Crestere in volum a splinei instalata progresiv intr-o perioada mai lunga de timp. Diferite boli sau infectii pot cauza o splenomegalie: afectiunile hepatice ca ciroza hepatica, infectiile bacteriene: septicemia, febra tifoida si paratifoida, bruceloza, tuberculoza,bolile de sistem: lupus eritematos diseminat, sarcoidoza sau amiloidoza, bolile hematologice: leucemie sau splenomegalie mieloida,bolile parazitare ca paludismul, bolile virale: mononucleoza infectioasa. Splenomegalia provoaca uneori o senzatie de greutate in hipocondrul stang (regiunea superioara stanga a abdomenului) si dureri.
Analizele de rutina cuprind hemoleucograma completa, numaratoarea trombocitelor, VSH-ul, biochimia, aglutininele febrile, haptoglobinele serice, titrul anticorpilor antinucleari, testul Monospot, electroforeza proteinelor serice, testul la tuberculina, radiografia pulmonara, EKG-ul si radiografia abdominala pe gol.
Daca pacientul este icteric trebuie cerute un profil hepatic, fragilitatea hematiilor si un frotiu sangvin pentru depistarea parazitilor.
Daca pacientul este febril trebuie cerute hemoculturi seriate, titrul anticorpilor antileptospiroza, picatura groasa pentru malarie.
Daca pacientul prezinta rash sau petesii trebuie ceruta analiza coagularii.
Biopsia din ganglionii limfatici si examinarea maduvei osoase poate fi necesara.
O tomografie computerizata a abdomenului sau imagistica radionucleara a ficatului si splinei pot fi facute pentru evaluarea marimii.
Asistenta unui hematolog sau unui infectionist trebuie luata in considerare.
Un chirurg poate fi necesar pentru efectuarea unei laparotomii exploratorii.
O splenoportograma poate fi utila in diagnosticarea trombozei de vena porta. Angiografia poate fi utila in diagnosticarea unui anevrism splenic. Biopsia hepatica, aspiratul splenic si biopsia, alaturi de biopsia de maduva osoasa sunt folositoare pentru a diagnostica reticuloendotelioza sau boala Gaucher.