MONOCID, flacoane injectabile

Prospect

Compozitie
Intravenos intramuscular
Fiecare flacon de 1 g Monocid contine cefonicid (de sodiu)
Fiola cu solvent: 1% solutie de clorhidrat de lidocaina
1 000 mg 1 000 mg 4% solutie de bicarbonat de sodiu Nil 2,5 ml 2,5 ml Nil
Continutul total de sodiu este de aproximativ 85 mg (3,7 mEq) de sodiu per gram de cefonicid.

Actiune terapeutica
Bacteriologie. Monocid (cefonicid disodic steril), antibiotic semisintetic rezistent la b-lactamaze, cu spectru larg, liofilizat, pentru administrare parenterala; apartine clasei cefalosporinelor. Formula: acid 5-tia-1-azabiciclo[4.2.0]oct-2-en-2-carboxilic,7-[(hidroxifenil-acetil)-amino]-8-oxo-3-[[[1-(sulfometil)-1H-tetrazol-5-il]tio]] metil]]-disodic, [6R-[6(a)-7(b)-(R*)]]. Actiunea bactericida a Monocid consta in inhibarea sintezei peretelui bacterian. Monocid actioneaza in vitro si in cadrul infectiilor clinice asupra unui numar mare de bacterii gram-pozitive si gram negative.Cefonicid este activ in vitro fata de urmatoarele microorganisme aerobe si anaerobe: Grampozitive: specii de Peptococcus; genul Staphylococcus* (specii producatoare si neproducatoare de b-lactamaza);Streptococcus agalactiae (grup B); Streptococcus grup G si grup D non-enterococic; streptococcus pneumoniae; Streptococcus pyogenes (b-hemolitic de grup A). Gram negative: specii de Citrobacter; specii de Enterobacter; Escherichia coli; Haemophilus influenzae (ampicilino-rezistente si ampicilino- sensibile); specii de Klebsiella, inclusiv K. pneumoniae si K. oxytoca; Neisseria gonorroeae (penicilino-sensibile si penicilino-rezistente); Proteus mirabilis; Providencia rettgerii; Morganella morgani. Deoarece cefonicid este rezistent la degradarea de catre multe b-lactamaze, in general nu este necesara combinarea cu un inhibitor de b-lactamaza.
Farmacocinetica: Monocid (cefonicid) realizeaza concentratii serice crescute si persistente pentru 24 de ore, proportional cu doza. Timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 4,5 ore. Monocid este in mare masura si reversibil legat de proteinele plasmatice. Monocid nu este metabolizat; in proportie de 77% este eliminat nemodificat in urina din 24 de ore. O doza de 500 mg i.m. duce la concentratii urinare crescute (384 mg/ml) dupa 6-8 ore. Monocid se distribuie larg in tesuturi si lichidele organice. Niveluri peste CMI pentru microorganismele sensibile au fost observate in urmatoarele tesuturi: cord, oase, tract biliar, tract respirator, piele si tesut celular subcutanat, vezicula biliara, prostata, uter, tesut adipos, precum si in urmatoarele lichide: sange, urina, puroi, serozitati chirurgicale, sputa si bila. Monocid nu este indicat in tratamentul meningitelor, deoarece nu traverseaza bariera hematoencefalica.
Nota: desi Monocid atinge niveluri terapeutice in bila, aceste niveluri sunt mai joase decat cele ale altor cefalosporine, iar cantitatea de Monocid eliberata in tractul gastro-intestinal este minima. Aceasta cantitate mica de Monocid din tractul gastro-intestinal este cauza incidentei scazute a reactiilor gastro-intestinale din cursul tratamentului cu Monocid.

Indicatii
Monocid este indicat in tratamentul urmatoarelor infectii produse de microorganismele susceptibile: Infectii ale tractului respirator. infectii ale tractului urinar. Infectii ale pielii si tesuturilor moi. Infectii ale oaselor si articulatiilor. Septicemii produse de Streptococcus pneumoniae si Escherichia coli. Gonoree necomplicata. Monocid este adecvat mai ales profilaxiei interventiilor chirurgicale, cand o doza unica confera protectie fata de microorganismele sensibile pe toata durata interventiei si pe toata perioada de 24 de ore de la administrare.

