii farmaceutice au anuntat deja ca vor incerca sa produca medicamente blocante ale hormonului, care sa reduca senzatia de foame si astfel sa scada numarul persoanelor obeze.