Sindromul de compartiment abdominal

Actualizat: 24 Martie 2023
Salveaza articolul pentru mai tarziu
Poti accesa articolul oricand, de pe orice dispozitiv, din contul tau sfatulmedicului.ro sau din aplicatia de mobil SfatulMedicului (iOS, Android)
Sterge articolul
Elimina articolul din lista celor salvate

Ce ese sindromul de compartiment abdominal


Sindromul de compartiment abdominal este o patologie medicala urgenta ce apare preponderent in randul pacientilor critici precum cei internati in sectia de terapie intensiva. Sindromul de compartiment apare ca si o consecinta severa a hemoragiei sau edemului din cavitatea abdominala, ce duc la presiuni foarte crescute. Sindromul de compartiment abdominal este o afectiune amenintatoare de viata, pentru care diagnosticul si tratamentul initiat de urgenta sunt esentiale.

Presiunea intraabdominala

Presiunea intraabdominala normala variaza intre 0 si 5 mmHg (coloana de mercur). La pacientii cu patologii critice, severe, presiunea creste pana la valori intre 5 si 7 mmHg.

Atunci cand creste si mai mult aceasta presiune intraabdominala, se pot intampla doua variante:
Hipertensiunea intraabdominala, cand presiunea este intre 12 si 20 mmHg
• Sindromul de compartiment abdominal, cand presiunea ajunge la valori de peste 20 mmHg

Sindromul de compartiment abdominal poate impiedica transportul de sange si oxigen catre organele vitale, cel mai frecvent afectate fiind inima, plamanii si rinichii. Astfel se poate instala insuficienta multipla de organ si deces, motiv pentru care patologia devine o urgenta medicala.

Acest sindrom este foarte sever insa este rar, fiind de cele mai multe ori intalnit exclusiv la pacientii internati deja in spital, aflati in stare critica pe baza altor afectiuni.

Cauze

Sindromul de compartiment abdominal se instaleaza atunci cand hemoragia sau edemul (inflamatia) abdominala produc o crestere semnificativa a presiunii de la acel nivel.

Patologiile, respectiv procedurile medicale ce pot duce la astfel de cresteri presionale includ:
• Infectia intraabdominala
Ocluzia intestinala
• Interventiile chirurgicale extinse la nivel abdominal
• Arsuri majore
• Transfuzii sanguine masive
• Administrarea cantitatilor mari de fluide pe cale endovenoasa, la pacientii cu sepsis sau patologii chirurgicale
• Pancreatita
• Ruptura unui anevrism aortic abdominal (o dilatare la nivelul aortei, cel mai mare vas din organism); duce la hemoragie masiva
• Traumatisme directe abdominale

Factori de risc

Principalul factor de risc pentru acest sindrom este internarea in sectia de terapie intensiva. Nu spitalizarea in sine este problema, ci patologiile ce aduc pacientii pe aceasta sectie, respectiv unele metode de tratament necesare acelor patologii critice. Studiile estimeaza ca pana la 35% dintre pacientii de pe sectia de ATI vor face un astfel de sindrom de compartiment.

Factorii de risc aditionali includ consumul excesiv de alcool sau substante adictive, sarcina si obezitatea.

Semne si simptome

Semnele si simptomele sindromului de compartiment apar deseori in stadiu tardiv, atunci cand deja apar complicatii organice. Astfel, medicii trebuie sa monitorizeze atent toti pacientii la risc de a dezvolta sindromul, pentru a-l diagnostica si trata cat mai precoce. Semnele si simptomele sunt de tip acut, cu debut brusc si intensitate mare:
• Distensie abdominala, cu rigiditate la palparea abdomenului
Durere abdominala intensa, spontana si la palpare
• Dificultati de respiratie
• Hipotensiune
• Oligurie (scaderea cantitatii de urina)

Metode de diagnostic

Fiind un sindrom sever si multisistemic, sindromul de compartiment abdominal se poate asocia cu hipotensiune arteriala, oligurie si presiuni de ventilatie mecanica crescute. Acestea pot sugera medicului instalarea sindromului.

Totusi, singurul mod de a confirma diagnosticul este prin masurarea presiunii intraabdominala. Daca presiunea este mai mare de 20mmHg si exista dovezi de suferinta de organ, sindromul de compartiment abdominal poate fi confirmat.

