Atunci cand esti parinte, unul dintre cele mai sfasietoare si dureroase momente este sa iti vezi copilul tipand de frica in mijlocul noptii pentru ca a visat urat.
Daca acest fenomen apare foarte rar, nu pune probleme. Dar daca frecventa acestor treziri in panica creste, parintii devin ingrijorati pentru ca nu stiu cum sa il ajute mai bine pe copilul lor.
Ingrijorarea vine si datorita faptului ca parintii nu prea stiu diferenta intre cosmaruri si terorile nocturne. Aceste doua tipuri de treziri bruste sunt diferite si fiecare trebuie tratate ca atare.
Cosmarurile sunt acele experiente neplacute ale trezirii bruste dintr-un somn cu vise vii, vivide, traite cu emotii intense de frica sau spaima.
Copiii raporteaza mai frecvent astfel de experiente decat adultii. De cele mai multe ori, acestia isi amintesc continutul viselor in destul de mare detaliu.
De cele mai multe ori, cosmarurile pot fi atribuite unor lucruri sau experiente senzoriale anxiogene din timpul zilei, adica vad sau aud ceva care le provoaca o stare de neliniste, teama sau anxietate. Nu e necesar sa fie reale acele lucruri/experiente.
Ele pot fi si imaginate sau pot fi induse de alte persoane (parinti care se folosesc de „bau-bau” pentru a-i face pe copii sa asculte), idei care sunt exagerate de catre mintea copilului si care-i creaza o stare de neliniste chiar si in timpul zilei.
De obicei, continutul cosmarurilor este legat de stadiul de dezvoltare al copilului (separarea de parinti, teama de intuneric, experiente cu incarcatura emotionala – scoala, certuri cu prietenii), dar odata cu dezvoltarea copilului, temele cosmarurilor contin pericole reale, neimaginative.
Cosmarurile sunt des intalnite la segmentul de varsta 3-6 ani, 5-30% dintre copii avand frecvent acest tip de experienta. Ele reprezinta startul maturarii neurologice si cognitive ale copiilor.
Terorile nocturne sunt numite si pavor nocturn si reprezinta treziri partiale din somn in care copilul striga, da din picioare, se agita intens si este panicat, respira mai rapid, are pupilele dilatate si poate vorbi nedeslusit.
In timpul unei terori nocturne, copilul poate sa stea in picioare in pat cu ochii largi deschisi, dar sa nu observe prezenta parintilor in camera.
Ei nu pot fi calmati sau treziti in acele momente si de obicei nu isi aduc aminte nimic din episod cand se trezesc. Ocazional, copiii isi pot aminti franturi si informatii vagi din vis, dar sunt reprezentate mai des de sentimente de amenintare sau de nevoie de aparare, fara a distinge sursa.
Durata unui episod de teroare nocturna este de regula intre 10-30 de minute. De cele mai multe ori, dupa un asemenea episod, copilul se intinde inapoi in pat si adoarme fara a fi nevoie de interventia parintilor.
Terorile nocturne afecteaza aproximativ 3% din copiii cu varste cuprinse intre 4 si 12 ani, varful prevalentei fiind perioada 5-7 ani. Aceasta afectiune este, de asemenea, ereditara, iar prevalenta ei este mai crescuta in familiile in care cel putin o persoana are episoade dese de terori nocturne.
Cosmaruri | Terori nocturne |
Amintirea visului in cele mai mici detalii |
Amintirea visului in cele mai mici detalii Inabilitatea de a-si aduce aminte de continutul visului |
Fara confuzie; copilul cauta consolare imediata din partea parintilor. |
Confuzie; copilul nu cauta consolare din partea parintilor |
Apare in somnul REM, cand visele sunt mai prevalente. | Apare in somnul Non-REM, in timpul somnului cu unde scurte (inaintea instalarii somnului REM) |
Pentru a-ti calma copilul in timpul unui cosmar, este o idee buna sa ajungi cat mai repede la el si sa il linistesti. Asigura-l ca nu are de ce sa ii mai fie teama. Odata calmat, asigura-te ca s-a intors la somn si a adormit din nou.
O idee buna ar fi sa lasi usa deschisa la dormitor, astfel incat sa aiba acces mai usor la dumneavoastra in cazul unui cosmar. In acest fel, copilul poate sa aiba un somn mai linistit datorita sentimentului de siguranta pe care i-l ofera lipsa unei bariere fizice intre el si parinte.
Incearca sa gasesti sursa ingrijorarilor sau temerilor copilului. Fereste-l de imagini, filme sau emisiuni televizate care contin scene necorespunzatoare varstei.
Dezvolta o rutina de relaxare inainte de culcare, pentru a-l putea ajuta sa se odihneasca bine si mai usor. Ofera-i o paturica sau o jucarie care sa le „ofere securitate”, sau foloseste o lumina de veghe.
Nu ezita sa consulti pediatrul sau un psihiatru de copii in cazul in care cosmarurile sunt dese sau au teme recurente. Terapia poate fi necesara in cazurile de abuz sau psihotrauma.
Cel mai potrivit lucru de facut in astfel de situatii este sa astepti ca episodul sa treaca.
Asigura-te ca mediul copilului este sigur si nu se poate lovi sau rani in timpul episodului de teroare nocturna. Puneti-va intre copil si obiectele potential daunatoare. Inainte de culcare, adunati lucrurile si jucariile (sau invatati-l pe copil sa le puna la locul lor) si inchideti toate punctele de acces (geamuri, usi sau poarta de siguranta de la scari).
Dupa ce episodul a trecut, nu este indicat sa treziti copilul. Daca este treaz, incercati sa decalati putin intoarcerea imediata la somn, deoarece exista riscul de a reaparea experienta in aceeasi noapte.
Stabiliti o rutina relaxanta inainte de culcare.
Daca terorile nocturne sunt frecvente si apar in acelasi interval de timp in fiecare noapte, se recomanda trezirea copilului cu cateva minute inainte de timpul probabil al episodului. Facand acest lucru timp de o saptamana va rupe ritmul terorilor fara a le reduce semnificativ din calitatea somnului.
Foarte rar se intampla ca terorile nocturne sau cosmarurile sa aiba efecte psihologice pe termen lung asupra copiilor. Totusi, daca acestea au frecventa crescuta sau o tema recurenta, un consult de specialitate este necesar.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.