Sindromul dureros patelofemural
Generalitati
Sindromul dureros patelofemural este o afectiune a genunchiului, a portiunii anterioare, extrem de dureroasa.
Afecteaza frecvent adolescentii, atletii si poate fi cauzat de uzarea, inasprirea sau inmuierea cartilajului de la nivelul articulatiei genunchiului.
Sindromul patelofemural poate fi determinat de uzarea excesiva, lezarea cartilajului articular, greutatea in exces sau de nealinierea corespunzatoare a formatiunilor de la nivelul articulatiei genunchiului.
Cuprins articol
Simptome
Simptomul principal al acestei afectiuni este durerea la nivelul articulatiei genunchiului, in special la indoirea genunchilor, sarituri sau urcatul scarilor. Uneori genunchiul se poate indoi spontan, acesta cedand brusc si nu mai poate sustine greutatea corpului. La mers sunt frecvente cracmentele sau senzatia de instabilitate.
Diagnostic
Medicul va face o anamneza si un examen fizic amanuntit pentru a determina cauza durerii. In unele cazuri se vor efectua radiografii sau rezonanta magnetica nucleara, pentru a permite evaluarea tesuturilor de la nivelul articulatiei in vederea excluderii unor leziuni ale genunchiului, in special ale structurilor articulare si a tesuturilor conectate cu acestea.
Tratament
Sindromul dureros patelofemural poate fi ameliorat prin evitarea activitatilor care determina aparitia simptomatologiei:
- se evita sederea indelungata in pozitie ingenunchiata
- bicicleta medicinala este reglata la o rezistenta medie si scaunul la o inaltime corespunzatoare; pacientul trebuie sa poata sa apese pedalele fara sa treaca greutatea de pe o parte pe alta, iar picioarele sa nu fie extinse complet la cea mai joasa pozitie a pedalei
- se evita exercitiile cu genuchii flectati, cum ar fi mersul pe vine, genuflexiuni sau extensia la 90 a picioarelor.
Alte metode de ameliorare a durerii includ:
- tratament oral cu antiinflamatoare nesteroidiene, cum ar fi ibuprofen, naproxen, pentru a ameliora durerea, tumefierea si rigiditatea articulara
- comprese cu gheata si repaus articular
- exercitii fizice terapeutice, cum ar fi exercitii de intindere musculara pentru fortificarea muschiului cvadriceps
- folosirea unei fase elastice pentru stabilizarea articulatiei genunchiului- tratament chirurgical.
