Radiatiile reprezinta emisii de energie sub forma undelor electromagnetice sau a particulelor subatomice. Radiatiile sunt de 2 feluri, ionizante si neionizante si provin din multipe surse din jurul nostru, inclusiv surse naturale.
Radiatiile naturale provin din materiale radioactive regasite in pamant, apa, aer si in organisme. Astfel radiatiile, in cantitati variate, sunt absorbite zilnic de catre corpul uman.
Sursele artificiale de radiatii sunt insa cele ce pot impune probleme. In ziua de azi, cele mai comune surse de radiatii artificiale sunt dispozitivele cu Raze X/gamma si substantele radioactive farmaceutice, utilizate pentru diagnosticul sau tratamentul unor patologii.
Expunerea la radiatii poate rezulta din surse naturale, planificate (acte medicale sau ocupationale) sau situatii accidentale. Expunerea poate fi externa, cu sau fara contaminarea pielii, parului si hainelor, sau interna, prin inhalare, ingestie sau contaminarea unei rani deschise. Este posibila si o expunere mixta, o combinatie dintre cele doua.
Desi un anumit nivel de expunere are mai multe beneficii decat dezavantaje (expunerea din domeniul medical), expunerea excesiva la radiatii poate produce leziuni tisulare si organice, efect direct dependent de doza.
Gradul afectarii in urma unei expuneri la radiatii depinde de cativa factori precum:
• Tipul de radiatie
• Sensibilitatea tesutului si organului afectat
• Traiectul si durata expunerii
• Izotopii radioactivi implicati
• Caracteristicile individuale ale persoanei expuse (varsta, sex, stare de sanatate)
Riscul de a dezvolta efecte secundare in urma expunerii la radiatii este direct influentat de doza de radiatii. Riscul este mult mai mic in cazul dozelor mici de radiatii si in cazul perioadei lungi in care o anumita doza este absorbita, intrucat acestea permit corpului sa inlocuiasca celulele distruse.
Expunerea acuta insa, cu doze mari ce sunt absorbite intr-o perioada scurta de timp, va avea efecte nocive asupra organismului intrucat nu permite adaptarea acestuia.
Razele X si Gamma sunt cele mai cunoscute radiatii cu efect potential carcinogen (cauzator de cancer). Studiile ce analizeaza legatura dintre expunerea la aceste radiatii si aparitia cancerului au adunat informatii din diverse surse: supravietuitori din Japonia, persoane expuse la radiatii in timpul accidentului nuclear de la Chernobyl, pacienti tratati cu doze mari de radioterapie pentru cancer si alte afectiuni si persoane expuse la radiatii la locul de munca.
Majoritatea studiilor au ales sa investigheze persoane expuse la doze mari de radiatii, intrucat este mult mai dificil de evaluat riscul de cancer in urma expunerii la radiatii in doza mica.
Majoritatea studiilor nu au reusit sa identifice o legatura intre expunerea la radiatii in doze mici si cancer. De exemplu, persoanele ce locuiesc la altitudini inalte sunt expuse mai mult la radiatii naturale decat persoanele ce locuiesc in zone joase, insa acestea nu au rate de cancer mai mari.
Cu toate astea, cercetatorii si industriile din domeniu sunt de acord ca orice doza de radiatii X sau Gamma poate creste riscul de cancer, chiar si cu procente foarte mici. Cu cat este mai mica doza de expunere, cu atat este mai mic riscul de cancer, insa acesta exista in continuare.
In ceea ce priveste evenimentele istorice in urma carora au fost studiate persoanele iradiate, s-au obtinut date relevante in urma a 2 catastrofe: atacul cu bombe din Japonia si accidentul nuclear de la Chernobyl. Dozele mari de radiatii eliberate si absorbite in timpul acestor evenimente au produs modificari in organism, crescand incidenta cancerului.
Supravietuitorii atacurilor cu bombe din Nagasaki si Hiroshima au fost investigati si s-au demonstrat sanse crescute pentru anumite tipuri de cancer, insa nu pentru toate tipurile.
