Colorare in galben a pielii, scleroticii (albul ochiului) si a mucoaselor, din cauza acumularii, in sange, a bilirubinei (pigment derivat din hemoglobina). Icterul corespunde termenului "galbinare" din limbajul curent.
Testele de baza pentru evaluarea unui sindrom icteric includ: hemoleucograma, VSH, numarul reticulocitelor, test de fragilitate al hematiilor, sumar de urina, biochimia, VDRL, EKG, radiografie toracica si radiografie simpla abdominala.
Daca se suspecteaza o hepatita infectioasa se pot face testele serologice pentru hepatite, dozarea aglutininelor febrile, test Monospot, titru anticorpi anti CMV, titru anticorpi leptospiroza. Daca se suspecteaza o hepatita lupoida se pot determina antocorpii anti-nucleari sau anti-muschi neted.
Daca se suspecteaza hemocromatoza se pot doza fierul seric, feritina si capacitatea totala de legare a fierului (CTLF).
Daca se suspecteaza anemia hemolitica se pot doza haptoglobinele serice, se poate face electroforeza hemoglobinei sau preparate pentru identificarea hematiilor in secera.
Daca se suspecteaza icterul obstructiv se poate face examenul ecografic al vezicii biliare pentru identificarea calculilor, tomografia abdominala pentru neoplasm gastrointestinal. ERCP si colangiografia transhepatica percutanata va ajuta la determinarea cauzelor icterului obstructiv si evaluarea posibilitatii tratamentului chirurgical. Colangiopancreatografia si ecografia endoscopica sunt doua metode mai noi pentru investigatia ductelor biliare, mai ales in suspiciunea de neoplasm.
Icterul hepatocelular va necesita de cele mai multe ori biopsie hepatica pentru precizarea diagnosticului. Pentru ciroza biliara se pot doza anticorpii anti-mitocondriali. Carcinomul hepatocelular se poate identifica prin dozarea alfa-1-fetoproteinei. Se recomanda consultarea unui gastroenterolog inaintea efectuarii unor investigatii costisitoare.