Fructoza, glucoza si zaharoza sunt cei mai importanti nutrienti alimentari ai albinelor si constituie componenta mierii.
Consumul de miere de albine prezinta foarte multe beneficii pentru sanatatea unei persoane. In primul rand, mierea trateaza si previne aparitia obezitatii, iar inlocuirea zaharului cu mierea contribuie si la prevenirea cariilor dentare.
Mai mult, consumul de miere este foarte bun in cazul menopauzei premature, al osteoporozei, laringitelor, amigdalitelor, racelilor si bronsitelor.
Mierea este folosita de cele mai multe ori ca indulcitor, insa ea este si un medicament natural, menit sa ajute la vindecarea unui numar mare de afectiuni.
Este foarte buna, spre exemplu, pentru reglarea activitatii principalelor glande din corp si pentru mentinerea echilibrului endocrin.
Totodata, mierea de albine este un puternic antiinfectios natural, care actioneaza asupra principalelor sisteme si aparate din organism, de la tubul digestiv si caile respiratorii pana la nivelul pielii. Ajuta tranzitul intestinal si favorizeaza eliminarea toxinelor din organism.
Dar, pentru a fi benefica sanatatii, mierea trebuie consumata corect. De exemplu, daca mierea este adaugata in lichide care depasesc temperatura de 40 de grade Celsius, aceasta poate sa devina toxica, facandu-ne altfel mai mult rau decat bine.
Concret, una dintre deosebirile esentiale dintre mierea de albine si zaharul comercial consta in continutul ridicat in minerale, vitamine si enzime active ale acesteia.
Enzimele si vitaminele C si B1 sunt distruse la temperaturi mai mari de 40 grade Celsius, astfel ca mierea de albine isi pierde majoritatea nutrientilor la temperaturi mari.
Mai mult, mierea de albine contine cantitati minime de HMF – hidroximetilfurfural, o aldehida care apare prin deshidratarea unor zaharuri si a carei concentratie creste la o temperatura mai mare de 40 grade.
In concluzie, mierea de albine nu trebuie adaugata in ceaiul fierbinte, deoarece se descarca compusul toxic numit HMF.
Daca mierea devine toxica la anumite temperaturi, atunci trebuie sa vedem ce se intampla cu aceste zaharuri atunci cand sunt supuse unor temperaturi inalte.
Practic, pot aparea doua fenomene de transformare ale acestora: procesul de rumenire – reactia dintre aminoacizi si zahar – si procesul de caramelizare, care presupune transformarea sau descompunerea termica a compusilor care implica schimbarea simultana, ireversibila a compozitiei chimice si a fazei fizice a compusului, in conditii de temperaturi inalte si fara aer.
Ambele procedee duc la formarea HMF-ului, un compus daunator sanatatii.
Totodata, o cantitate mare de HMF poate sa arate prezenta unor zaharuri adaugate in miere sau a unui tratament termic excesiv la care mierea a fost supusa. De aceea, pe miere se efectueaza tot felul de teste pentru a se verifica daca este sau nu contrafacuta.
Cu cat se gaseste o cantitate mai mare de HMF, cu atat mai mult zahar este adaugat in ea.
In concluzie, nu neaparat HMF–ul din miere, cat faptul ca, odata incalzita la temperaturi mai mari de 40 de grade Celsius, enzimele din miere se distrug. In felul acesta, marea majoritate a beneficiilor curative si terapeutice ale mierii se pierd.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.