Baia zilnica

In conditiile vietii moderne, este bine sa se faca zilnic. Pentru ca aceasta baie sa fie facuta cu placere, copilul va participa la deschiderea robinetelor si-si va fixa el singur temperatura si cantitatea apei din cada, care nu trebuie sa fie prea calda (in jur de 36,5-38,5°C iarna si de 35-37° C vara). Apa rece si "dusurile" (cu apa rece sau calda) se utilizeaza cu acordul si placerea copilului.

Incepand de la 5 ani, un copil trebuie sa poata sa se spele singur, este adevarat, sub supraveghere. Este bine ca baia sa se faca inainte de culcare.

Daca nu sunt conditiile necesare unei bai generale (lipseste instalatia de baie, frig in casa, excursii, calatorii etc.) copilul va fi obisnuit sa-si spele cu apa curenta: mainile, picioarele, gatul, subsuoarele. In astfel de conditii, baia generala se va face saptamanal.

Nu se va folosi sapun iritant, cu lesie, prea decapant. Se prefera sapunurile "grase" care curata fara a dizolva stratul fin de grasime care protejeaza pielea.

Dupa ce copilul a "intrat" in cada va fi lasat sa se destinda in apa. Apoi va fi sapunit peste tot (sau daca este destul de mare, o va face el insusi). Cu o perie de unghii se vor curati bine unghiile de la maini si picioare. Dupa varsta de 4 ani copilul va fi obisnuit sa foloseasca peria de baie care caleste si face pielea moale.

Se va incepe incetisor, niciodata cu brutalitate. Se porneste de la gambe, genunchi si spate care sunt zonele cele mai putin sensibile. Se periaza in oval prin miscari circulare pentru a activa circulatia sangelui. Se va folosi o perie moale din par fin, din matase sau plastic fin. Dupa 6 ani se poate folosi peria din par de cal. Fie ca se spala prin simpla sapunire, fie cu o manusa, fie - in sfarsit - cu o perie, mama are datoria de a spala bine, cu minutiozitate si insistenta pielea copiilor care la aceasta varsta este plina de praf.

O buna frictiune (in apa si dupa baie) constituie si un tratament care este stimulant pentru copiii lipsiti de vigoare, dar in acelasi timp si de potolire pentru cei nervosi.

De indata ce copilul iese din apa, va fi infasurat cu un prosop mare uscat bine incalzit si putin aspru (in, canepa, frotir). Va fi sters de umezeala mai intai prin tamponare si apoi prin frictionare riguroasa si rapida.

Dupa baie pielea copilului trebuie sa fie roza, curata si moale. Apoi se curata cu vata pavilioanele urechilor.

Unghiile mainilor se taie rotund, cele de la degetele picioarelor se taie (cu foarfeca sau cu clestele) drept, fara a taia deloc din colturi; degajarea colturilor poate antrena formarea de unghii incarnate.

Multe mame cred ca pentru curatirea fetei trebuie sa sapuneasca, sa frece si sa-i faca sa luceasca, uneori sa-i unga. La multi copii obrajii sunt usor crapati, aspri.

Pana la 5 ani fata copilului se spala cu apa obisnuita, cu sau fara sapunire fina; iarna se poate aplica seara o crema cu lanolina in strat foarte fin, fara frictiune (frunte, obraji, nas si barbie).

De la 5-6 ani, varsta cand copilul isi face el insusi toaleta si cand pe fata apar pete de cerneala, pix, creioane colorate, praf sau murdarii acumulate in timpul jocurilor, sapunirea este necesara o data pe zi, dar cu un sapun de buna calitate sau crema de ras, care nu inaspreste pielea, apoi se limpezeste de mai multe ori cu apa multa, curata.

Cand copilul ajunge sa se spele singur, invatati-l cum sa sapuneasca fata, cu miscari fine, fara frictiuni viguroase si fara a-si introduce spuma în ochi. Nu-l certati daca la inceput se spala ca "un pisoi" (gura, nasul, barbia).