SOLVOCILIN, flac.inj.

Prospect

Publicat: 07 Mai 2009 | Actualizat: 16 Aprilie 2021

Indicatii:

Sovocilin este indicat in special :
Cand se impune obtinerea rapida a unor niveluri sanguine ridicate (urgente sau infectii cu germeni rezistenti la alte antibiotice).

Cand administrarea orala de tetraciclina nu este posibila (la bolnavi care nu pot lua oral nici un fel de medicament, bolnavi cu tulburari gastrointestinale ce ar putea diminua resorbtia antibioticului, bolnavi operati).

Beneficiaza de tratamentul cu Solvocilin toate infectiile cu germeni rezistenti la tetraciclina: pneumonii, bronhopneumonii, abcese pulmonare; meningite, endocardite, septicemii; bruceloza, rickettsioze, mononucleoza infectioasa; infectii otorinolaringologice (otite, sinuzite, mastoidite, angine etc.); infectii chirurgicale (abcese, peritonite); infectii urinare (pielonefrite, pielocistite, cistite); infectii ginecologice (anexite, metrite etc.); afectiuni dermato-venerologice (impetigo, furunculoza, erizipel, piodermita, ectima, ulcus pruris putrid, gonoree, lues); oftalmologice (dacricistite, panoftalmie, ulcer corneean serpiginos, keratite).

Contraindicatii:

Preparatul nu se administreaza in infectiile cu germeni rezistenti la alte tetracilcine (rezistenta incrucisata), de asemenea in cazurile in care administrarea orala este posibila.
Este contraindicat la nou-nascuti, sugari si copii mici.

Se va utiliza cu multa grija la bolnavii cu disfunctii hepatice, iar la cei cu procese patologice renale, care pot modifica eliminarea antibioticului, doza uzuala trebuie scazuta, chiar pana la 50%.

La gravide (mai ales la cele cu pielonefrita), in ultimele 3-4 luni de sarcina, administrarea Solvocilinului este permisa numai daca exista indicatii stricte, tinand seama de trecerea antibioticului prin placenta si modificarile potentiale ale dintilor si oaselor fatului.

Administrare:

Solutia se prepara ex tempore, dizolvand continutul unui flacon i.v. in 10 ml apa distilata apirogena (solutia i.m. se obtine dizolvand continutul unui flacon i.m. in 2 ml apa distilata apirogena. Nu se injecteaza i.v.). Doza zilnica uzuala la adult este de 0,250 g (calculata in clorhidrat de tetraciclina) deci 1 flacon; in functie de gravitatea infectiei, doza poate fi marita pana la 6 flacoane pe zi (1,5 g). La copii (peste 6 ani) se administreaza 0,010-0,015 g/kilocorp/zi, doza zilnica maxima fiind de 0,300 g. Se recomanda fractionarea dozei zilnice in doua prize la 12 ore.

Important:

Injectarea i.v. a preparatului se face lent, in decurs de cel putin 1 minut, iar la persoanele in varsta si la bolnavii debilitati, in curs de 2-3 minute (la aceasta categorie de bolnavi se recomanda scaderea dozei de antibiotic). Aceleasi conditii de administrare trebuie respectate la bolnavii digitalizati sau tratati cu strofantina (din cauza prezentei ionului magneziu in formula preparatului), de asemenea la cei carora li se administreaza derivati fenotiaminici sau medicamente hipotensive, (din cauza modificarilor potentiale ale circulatiei sanguine); la aceste doua categorii de bolnavi injectiile se vor face in clinostatism. Injectarea i.m. se face intragluteal, profund, la locul de electie.

Actiune:

Derivat al tetraciclinei, destinat pentru administrare parenterala (i.v., respectiv i.m.); are un spectru antimicrobian asemanator acesteia. Fata de clorhidratul de tetraciclina prezinta o serie de avantaje importante : toleranta generala si locala mai buna, activitate antimicrobiana superioara (in special fata de stafilococii rezistenti), posibilitatea de a introduce in organism o solutie concentrata (solubilitatea N-pirolidinmetiltetraciclinei in apa este de aproximativ 100 de ori mai mare decat a clorhidratului de tetraciclina), cu realizarea rapida a unor niveluri sanguine ridicate; are influenta minima asupra florei intestinale fiziologice.

Compozitie:

Flacoane i.v. continand 0,300 g N-pirolidinmetiltetraciclina (echivalent cu 0,275 g clorhidrat de tetraciclina).
Flacoane i.m. continand 0,350 g de N-pirolidinmetiltetraciclina (echivalent cu 0,320 g clorhidrat de tetraciclina) si 0,035 g xilina.

Reactii adverse:

In timpul sau imediat dupa administrarea i.v. poate aparea un gust metalic sau eterat, care dispare insa rapid, fara nici un fel de masuri speciale. Daca preparatul se administreaza i.v. prea rapid (in mai putin de 1 minut), se pot observa : ameteala, senzatie de caldura, hiperemia fetei, eventual colaps, hipotensiune mai ales la bolnavi care primesc un cardiotonic sau un neuroleptic fenotiazinic. Dozele zilnice mari (de 2-6 g) precum si tratamentele prelungite pot determina leziuni hepatice degenerative, leziuni renale, fenomene cumulative in conditii de insuficienta renala, tulburari ale functiei pancreatice.

Produsele cu termen de valabilitate depasit au un potential nefrotoxic crescut. Instalarea degenerescentei grase a ficatului sau chiar a necrozei acestuia se remarca mai frecvent la bolnavii cu hepatopatii in antecedente sau in curs de evolutie. Alte reactii posibile dupa tratamente prelungite cu doze mari (i.v. sau i.m.) : micoze bucale, digestive si genitale, eruptii urticariene.

Citeste si despre:

Sindromul de disparitie a cailor biliare Hipoventilatia sau depresia respiratorie Biopsia - cum se obtine si rolul ei in oncologia moderna Lipodistrofia: diagnostic si tratament Rolul probioticelor in sanatatea gastrointestinala Imunitatea copiilor, provocarea parintilor. Cum facem fata acestei provocari? Evolutia aparaturii stomatologice: De la instrumente traditionale la tehnologii de ultima ora Supravietuirea si calitatea vietii dupa un diagnostic de cancer: aspecte psihologice si medicale Schistosomiaza: cauze, simptome, tratament Cele mai frecvente infectii parazitare Neuroborelioza, complicatie a bolii Lyme Acidoza lactica: cauze si simptome