
Dr. Oancea Madalina Elena
Medic rezident Neurologie
Tulburarile neurologice asociate sindromului Turner reprezinta un domeniu de interes major pentru comunitatea medicala, avand in vedere complexitatea manifestarilor clinice si impactul acestora asupra dezvoltarii cognitive si functionale a pacientelor.
Sindromul Turner, caracterizat prin absenta totala sau partiala a unui cromozom X, determina o serie de consecinte neurobiologice care influenteaza cresterea, neurodezvoltarea si functionarea sistemului nervos central.
Datele neuroimagistice obtinute prin tehnici precum RMN structural si functional au evidentiat anomalii morfologice specifice, in special la nivelul ariilor cerebrale implicate in procesarea vizuo-spatiala, memoria de lucru si reglarea executiva.
Reducerea volumului in girusul parietal superior, modificari ale cortexului prefrontal lateral si variatii in conectivitatea retelelor frontoparietale sunt printre cele mai frecvente constatari.
Aceste particularitati se coreleaza cu dificultatile cognitive raportate, inclusiv performanta redusa la sarcini ce implica orientarea spatiala, rotatia mentala si planificarea complexa.
Un alt aspect important este reprezentat de influenta dezechilibrelor hormonale asupra sistemului nervos.
Deficitul de estrogen, instalat precoce in absenta dezvoltarii ovariene normale, poate afecta maturizarea sinaptica, densitatea dendritica si plasticitatea neuronala.
Studii clinice sustin ca terapia de substitutie estrogenica, initiata la varsta adecvata, nu doar sustine dezvoltarea sexuala secundara, ci poate contribui si la optimizarea performantelor cognitive, in special in domeniul functiilor executive si al competentelor sociale.
Tulburarile neuropsihiatrice sunt de asemenea mai prevalente in sindromul Turner.
Pacientele prezinta o incidenta crescuta a simptomelor anxioase, a rigiditatii comportamentale si a dificultatilor de adaptare sociala.
Mecanismele propuse implica interactiuni complexe intre vulnerabilitatea genetica, particularitatile morfologice cerebrale si experientele de mediu.
Comparativ cu populatia generala, se observa o probabilitate mai mare de aparitie a tulburarilor din spectrul autismului, in special a fenotipurilor caracterizate prin deficit social si tipare de comportament restrictive.
Functiile motorii pot fi, de asemenea, afectate. In mod particular, coordonarea motorie fina si viteza executiei sunt alterate.
Anomaliile cerebeloase descrise in unele studii ofera o posibila explicatie neuroanatomica.
Evaluarile neuropsihologice indica dificultati in integrarea senzorio-motorie, ce pot influenta activitatile scolare si profesionale.
Dezvoltarea limbajului reprezinta un punct de interes major.
Desi limbajul receptiv este adesea relativ bine pastrat, pot aparea dificultati in pragmatica limbajului, fluenta narativa si organizarea discursului.
Aceste variabile lingvistice sunt strans legate de functiile executive si de dinamica retelelor frontotemporale.
Tulburari asociate sindromului Turner
Tabloul clinic neurologic in sindromul Turner este complex si presupune o combinatie variabila de manifestari cognitive, neurocomportamentale si motorii, la care se pot adauga particularitati neuroendocrine cu impact functional.
Acestea nu se prezinta obligatoriu in mod unitar, ci formeaza un spectru clinic ce depinde de tipul de aneuploidie, varsta, expunerea hormonala si prezenta comorbiditatilor.
Pacientele cu sindrom Turner prezinta un profil neurocognitiv relativ caracteristic.
IQ-ul global se situeaza de regula in limite normale, insa exista o discrepanta marcata intre abilitatile verbale (adesea relativ bine conservate) si cele vizuo-spatiale, care sunt semnificativ afectate.
