Cervana face parte din familia Labiate si creste ca flora spontana in Europa si Asia. In Romania este intalnita in zonele umede, pe marginea raurilor, in lunci. Planta are in pamant un rizom, infloreste din iunie pana in septembrie, tulpina este dreapta, neramificata. In dreptul nodurilor cresc frunzele, opuse, crestate pe margini. Florile sunt mici si albe si apar la subsuara frunzelor. Planta contine urmatoarele substante: acizi organici, componente fenolice, acid rosmarinic, acid cafeic, acid colorogenic, acid elagic, flavone, uleiuri esentiale.Principalele sale proprietati sunt: actioneaza asupra hormonului tireotrop, diminueaza sau inlatura actiunea unor hormoni gonadotropi, inhiba metabolismul iodului, de asemenea deversarea tiroxinei in tiroida, calmeaza tusea, cicatrizanta, diuretic, nervin. In fitoterapie este utilizata partea aeriana (proaspata sau uscata) si trebuie recoltata inainte de inflorire.
Uz intern:
- afectiuni tiroidiene sau a
altor glande (suprarenale), anorexie, dismenoree, tuse de diferite etiologii
- sub forma de suc proaspat de planta,
infuzie, praf de planta uscata tinut sub limba, tinctura.
Uz extern:
- alopecie, edeme, rani, leziuni
ale pielii - sub forma de suc proaspat
aplicat pe rani, comprese cu infuzie, spalaturi locale.
Contraindicatii:
- Cervana nu trebuie folosita sub nici o forma de catre persoanele ce sufera de hipotiroidism, femei insarcinate sau care alapteaza.