Lichenul de prun este o planta simbiotica, se formeaza mai ales pe arborii foiosi si este creste in zonele cu climat temperat din Europa si in America. La noi in tara este intalnit in padurile de foioase, dar mai ales pe stejari, iar in livezi se dezvolta pe pruni. Este un lichen tufos, de marime medie, corticol, erect sau pendul, are culoarea cenusie sau oliv inchis si ramificatiile talului elastice si moi. Talul este mai inchis la culoare pe fata superioara si mai deschis pe cea inferioara. Dintre substantele chimice continute se numara: lichenina, acid cetraric, acid lichenic, acid stearic, acid everinic, acid ursinic, eozina, rizoninic, lecanoric, orcina, oxalat de calciu, oxalat de potasiu, vanilina, lactone, substante triterpenice, principii amare, mucilagii, sparasol, depside, depsidonel, esteri fenolici, cloratranarina, ulei volatil (care se formeaza abia la 6 luni dupa culegere). Principalele proprietati sunt: emolient, calmant, stimuleaza secretiile bronhice, stomacale si sistemul nervos vegetativ si vasomotor, inhiba bacilul Kock, tonic aperitiv, antibiotic, stimuleaza secretia pancreatica, emolient si calmant al aparatului respirator si digestiv, antispastic digestiv, colagog, fluidifica secretiile bronhice, febrifug. In fitoterapie este utilizata planta in intregime si se recomanda sa se recolteze in luna octombrie.
Uz intern:
- afectiuni hepatice, amigdalita, anorexie, atonie gastrica, bronsite, convalescenta, dizenterie, diabet, diaree, dispepsii, dureri de gat, faringita, ganglioni inflamati, greata, gripa, inflamatia tubului digestiv, intoxicatii cu metale grele, insuficienta pancreatica, laringita, migrena, pancreatita, pneumonie, raceli, raguseala, rau de mare, stari febrile, traheite, tuberculoza, tumorile tubului digestiv, tuse, varsaturi - sub forma de pulbere de planta luata ca atare, tinctura, se poate face si infuzie sau decoct.
Uz extern:
- rani greu vindecabile - sub forma de comprese cu infuzie sau pulbere aplicata local.