Tiroidita autoimuna cronica sau mai precis spus boala ori sindromul Hashimoto face parte din categoria mare a bolilor autoimune, datorita mecanismului de procedere al bolii care este un mecanism autoimun, din aceasta cauza boala mai este denumita si tiroidita autoimuna Hashimoto.
Tiroida este una dintre cele mai mari glande endocrine ale organismului, este alcatuita din doi lobi interconectati intre ei si este localitzata in regiunea anterioara a gatului imediat sub marul lui Adam sau proeminenta laringeana. Organele vecine sunt laringele si traheea.
Tiroida in mod fiziologic nu trebuie sa fie vizibila ci doar usor palpabila ca o masa moale usor perceptibila la nivelul gatului, insa daca exista o serie de patologii la nivelul acesteia tiroida devine palpabila si vizibila cu ochiul liber (gusa endemica) cat si nodulii tiroidieni (daca acestia exista) vor fi palpabili la nivelul tiroidei.
Tiroida are ca si mecanism fiziologic controlul metabolismului proteic fiind implicata prin secretia de factori metabolici specifici in acest metabolism si are principalul rol prin secretia hormonilor tiroidieni : T4 – Tiroxina si T3 – Triodotironina, acesti doi hormoni sunt sintetizati cu ajutorul iodului, iar un al treilea hormon denumit : calcitonina are un rol principal in concentratia de calciu seric si fixarea sa intracelulara.
Activitatea secretorie hormonala a tiroidei este sub controlul glandei pituitare si mai precis sub actiunea hormonului TSH, care la randul sau este sub control hipotalamic prin secretia de TRH. Astfel ca in cazul unei dereglari a secretiei hormonal tiroidiene trebuiesc efectuate si niste analize ale : TRH si TSH care sunt raspunzatori de controlul hormonilor tiroidieni.
Fiziopatologic, Boala Hashimoto este asociata cu o hipotiroidie, cat despre hipertiroidie este asociata cu denumirea de Boala Basedow-Graves.
Mecanismul de producere al hipotiroidiei secretorii cauzate de tiroida autoimuna, este datorat in primul rand de o hiperactivitate a sistemului nostru limfatic. Limfocitele (sau celulele albe) ale organismului sunt bariera noastra de aparare impotriva agentilor patogeni : bacterii, virusi, paraziti. In bolile autoimune inclusiv in Boala Hashimoto aceste limfocite ataca celulele self (ale organismului propriu) ca fiind un agent patogen.
In cazul tiroiditei autoimune aceste limfocite au o afinitate de atac asupra celulelor tiroidiene pe care le lizeaza sau le inactiveaza fapt care va conduce la o hiposecretie (secretie scazuta) de hormoni tiroidieni.
Mecanismul prin care se produce aceasta hiperactivitate a sistemului imun nu este inca pe deplin cunoscut, insa efectul este vizibil si anume tiroida autoimuna Hashimoto.
Tiroida autoimuna Hashimoto este un hipotiroidism de cauza primara, data de o cauza autoimuna, numele fiind descris prima data de catre specialistul in endocrinologie Hakaru Hashimoto din 1912.
Statistic vorbind, patologia este de aproape 10 ori mai frecventa la sexul feminin decat la cel masculin, iar ca un procent asupra populatiei globale acesta inseamna un 4% din populatia totala ca este afectata de aceasta patologie. Cauzele acestei predispozitie pot fi unele si de natura hormonala a hormonilor androgeni feminini care pot da o predispozitie spre asa ceva.
Daca vorbim despre cauze, dupa cum am spus, exista o predispozitie asupra sexului feminin data se pare de catre hormonii androgeni feminini si in special estrogenul.
Genetic vorbind, cele mai recente cercetari demonstreaza ca exista o corelatie genetica si anume intr-o anomalie situata pe gena HLS-DR5 sau gena CTLA-4 care este implicata in reglarea sistemului imun, sau mai precis in reglarea activitatii limfocitelor T.
