Gradul de utilizare a medicamentelor antipsihotice a crescut de 6 ori in randul tinerilor
Conform unui studiu care a analizat prescriptiile completate de medici de alte specialitati si psihiatrii in cadrul consultatiilor, in perioada 1993-2003 in SUA, numarul retetelor de medicamente antipsihotice pentru copii si adolescenti a crescut de 6 ori, iar psihoterapia a inregistrat doar rezultate modeste.Potrivit opiniei unuia dintre autorii raportului publicat in Archives of General Psychiatry se crede ca situatia se datoreaza, pe de o parte disponibilitatii de noi preparate antipsihotice care la adulti au mai putine reactii adverse pe termen scurt decat cele vechi si pe de alta parte "reducerii accesului si a duratei de spitalizare in clinicile de psihiatrie".
Realizatorii raportului sustin ca medicii au fost nevoiti sa trateze, in ambulatoriu, la copii si adolescenti, cazuri mai grave decat cele spitalizate, ceea ce a determinat cresterea utilizarii de antipsihotice.
Autorii studiului de la Universitatea Columbia din New York au afirmat ca "s-a inregistrat, la nivel national, in ambulatoriu, o crestere a numarului de prescriptii de antipsihotice la copii", dar ca "nu se stiu prea multe despre caracteristicile celor care le primesc."
Printre cele mai frecvente antipsihotice de "generatia a doua" prescrise se numara Risperidona folosita in schizofrenie si Olanzapina utilizata si in tulburarea bipolara acuta.
Folosirea acestor medicamente la copii nu a fost aprobata de Food and Drug Administration. Autorii solicita evaluarea efectelor pe care aceste medicamente le au asupra copiilor si adolescentilor.
In 1993, medicii au prescris tinerilor medicamente antipsihotice, in ambulatoriu, in cadrul a circa 200000 de consultatii. In anul 2002 numarul consultatiilor s-a ridicat la 1220000.
In perioada anilor 2000-2002, s-a stabilit un diagnostic de afectiune psihica in aproximativ 90% dintre consultatiile acordate copiilor si adolescentiilor.
Pacientii care au primit prescriptiile au fost, cu precadere baietii, care erau tratati de medicul psihiatru. Cele mai frecvente diagnostice au fost boala psihotica, tulburarile disociative, retardarea mentala si ticurile.
