Sindromul hiperstimularii ovariene, sau SHO, este un raspuns exagerat la o cantitate excesiva de hormoni. Apare de obicei in randul femeilor aflate sub tratament pentru fertilizare in vitro, care isi injecteaza medicamente cu hormoni, pentru a stimula dezvoltarea ovulului.
In cadrul sindromului, ovarele se inflameaza si devin dureroasa, iar secretia ovariana este eliberata masiv in circulatie. Este adesea o complicatie a tratamentului hormonal, dar poate aparea si spontan. De asemenea, sindromul apare cu frecventa crescuta in randul pacientelor cu sindromul ovarului polichistic, o afectiune a aparatului reproducator ce implica un dezechilibru hormonal semnificativ.
Majoritatea cazurilor de sindrom de hiperstimulare ovariana sunt blande, cauzand un disconfort minim si temporar. Cazurile severe sunt mult mai rare, dar pot fi amenintatoare de viata.
Sindromul de hiperstimulare ovariana afecteaza 10% dintre femeile ce primesc tratament pentru fertilizare in vitro. Studiile arata ca numarul acestora este in scadere, datorita tehnologiilor medicale si a tratamentelor din ce in ce mai avansate. Cazurile severe apar in mai putin de 1% dintre aceste paciente.
In majoritatea cazurilor, SHO se dezvolta din cauza nivelurilor crescute de hCG. HCG sau gonadotropina corionica umana este hormonul sarcinii; acesta creste in timpul sarcinii, dar si in urma tratamentelor de fertilitate, care stimuleaza productia de ovule la nivelul ovarului. In timpul acestor tratamente, stimularea poate deveni excesiva, se produc multiple ovule in acelasi timp, si se instaleaza sindromul de hiperstimulare ovariana.
In cazuri mai rare, pacientele au mutatii genetice a anumitor receptori hormonali, ce le predispune la acest sindrom, chiar si in absenta tratamentului hormonal.
Tratamentele de fertilitate duc adesea la acumularea de lichid la nivelul ovarelor, ceea ce face ovarele tumefiate, dureroase. Uneori, lichidul se deplaseaza catre cavitatea abdominala sau alte regiuni, producand:
• Tumefiere
• Durere
• Greata
• Varsaturi
• Senzatie crescuta de sete
In formele severe, fluidele in exces duc la dispnee sau tulburari de urinare.
Femeile cu risc crescut de a dezvolta sindromul de hiperstimulare ovariana fac parte din urmatoarele categorii:
• Au sindromul ovarului polichistic
• Au istoric medical de SHO
• Au un numar crescut de foliculi ovarieni sau nivel crescut de estrogeni, in timpul tratamentului
• Au primit doze mari de hCg in timpul ciclului de fertilizare
• Au varsta sub 30 de ani
• Sunt subponderale
Semnele si simptomele pacientelor cu sindrom de hiperstimulare ovariana variaza in functia de severitatea afectiunii. In cazul SHO usor sau moderat, simptomele includ:
• Durere abdominala
• Balonare
• Crestere usoara in greutate
• Greata
In cazurile mai severe de SHO, tabloul clinic poate arata asa:
• Crestere semnificativa in greutate
• Greata si varsaturi severe
• Balonare marcata
• Dispnee
• Tromboze
• Urinare scazuta
• Insuficienta renala
• Durere abdominala severa
Medicii stabilesc diagnosticul de sindrom de hiperstimulare, folosind mai multe tehnici si examinari. Acestea includ:
• Examen obiectiv. Medicul va va cantari si va va masura circumferinta abdominala, pentru a cauta semnele de balonare si crestere in greutate
• Ecografie: Ecografia abdominala ajuta la identificarea fluidului din cavitatea abdominala si la masurarea ovarelor.
• Radiografie toracica: pentru a cauta fluid in cavitatea toracica
• Analize de sange: Masurarea nivelului de hormoni, pentru a identifica nivelul crescut de hCG
Optiunile de tratament depind, de asemenea, de severitatea afectiunii. Scopul tratamentului este de a ameliora simptomele si de a reduce riscul de complicatii.