De asemenea s-a observat ca exista o predispozitie mai mare la pacientii ce sufera de diabet pentru a dezvolta aceasta boala.
Printre factorii favorizanti se mai poate vorbi si de un stres excesiv sau mentinut pe o durata mare de timp, ori de factorul stresogen, ca fumatul care poate declansa si nu neaparat sunt implicate intre cauzele acestei patologii dar reprezinta trigger-ul declansator tiroiditei.
Vaccinarea excesiva este printre factorii declansatori si nu cei agravanti, deoarece o vaccinare excesiva si cumularea mai multor tipuri de vaccinari intr-o perioada scurta de timp va da un raspuns prea activ din partea sistemului imun si astfel poate produce dereglari in raspunsul imun care in speta va declansa tiroida autoimuna.
In cercetarile britanice s-a demonstrat ca mai poate exista o corelatie si intre alergiile, sau persoanele plurialergice (adica care au un numar mare de alergeni) sau persoanele ce manifesta astm si aceasta boala autoimuna.
Totodata persoanele care mai sufera si de alte dereglari cromozomale, autoimune, precum : sindromul Down, Turner sau Kinefelter se pare a putea manifesta si aceasta patologie ca una colaterala.
Se pare ca exista si o corelatie intre infectiile cu Epstein Barr sau Citomegalovirus, sau virusurile Hepatice B sau hepatice C care se pot observa avea o corespondenta intre aceste virusuri si hipereactia imunitara.
- Modificari de aspect :
In prima faza in care incepe distrugerea celulara a tiroidei de catre acesta va suplini hipoactivitatea secretorie hormonala printr-o crestere in volum celulara, astfel ca aceasta va fi ineficienta dar marita ca volum, fapt pentru care apare gusa endemica.
- Modificari neurologice (psihologice) :
Ulterior vor aparea o serie de simptome neurologice sau neuro-psihologice adica o serie de stari de depresie fara motiv cunoscut, oboseala accentuata sau stare de iratibilitate sau irascibilitate dar nu neaparat asociate cu nervozitate in care pacienta va observa modificari ale personalitatii proprii dar care sunt mai greu de observat deoarece le poate asocia cu o serie de evenimente ce au loc in viata personala si astfel a le gasi o explicatie alta decat cea de disfunctie tiroidiana.
Tot in cadrul tulburarilor neurologice vom vorbi si de faptul ca persoana va incepe sa aiba o intoleranta la frig in schimb in sezonul estival aceasta va incepe sa aiba transpiratii accentuate (acest simptom are atat o componenta neurologica cat si una metabolica).La aceasta se poate adauga si scaderea capacitatii de memorare.
- Tulburari metabolice :
Persoana va incepe sa ia in greutate fara a mari aportul caloric, doar ca va incepe retentia hidrica si o acumulare gradata. In acest moment pot sa apara anumite semne de intrebare insa daca nu vorbim de o persoana foarte organizata care sa stie care era aportul caloric inainte si dupa debutul cresterii in greutate si acest simptom poate sa nu fie observat asa usor.
Totodata apare si o crestere a colesterolului in absenta unei patologii hepatice cu care trebuie facut diferentialul.
- Tulburari digestive :
Poate sa apara constipatie fara alte dureri abdominale si fara prezenta sangelui (coagulat sau nu in scaun) si fara a fi asociat cu o modificare de alimentatie spre cele care pot produce constipatia.
In procesul de deglutitie va aparea o dificultate la inghitire, datorata si de cresterea in volum a glandei care situata langa esofag va asigura o compresiune pe acesta.
- Tulburari sexuale :
Care pot sa porneasca de la scaderea libidoului dar care mai apoi vor duce la o infertilitate functionala, la dereglari ale ciclului menstrual ca durata a celor 28 de zile dar posibil si ca dureri in timpul menstruatiei sau ca abudenta a sangerarilor de la menstruatie.
