Reflexul este o reactie adecvata, involuntara a organismului fata de un excitant. Examinarea reflexelor face parte din examenul obiectiv neurologic. Exista mai multe tipuri de reflexe: osteotendinoase, cutanate, idiomusculare, de postura, arhaice etc. Cele mai cunoscute sunt cele osteotendinoase - lovind un tendon muscular cu un ciocan de cauciuc, se va obtine o contractie scurta a muschiului respectiv.
Prezenta reflexelor hiperactive, mai ales daca sunt unilaterale, reprezinta indicatie clara pentru investigatii imagistice. Se recomanda consularea unui neurolog inaintea solicitarii unor teste costisitoare. Daca exista semne ale afectarii nervilor cranieni sau dementa se pot face tomografia sau RMN-ul cerebral.
Daca exista reflexe hiperactive la nivelul tuturor extremitatilor neasociate cu dementa sau afectarea nervilor cranieni, RMN-ul maduvei cervicale este investigatia de electie. Totusi este posibil ca in multe cazuri sa fie nevoie si de tomografia/RMN cerebrala.
Daca reflexele hiperactive sunt localizate la nivelul extremitatilor inferioare, RMN-ul maduvei toacice este probabil investigatia care pune diagnosticul, dar daca rezultatul este negativ se recomanda si efectuarea RMN-ului maduvei cervicale.
Analiza LCR va ajuta la diagnosticul sclerozei multiple, sifilisului cu afectare nervoasa, hemoragiilor cerebrale sau abcesului cerebral. Hemoleucograma, dozarea vitaminei B12 serice si a acidului folic pun diagnosticul de anemie pernicioasa.
In cazurile de traumatism sunt utile radiografiile simple ale coloanei vertebrale, la nivele corespunzatoare. In cazurile de dementa se pot face EEG sau testari psihometrice. Angiografia carotidiana dubla sau angiografia a patru vase cerebrale sunt necesare pentru diagnosticul bolilor vasculare cerebrale.