Pentru formele usoare si moderate, optiunile de tratament includ:
• Evitarea efortului fizic
• Cresterea ingestiei de lichide
• Administrarea de antialgice pentru ameliorarea simptomelor
• Cantarirea zilnica
• Monitorizarea atenta, pentru a identifica orice simptom nou
Cazurile severe de SHO necesita, deseori, spitalizare. Optiunile de tratament includ:
• Ajustarea dozei de medicatie pentru fertilitate
• Administrarea de fluide pe cale intravenoasa
• Inghetarea ovulelor si amanarea procesului de transfer, pana cand ovarele revin la forma lor normala, sanatoasa
• Paracenteza (procedura de eliminare a lichidului din cavitatea abdominala)
• Administrarea medicamentelor pentru a reduce activitatea ovariana
In cazuri destul de rare, pacientele cu acest sindrom pot experimenta complicatii. Acestea pot fi severe, amenintatoare de viata:
• Colectie lichidiana abdominala si toracica
• Tulburari hidro-electrolitice (sodiu, potasiu, clor)
• Trombi in vasele mari de sange, mai frecvent la nivelul membrului inferior
• Insuficienta renala
• Torsiune ovariana
• Ruptura unui chist ovarian, cu sangerare masiva si aparitia hemoperitoneului
• Dificultati de respiratie, pana la dispnee severa
• Pierderea sarcinii
• Deces, rar
Pentru a reduce sansa de dezvoltare a sindromului hiperstimularii ovariene, veti avea nevoie de un plan individualizat, cat mai bine ajustat, de tratament pentru fertilitate. Asigurati-va ca medicul va monitorizeaza constant ciclurile ovulatorii, este atent la fiecare sesiune de tratament si face ecografii de rutina, pentru a identifica din timp orice modificare ovariana.
Strategiile de preventie a sindromului, includ:
• Ajustarea medicatiei. Medicul utilizeaza cea mai mica doza posibila de gonadotropine, pentru a stimula ovarele si pentru a evita in acelasi timp hiperstimularea
• Adaugarea medicatiei. Unele medicamente par sa reduca riscul de SHO, fara a afecta sansele de a ramane insarcinata. Acestea includ aspirina in doze mici, agonisti de dopamina sau infuzii de calciu. Pacientele cu sindromul ovarului polichistic pot beneficia de administrarea de metformin, pentru a preveni hiperstimularea
• Intreruperea ocazionala a tratamentului. Daca nivelul de hormoni este prea mare, iar foliculii ovarieni sunt numerosi, medicul va poate opri injectiile pentru cateva zile, dupa care sa reia administrarea de hCG.
• Inghetarea ovulelor. In cadrul tratamentului de fertilizare in vitro, toti foliculii ovarieni, atat cei maturi cat si ce maturi, pot fi indepartati din ovare, pentru a reduce sansa de SHO. Foliculii maturi sunt inghetati, iar astfel ovarele pot lua o pauza. Fertilizarea poate fi reluata mai tarziu, dupa ce ovarele sunt vindecate si pregatite.
Unele cazuri de sindrom de hiperstimulare ovariana nu pot fi prevenite. Daca urmati un tratament de fertilitate, medicul va monitoriza aparatul reproducator, si in special ovarele, regulat, prin ecografii si analize de sange. Astfel se va reduce, pe cat posibil, riscul de hiperstimulare.
Este important ca pacientele sa stie ca SHO este temporar. In majoritatea cazurilor, acesta se vindeca in primele 2 saptamani de tratament si/sau ajustare a tratamentului hormonal. Chiar si cazurile severe au un prognostic bun, atunci cand sun tratate corespunzator. Daca sindromul este tratat cu succes, acesta nu implica riscuri pentru viitorul fat sau pentru sarcina in sine.
Sindromul de hiperstimulare ovariana este, de cele mai multe ori, consecinta unui tratament hormonal de lunga durata, cu doze mari de gonadotropine. Semnele si simptomele, precum si optiunile de tratament, variaza in functie de severitatea sindromului. Prognosticul este unul bun pentru majoritatea pacientelor, in prezenta tratamentului corect.
Bibliografie:
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/ovarian-hyperstimulation-syndrome-ohss/symptoms-causes/syc-20354697
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17972-ovarian-hyperstimulation-syndrome-ohss
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.