In situatii mai grave pot sa dea si o dificultate in mentinerea unei gestatii fiziologice, astfel ca se va produce pierderea sarcinii sau sarcina oprita in evolutie fara alte cauze obstetricale prezente.
In primul rand diagnosticul de suspiciune este stabilit anamnestic, adica prin prezenta acestor simptome pe care pacientul trebuie sa le sesizeze si sa le mentioneze medicului in cadrul examenului clinic.
In cazul in care exista o suspiciune de existenta a unei patologii tiroidiene medicul va examina palpatoriu tiroida si va analiza o modificare in dimensiuni sau consistenta a acesteia.
In activitatea de screening se recomanda in orice caz dupa varsta de 50 de ani la toate persoanele de sex feminin sau persoanelor la care a debutat deja menopauza sa se efectueze o serie de analize paraclinice a hormonilor tiroidieni si daca este cazul si ecografia tiroidiana odata pe an.
Intre analizele paraclinice se vor efectua din sange o dozare a hormonilor tiroidieni si adica : T3, T4, TSH si a autoanticorpiilor : ATPO (adica a antigenelor TPO) si ATG. In cazul tiroidei autoimune : T3, T4 vor avea valori scazute insa aTPO va avea o valoare scazuta fapt ce va releva prezenta acestor anticorpi in sange.
O hemograma cu o crestere a numarului leucocitar poate sa fie prezenta la debutul acestei patologii, dar intr-o perioada relativ scurta de timp acest numar leucocitar se va stabiliza si astfel nu va mai avea relevanta acest numar leucocitar.
Se va face o excludere : hepatica, metabolica a altor patologii implicate care pot cauza simptome, dar si modificari ale T3, T4, TSH, insa pentru o certitudine mai mare se va recomanda o ecografie tiroidiana.
Ecografia tiroidiana trebuie efectuata pentru a se evalua atat dimensiunea tiroidei dar si pentru ca in cazul ecografiei se poate observa daca in consistenta tiroidiana aceasta are o diminuare a celulelor functionale. Insa ecografia tiroidiana trebuie insotita si de catre o ecografie a anexelor sistemului reproducator la femei, aceasta inseamna si o ecografie de ovare, pentru ca o astfel de disfcuntie se va regasi si la acest nivel.
Boala Hashimoto este asociata si cu aparitia chisturilor ovariene sau/si cu fibromul uterin.
Pentru un tratament eficient, principalul tratament trebuie sa includa terapia imunologica, adica a porni corectarea problemei de baza si anume a sistemului imun, deoarece degeaba se va corecta hipoproductia momentana a tiroidei daca nu se sisteaza mecanismul care duce la aceasta hiposecretie si anume la limfocitele care distrug celulele tiroidiene si compusii endocrin-proteici ai acesteia T3, T4.
Astfel ca poate fi necesara mai intai sau chiar si ulterior administrarea unui tratament pe baza de imunomodulatoare, iar in anumite cazuri pe perioade limitate se poate necesita administrarea de substante cu continut de corticoizi ce constituie un tratament imunosupresor.
Insa tratamentul de baza este acela hormonal de a suplini si intr-o oarecare masura inlocui hormonii tiroidieni cu o administrare exogena.
Suplimentarea si stimularea secretiei adecvate tiroidiene in tiroida autoimuna se face cu : iod, spirulina sau tirozina precum in anumite prescriptii poate fi inclus si seleniul.
Trebuie excluse toate medicamentele estrogenice sau de alta natura, ori diminuarea si/sau inlocuirea acestora cu alte medicatii care se cunosc a fi inhibitoare ale secretiei endocrine tiroidiene.
La acestea se poate adauga o terapie homeopatica sau un regim alimentar cu alimente bogate in antioxidanti si acizi grasi esentiali printre care si omega 3 si excluderea pe cat posibil a stresului din conditiile de viata si mediu, sau excluderea tutunului ori a alcoolului.
In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare. Astfel, ne veti ajuta sa completam si sa imbunatatim continutul pentru toti cititorii.