Studiile au indicat un risc crescut pentru urmatoarele:
• Majoritatea tipurilor de leucemie
• Mielom multiplu
• Cancer tiroidian
• Cancer vezical
• Cancer de san
• Cancer ovarian
• Cancer de colon (nu si de rect)
• Cancer esofagian
• Cancer gastric
• Cancer hepatic
• Cancer de piele
Pentru majoritatea cancerelor, riscul este mai mare pentru pacientii expusi la radiatii la varsta copilariei. Acestea au aparut dupa multi ani de la expunere, unele tipuri mai agresive aparand mai repede. In timp ce tumorile solide au nevoie de perioade mai indelungate de formare, de pana la 20 de ani de la expunere, leucemia poate fi diagnosticata la 2-3 ani de la expunere.
Copiii si adolescentii care locuiau aproape de Chernobyl in momentul accidentului au avut risc crescut de cancer tiroidian, din cauza expunerii la iod radioactiv. Incidenta crescuta a acestui cancer nu a fost insa observata la adultii ce locuiau in acea zona.
Radioterapia se foloseste frecvent in practica medicala curenta pentru a trata patologii maligne. In trecut insa, radioterapia era utilizata si pentru tratamentul unor afectiuni benigne (non-canceroase). Unele dintre aceste patologii erau:
• Ulcerul peptic, asociat cu incidenta crescuta de cancer gastric si pancreatic, in urma radioterapiei
• Radioterapia pentru infectiile fungice de la nivelul scalpului
• Injectii cu substante radioactive pentru a trata spondilita ankilozanta ce au dus la risc crescut de leucemie si cancer osos
• Radioterapie pentru afectiuni ale capului si gatului, ce a indus cancer cerebral, medular, tiroidian si de glande salivare
Radioterapia este folosita astazi in principal ca metoda de tratament in cancer. In unele cazuri insa, pacientii ce trec prin radioterapie pentru un tip de cancer, vor avea sanse mari sa dezvolte ulterior un alt tip, precum leucemia, cancer tiroidian si cancer de san. Riscul depinde de mai multi factori precum doza radiatiei, regiunea de corp in care se realizeaza radioterapia, varsta pacientului si asocierea chimioterapiei sau a altor tratamente.
Factorii genetici joaca un rol important de asemenea, intrucat exista pacienti cu sensibilitate celulara crescuta la radiatii.
Daca apar insa tumori maligne in urma radioterapiei, acestea nu apar imediat. Majoritatea leucemiilor nu se dezvolta decat dupa 5-10 ani de la tratament. Restul tipurilor de cancer apar la cel putin 10 ani de la tratament.
Astfel, atunci cand este recomandata si luata in calcul radioterapia pentru un cancer prezent in momentul de fata, beneficiile depasesc de cele mai multe ori riscurile. In plus, radioterapia nu este un factor puternic de risc pentru un cancer ulterior, ci are nevoie si de alti factori carcinogeni asociati.
Este bine cunoscut faptul ca unele teste imagistice utilizate frecvent in medicina, pentru a stabili diagnostice, lucreaza cu radiatii. Acestea includ radiografiile si examinarile CT, dar si altele. Studiile au estimat ca riscul de iradiere si aparitie a cancerului in urma acestor teste imagistice este de 1 sansa la 2000 de pacienti. Legatura dintre teste imagistice iradiante si cancer este inca dificil de demonstrat cu exactitate, motiv pentru care studiile sunt inca in desfasurare.
Radiatiile se regasesc in multe surse din jurul nostru, insa acestea sunt de cele mai multe ori in doze mici, cu expunere graduala. Radiatiile in doze mari au fost mai intens studiate si asociate cu riscul crescut de cancer, fiind observate prevalente specifice pentru anumite tipuri de cancer, la diverse categorii de pacienti. Radioterapia si testele imagistice pot creste riscul de cancer doar in anumite cazuri, iar beneficiile acestora depasesc semnificativ acest risc.
Bibliografie
https://www.cancer.org/cancer/risk-prevention/radiation-exposure.html
https://www.cdc.gov/nceh/radiation/emergencies/cancer.htm
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.