Alimentatia cu dulciuri poate distruge dentitia copilului tau
Generalitati
Copilul tau poate beneficia de tratamente speciale:
Efecte preeruptive
Acest rol este vizibil astfel:
- printr-o cristalizare imbunatatita – in consecinta, solubilitatea la acid este mai scazuta;
- cuspizii si tiparele de fisuri sunt rotunjite.
Efecte posteruptive
Fluorurile la nivelul dintilor:
- inhiba demineralizarea si faciliteaza remineralizarea cariilor precoce, iar smaltul remineralizat capata o rezistenta crescuta la ulterioarele atacuri acide sau bacteriene;
- scade productia de acid in placa, iar scaderea pH-ului are ca rezultat cresterea ionilor de fluorura.
Toxicitate si grad de siguranta
Fluorura este mai utila in cazul suprafetelor netede decat in cazul fisurilor si al fosetelor. Intr-un procent oarecare, fluorura este prezenta in orice apa naturala. Multe substante chimice devin toxice atunci cand sunt consumate in exces, lucru valabil si in cazul fluorurii. Fluorura se absoarbe rapid in stomac, iar nivelul maxim este atins dupa o ora de la ingurgitarea fluorurii. Este eliminata prin rinichi, dar au fost depistate urme de fluoruri si in laptele matern sau saliva. Prin placenta trece o cantitate mica de fluorura, de aceea fluorura prenatala este ineficienta.
Toxicitatea – doza letala = 32-64 mgF/kg corp. Antidotul – sub 5 mgF/kg corp – se consuma lapte in cantitati crescute. Peste 5 mgF/kg corp – internare de urgenta = lavaj gastric. Daca nu este posibila spitalizarea, se administreaza intravenos calciu gluconic si un emetic.
Fluoroza (petele albe cretoase)
Apare datorita excesului de fluorura pe termen lung. Clinic variaza de la slabe opacizari de culoare alba, pana la decolari si fisuri severe.
Terapia cu fluorura
Consideram ca cea mai importanta actiune a fluorurii este favorizarea remineralizarii in cazul cariilor timpurii. Efectul si beneficiul maxim apare in cazul administrarii locale, frecvente, in doze scazute. Metoda cea mai eficienta este apa fluorizata care asigura atat un efect local, cat si unul sistemic.
A. Fluorurarea sistemica
- fluorurarea apei – 1 mgF la 1 litru de apa produce o reducere cu 50% a cariilor dentare;
- solutii si tablete de fluorura;
- laptele;
- sarea.
B. Fluorurarea locala
- apa de gura – contraindicata la copii mai mici de 7 ani; concentratiile depind de frecventa utilizarii (0,2% - saptamanal; 0,05% - zilnic). Utilizarea zilnica este cea mai indicata. Actual, un interes crescut este fata de fluorura de staniu, datorita ipotezei ca aceasta are un ridicat efect antiplaca.
- pasta de dinti - ajuta la curatarea si lustruirea dintilor, dar mult mai important este faptul ca actioneaza ca vector de transport al fluorului. Contine in general: abrazivi, detergenti, umidificatori, arome, lianti, conservanti si agentii activi:
a) fluoruri - frecvent monofluorfosfat de Na
b) agenti antitartru - pirofosfat de Na
c) agenti desensibilizatori - 1.4% formaldehida si 10% clorura strontiu
d) agenti antibacterieni - triclosan
- floruri aplicate de catre medic - exista o mare varietate de geluri, solutii si metode de aplicare.
Sugestii generale
1. In zonele in care continutul de fluor in apa este scazut, suplimentarea sistematica este recomandata pana cand copilul incepe sa utilizeze pastele de dinti cu fluor. Oricum, la copiii predispusi la carie sau la cei cu sanatatea generala precara, avantajele aportului suplimentar de fluor depaseste riscul scazut de fluorura (acesta poate fi redus prin limitarea cantitatii de pasta folosita si clatirea gurii dupa periere)
2. Acolo unde nivelul de fluor in apa este mai mare de 0.7ppm nu se vor folosi metode de aport suplimentar sistemic.
3. Doar cei cu o rata de cariere mare vor beneficia de clatire locala cu fluoruri, aditional folosirii unei paste de dinti cu fluor.
4. Apa fluorurata ramane totusi cea mai eficienta metoda.
