Retentie patologica de lichid in tesuturile organismului, in particular in tesutul conjunctiv. Factorii mecanici pot provoca edeme. Obstruarile venoase (flebita, insuficienta cardiaca etc.) sau limfatice (limfangite) deranjeaza circulatia lichidelor in organism. Factorii fiziochimici pot, de asemenea, sa dea nastere unui edem. Astfel pot sta lucrurile in afectiuni renale, ca sindromul nefrotic sau carentele in proteine.
Hemoleucograma este necesara pentru excluderea anemiei severe, care ar putea fi cauza edemului. Daca exista anemie, trebuie detectata sursa ei.
Testele functionale hepatice sunt necesare pentru evaluarea functiei ficatului, iar electroforeza proteinelor serice, ureea si creatinina sunt necesare pentru excluderea unei boli renale. Sumarul de urina este foarte important atat ca investigatie de rutina, cat si ca diagnostic in glomerulonefrita cronica sau bolile de colagen (sedimentul urinar). Daca exista proteinurie semnificativa se poate suspecta nefroza.
EKG-ul, radigrafia toracica, presiunea venoasa sunt foarte importante in diagnosticul insuficientei cardiace, alaturi de testele functionale pulmonare (capacitatea vitala - CV este redusa semnificativ in insuficienta cardiaca). Daca se suspecteaza insuficienta cardiaca, ecocardiografia si schintigrafia sunt utile pentru masurarea fractiei de ejectie a ventriculului stang. O valoare sub 45% a frectiei de ejectie este considerata anormala.
Profilul tiroidian este necesar pentru a diagnostica mixedemul. O tomografie computerizata toracica va diagnostica pericardita constrictiva.
Ocazional, edemul este cauzat de o tumora abdominala; tomografia computerizta abdominala si pelvina poate fi de ajutor in aceste cazuri.
Limfangiografia cu substanta de contrast va ajuta la diagnosticul limfedemului.