Indicatii:
Este de ales in boala extensiva sau cavitara, in care se asociaza cu cel putin un antituberculos major, de regula izoniazida. Infectii cu M. avium complex (micobacterii necromogene din grupa a III-a Runyon) si M. kansasii, sub toate formele lor existente.
Se va utiliza in asociere cu alte substante antimicobacteriene. Tratarea leprei, forma lepromatoasa sau tuberculoida, in asociatie cu un alt medicament antilepros. Infectii cauzate de microorganisme sensibile, ca stafilococul auriu sau S. epidermidis, inclusiv germenii rezistenti la meticilina.
Infectii cauzate de enterococi, pneumonia cu Legionella (se asociaza cu eritromicina).
Profilaxia meningitei meningococice, pentru sterilizarea purtatorilor asimptomatici.
Dozare si mod de administrare:
Oral, la adulti: 50 mg cu o ora inainte de activitatea sexuala, maxim 100 mg si minim 25 mg, maxim 1 data/zi. Varstnici: doza initiala 25 mg, maxim 50-100 mg. Insuficienta renala: usoara sau moderata (Cl creatinina 30-80 ml/min) aceleasi doze ca la adulti; severa (Cl creatinina < 30 ml/min) doza initiala 25 mg, maxim 50-100 mg. Insuficienta hepatica: Doza initiala 25 mg, maxim 50-100 mg. in hipertensiunea arteriala pulmonara, doza recomandata este de 20 mg, de trei ori pe zi.
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la rifamicine, porfirie, insuficienta hepatica severa.
Precautii:
Bolnavii cu insuficienta hepatica nu vor primi rifampicina decat in caz de absoluta necesitate si sub stricta supraveghere medicala. Daca apar semnele alterarii functiei hepatice, se va sista administrarea rifampicinei. Un nivel ridicat al bilirubinemiei si/sau al transaminazelor nu constituie o indicatie pentru intreruperea tratamentului. Decizia va fi luata dupa repetarea testelor si urmarind evolutia starii pacientului. Tratamentul intermitent se efectueaza sub stricta supraveghere medicala, datorita posibilitatii aparitiei reactiilor imunoalergice.
Sarcina si alaptare: Nu se va administra la femeia insarcinata decat in caz de stricta necesitate. Rifampicina, excretandu-se in laptele matern, nu se va administra pe timpul alaptarii, decat in cazul in care medicul considera ca beneficiul potential pentru pacienta justifica eventualul risc pentru sugar.
Reactii adverse:
Principalul efect nedorit al rifampicinei consta in afectarea toxica a ficatului. La mai putin de 1 % din bolnavi se dezvolta o hepatita cu icter, de regula usoara si reversibila. Bolile hepatice prealabile, alcoolismul pot creste riscul afectarii ficatului. In insuficienta hepatica se va reduce doza la 5 mg/kg/zi. Nu se recomanda asocierea cu izoniazida la hepatici.
Alte reactii adverse constau in tulburari digestive (greata, varsaturi, dureri abdominale, diaree), eruptii alergice, prurit, febra, leucopenie, oboseala, somnolenta, cefalee, ameteli, confuzie.
Reactiile adverse care survin de obicei la un regim de administrare intermitent sunt probabil de origine imunoalergica: un sindrom care simuleaza gripa, constand in episoade de febra, frisoane, cefalee, vertij; apare de obicei intre lunile a 3-a si a 6-a de tratament la aproape 20 % din bolnavi; scaderea presiunii arteriale, anemie hemolitica acuta; insuficienta renala acuta, datorata unei necroze tubulare sau unei nefrite interstitiale. S-au semnalat si cazuri de trombocitopenie cu sau fara purpura, reversibila daca oprirea tratamentului se face imediat dupa aparitia purpurei. Rifampicina coloreaza in rosu urina, sputa si saliva.
Lentilele de contact se pot, de asemenea, colora.