Manifestari frecvente includ:
- dificultati in orientarea spatiala si navigatia mentala;
- performanta scazuta in sarcini de rotatie mentala;
- probleme in constructia si analiza schemelor vizuale;
- rigiditate in strategiile de rezolvare a problemelor.
Aceste aspecte pot influenta performanta scolara, in special in matematica, geometrie, fizica sau discipline ce implica procesare spatiala.
Tabloul clinic include frecvent tulburari ale functiilor executive, cu impact asupra vietii cotidiene.
Cele mai raportate sunt:
- dificultati in planificare si organizare;
- deficit de atentie sustinuta si distributiva;
- viteza de procesare incetinita;
- dificultati in schimbarea setului mental si flexibilitate cognitiva.
Aceste disfunctii sunt corelate cu particularitatile structurale identificate la nivelul cortexului prefrontal si al retelelor frontoparietale.
Pe plan motor, tabloul clinic poate include:
- dyspraxie usoara pana la moderata;
- deficit in coordonarea motorie fina (scris, manipulare obiecte mici);
- dificultati in integrarea senzorio-motorie;
- performanta redusa la probele de echilibru si secventiere motorie.
Studiile care descriu implicarea cerebelului sustin o corelatie intre particularitatile anatomice cerebeloase si aceste manifestari clinice.
Desi limbajul expresiv si receptiv sunt, in general, relativ bine dezvoltate, pot aparea:
- dificultati in pragmatica limbajului (intelegerea subtextului, utilizarea adecvata a limbajului in contexte sociale);
- organizare narativa deficitara;
- probleme de coerenta si fluenta a discursului;
- intarzieri in procesarea auditiva complexa.
Aceste particularitati pot conduce la dificultati in interactiunea sociala, uneori confundate cu manifestari din spectrul autismului.
Pe plan clinic, este frecvent raportata prezenta unor manifestari anxioase, rigiditate comportamentala si dificultati in adaptarea la situatii noi.
In unele cazuri, pacientele prezinta fenotipuri partiale din spectrul autismului, in special in zona interactiunilor sociale si a comportamentelor repetitive.
Depresia este mai rara, dar poate aparea secundar dificultatilor de integrare sociala si provocarilor medicale cronice.
Deficitul de estrogen, instalat precoce, are consecinte neurobiologice masurabile.
Pacientele netratate adecvat prezinta adesea:
- tulburari de somn;
- fatigabilitate crescuta;
- reducerea capacitatii de concentrare;
- sensibilitate crescuta la stres.
Terapia de substitutie hormonala corect dozata si sincronizata cu varsta fiziologica poate ameliora o parte dintre aceste simptome.
Desi nu reprezinta manifestari tipice, au fost descrise cazuri izolate de:
- migrene cu aura;
- anomalii vasculare cerebrale (ex. variatii anatomice ale circulatiei anterioare);
- neuropatii periferice secundare comorbiditatilor metabolice (diabet, disfunctie tiroidiana).
Managementul tulburarilor neurologice in sindromul Turner necesita o abordare multidisciplinara.
Screeningul neuropsihologic precoce, monitorizarea periodica si interventiile adaptate profilului individual sunt esentiale.
Optimizarea terapiei hormonale, interventiile psihologice si programele de educatie personalizata pot imbunatati semnificativ calitatea vietii.
Cercetarile viitoare vizeaza analiza mai profunda a relatiilor genotip-fenotip si identificarea unor biomarkeri neurofiziologici care sa permita personalizarea tratamentului.
Tulburarile neurologice in sindromul Turner sunt complexe si multifactoriale, implicand interactiuni intre factori genetici, hormonali si de mediu.
O intelegere aprofundata a mecanismelor patogene si a particularitatilor neurocognitive este esentiala pentru a dezvolta strategii terapeutice eficiente si pentru a sprijini dezvoltarea optima a pacientelor afectate.
Bibliografie
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10258525/
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/turner-syndrome/symptoms-causes/syc-20360782
https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3061616/