Metoda actuala de a masura presiunea intraabdominala este prin masurarea presiunii intravezicale, adica presiunea din vezica urinara. Pentru acest lucru, medicul va utiliza un cateter subtire, lung, inserat la nivelul uretrei. Cateterul va fi avansat prin uretra pana in vezica urinara, iar capatul extern va fi atasat la un recipient cu lichid. Lichidul este injectat in vezica si presiunea va fi masurata.

Acest test se va repeta in dinamica, pentru ca echipa medicala sa vada evolutia presiunii intraabdominale.

Alte teste pe care medicul le va cere pentru a determina functiile organelor includ:
• Analize de sange. Prin analizele complete de sange se vor doza anumiti markeri ce indica functia renala, cardiaca, hepatica.
• Teste imagistice. Testele imagistice precum ecografia abdominala sau CT-ul pot oferi imagini detaliate asupra organelor din cavitatea abdominala.
• Saturatia de oxigen. Aceasta va fi masurata continuu, printr-un pulsoximetru aplicat pe deget, pentru a verifica daca pacientul respira eficient.

Optiuni de tratament

Cel mai eficient tratament al sindromului de compartiment abdominal este unul chirurgical si anume decompresia chirurgicala a abdomenului. Medicul specialist chirurg va face o procedura numita laparotomie decompresiva, in cadrul careia se va face o mica incizie prin peretele abdominal, pana in cavitatea abdominala, formandu-se un loc de eliberare a presiunii.

Presiunea intraabdominala va scadea treptat in primele ore post-interventie, insa poate dura pana la cateva zile pentru a se atinge valorile normale de presiune. Unii pacienti vor necesita interventii multiple de decompresiune.

Preventie

Presiunea intraabdominala crescuta, atunci cand nu a atins inca stadiul de sindrom de compartiment, poate fi gestionata fara interventii chirurgicale. Tratamentul nechirurgical ajuta astfel la prevenirea sindromului de compartiment.

Tratamentul include:
• Schimbarea frecventa a pozitiei corpului
• Medicamente diuretice care sa favorizeze pierderea lichidelor in exces
• Drenajul fluidelor din abdomen, cu ajutorul unui tub de dren
• Controlul durerii, cu medicamente antialgice
• Controlul hemoragiilor
• Restrictia lichidiana

De altfel, sindromul de compartiment abdominal poate fi prevenit prin monitorizarea atenta a pacientilor internati in sectiile ATI, pentru a identifica din timp primele semne de presiune intraabdominala crescuta.

Prognostic

Daca nu este tratat, sindromul de compartiment abdominal este fatal. Mortalitatea este data de disfunctiile multiple de organe. Prognosticul este rezervat si atunci cand se instaureaza tratament, insa acesta este inceput tardiv in evolutia sindromului.

Atunci cand este diagnosticat si tratat precoce, pacientii se pot vindeca si recupera in urma acestui sindrom. Recuperarea in urma patologiei preexistente se va prelungi cu cateva saptamani, iar pacientii pot avea nevoie de dializa, restrictie lichidiana, monitorizare cardiaca atenta, suport ventilator.

Concluzie

Sindromul de compartiment abdominal este o urgenta medico-chirurgicala ce apare preponderent la pacientii cu boli critice, internati deja in spital. Acestia au risc de a dezvolta acest sindrom si de a avea insuficienta de organ. Diagnosticul si tratamentul precoce sunt esentiale pentru a evita complicatiile severe si decesul.

Bibliografie:
https://www.healthline.com/health/abdominal-compartment-syndrome#fa-qs
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/23102-abdominal-compartment-syndrome


Citeste si despre:

Supravegherea si controlul infectiilor nosocomiale in unitatile sanitare Pancreatita Edemul Masa corporala ideala Factorii care declanseaza pirozisul (arsurile retrosternale) menoTEST, evaluarea personala pentru menopauza Despre pirozis si refluxul gastro-esofagian Probleme (intime) de sanatate de la 20 la 50 de ani Sindromul Mallory–Weiss Menopauza si substitutia hormonala Esentialul despre dializa peritoneala