Precautii
Inaintea inceperii tratamentului cu Monocid, trebuie efectuat un interogatoriu atent privind reactiile de hipersensibilitate la antibioticele beta-lactamice. Au fost raportate reactii severe si uneori fatale (anafilactice) de hipersensibilitate la pacienti care au primit antibiotice beta-lactamice. Daca se declanseaza o reactie alergica, tratamentul cu Monocid trebuie intrerupt si instituita o terapie adecvata, alternativa. Reactiile anafilactice serioase pot necesita un tratament imediat cu adrenalina. Pot fi necesare si oxigenoterapia, administrarea intravenoasa de corticoizi si respiratia asistata, inclusiv intubarea. Solutiile de Monocid ce contin lidocaina nu trebuie administrate intravenos. Dozajul trebuie ajustat in insuficientele renale si la varstnicii cu diminuarea functiei renale (vezi rubrica Posologie si mod de administrare). Continutul in sodiu trebuie luat in calcul la pacientii cu dieta hiposodata. Continutul total de sodiu este de aproximativ 85 mg (3,7 mEq) per gram de cefonicid. Ca si in cazul altor antibiotice, folosirea pe o perioada lunga de timp a Monocidului poate duce la aparita de tulpini de microorganisme rezistente.
Interactiuni medicamentoase si alte forme de interactiune
In cazul administrarii concomitente de medicamente nefrotoxice (cum sunt aminoglicozidele, colistinul etc.), functia renala trebuie supravegheata cu grija. S-au produs reactii de tip disulfiram la cefalosporine, desi mai rar la Monocid. De aceea, trebuie evitat consumul de alcool. Probenecidul descreste secretia tubulara de cefalosporine. Folosirea concomitenta cu Monocid poate duce la niveluri crescute si persistente de cefonicid. Monocid nu trebuie amestecat cu produsele hemoderivate, alte lichide proteice cum sunt hidrolizatele proteice sau cu emulsiile lipidice intravenoase. Daca se prescriu in acelasi timp cu un aminoglicozid, antibioticele nu trebuie amestecate cu acesta in aceeasi seringa, lichid de perfuzie sau alt sistem de administrare, deoarece aminoglicozidele isi pierd activitatea in aceste conditii.
Folosirea in timpul sarcinii: Studiile pe animale cu Monocid nu au relevat efecte adverse asupra fetusului. Informatiile privitoare la rezultatul administrarii de Monocid la om in cursul sarcinii sunt reduse. De aceea, Monocid se foloseste in timpul sarcinii daca beneficiile administrarii depasesc posibilele riscuri. Folosirea in timpul travaliului si al nasterii: In cazul operatiilor cezariene, Monocid se administreaza doar dupa sectionarea cordonului ombilical. Folosirea in timpul alaptarii: Cantitati mici de Monocid sunt excretate in laptele matern. Cu exceptia riscului de sensibilizare asociata cu excretia de urme de substanta in lapte, nu exista efecte negative asupra sugarilor hraniti la san.

Reactii adverse
Monocid este in general bine tolerat. Efectele adverse sunt comparabile cu cele observate in cazul altor cefalosporine si, in mod normal, sunt usoare si tranzitorii. Majoritatea efectelor secundare constau in durere la locul inocularii, rara si tranzitorie. Reactii gastro-intestinale: Fata de alte antibiotice, datorita caii de administrare (parenterala) si a celei de excretie (renala), Monocid provoaca rar diaree. Rar a fost semnalata colita pseudomembranoasa. Efecte hematologice: Ca si in cazul altor cefalosporine, ocazional au fost semnalate leucopenie, o pozitivare a testului Coombs si eozinofilie.
Efecte hepatice: Au fost observate cresteri tranzitorii si ocazionale ale nivelurilor fosfatazelor alcaline, ALT, ASAT, GGTP si LDH. Acestea se normalizeaza odata cu intreruperea tratamentului.
Reactii de hipersensibilitate: S-au semnalat febra, rash, prurit, eritem, reactii anafilactoide si anafilactice (vezi rubrica Precautii). Daca se produc reactii de hipersensibilitate, tratamentul trebuie intrerupt. Efecte renale: Rar au fost depistate niveluri crescute de uree sangvina si de creatinina. Ca si in cazul altor -lactamice, rar a fost raportata diminuarea functiei renale.

Mod de administrare
Posologia si intervalele de administrare depind de varsta, greutate si starea functiei renale a pacientului, precum si de severitatea infectiei. Monocid se administreaza o singura data pe zi, intramuscular sau intravenos. Adulti: Functia renala normala: Doza uzuala in majoritatea infectiilor este de 1 g o data pe zi (la fiecare 24 de ore). In infectii urinare necomplicate o doza de 0,5 g o data pe zi (la fiecare 24 de ore) se poate dovedi eficace. In situatii de exceptie, poate fi necesara administrarea a 2 g o data pe zi (la fiecare 24 de ore). Pentru majoritatea cazurilor, cu exceptia infectiilor tractului urinar, 1 g la 24 de ore. Durata tratamentului variaza in functie de severitatea infectiei: Indicatii generale ale posologiei Monocidului IV sau IM:

Tipul de infectie Doza zilnica (grame) Frecventa Durata (zile)

Tract urinar
Piele si parti moi
Usoara sau medie

Severa Uretrita gonococica

Usoara sau moderata
Severa
Tract respirator

Usoara sau moderata
Severa
Profilaxia chirurgicala
Artroplastie protetica
Chirurgie cardiaca

0,5

1
2

1
2

1
2

1
1

1 o data la 24 ore

o data la 24 ore
o data la 24 ore

o data la 24 ore
o data la 24 ore

o data la 24 ore
o data la 24 ore

(0,5-1 ora inaintea interventiei)
o data la 24 ore
o data la 24 ore 5-7**

3-12


1


5-12


3
3

In operatia cezariana, administrarea de Monocid va fi facuta din momentul sectionarii cordonului ombilical.
Alterarea functiei renale: La pacientii cu insuficienta renala se impune reducerea dozei de Monocid. Dupa o doza initiala de 7 mg/kg, schema de intretinere este urmatoarea:
Clearance de creatinina Dozaj
> 80 ml/min Nici o ajustare a dozajului
30-80 ml/min 0,5-1 g/zi
10-30 ml/min 0,25-0,5 g/zi
< 10 ml/min sau hemodializa
sau dializa peritoneala 1 g la 10 zile sau 0,5 g la 5 zile
Daca se cunoaste numai valoarea creatininei serice (mg/100 ml), aceasta poate fi convertita in valoarea clearance-ului creatininei folosind urmatoarea formula (bazata pe sexul, greutatea si varsta pacientului):
Barbati: Greutate [kg x (140-varsta)]/ (72 x creatinina serica (mg/100 ml))
Femei: 0,85 x valoarea pentru barbati
Frecventa dozelor la pacienti supusi dializei peritoneale sau hemodializei trebuie redusa, deoarece medicamentul nu este indepartat in mod semnificativ.
Copii: La copii cu varsta de 2 ani si peste- Monocid este administrat pe cale i.m. sau i.v. ca doza zilnica de 50 mg/kg, pana la doza maxima de 2 g pe 24 de ore. La copii cu varsta sub 2 ani: siguranta si eficacitatea administrarii de Monocid nu au au fost determinate.
Varstnici: Trebuie luata in calcul o reducere a dozei, mai ales la cei cu afectarea functiei renale.
Instructiuni de administrare: Se reconstituie continutul flaconului cu solventul adecvat din fiola insotitoare, dizolvandu-l bine prin agitare, dupa cum urmeaza:
Dimensiunea flaconului Volumul diluentului de adaugat Volumul final aproxim
1,0 g 2,5 ml 3,1 ml
Fiola de solvent:
Diluentul intramuscular este: 1% solutie de clorhidrat de lidocaina.
Diluentul intravenos este: 4% solutie de bicarbonat de sodiu.
Administrarea intravenoasa: Injectie intravenoasa: Pentru injectare directa (in bolus), se administreaza lent solutia reconstituita de Monocid pe o durata de 3-5 minute, direct in cateter sau printr-un tub de perfuzie i.v. la pacientii perfuzati (vezi lista de mai jos).
Perfuzie intravenoasa: Pentru perfuzare, se dilueaza solutia reconstituita de Monocid in 50 ml (500 mg) sau 100 ml (1 g) intr-una din urmatoarele solutii: solutie de clorura de sodiu (0,9%); dextroza 5% sau 10%; dextroza 5% si clorura de sodiu 0,9%, 0,45% sau 0,2%; solutie Ringer; Ringer lactat; dextroza 5% in Ringer lactat. Dupa reconstituire sau diluare in solutiile de perfuzie mentionate, Monocid este stabil 24 de ore la temperatura camerei si 72 de ore daca este pastrat la frigider (5C).
Administrarea intramusculara: Daca este necesar, forma intravenoasa de Monocid poate fi administrata intramuscular (la pacientii alergici la anestezice locale si la care forma intramusculara este contraindicata din cauza lidocainei prezente in solvent). Se adauga solventul din fiola la continutul flaconului. Se dizolva cu grija si se injecteaza direct in masele musculare mari. Este necesar sa se aspire pentru a evita injectarea solutiei intr-un vas de sange. Daca se administreaza 2 g i.m. intr-o singura doza zilnica, jumatatile de doza se administreaza in mase musculare diferite.
Nota: Ca si in cazul altor preparate parenterale, solutia trebuie examinata inaintea injectarii, pentru a decela prezenta de particule si modificarile de culoare. O usoara ingalbenire a solutiei nu este importanta si nu afecteaza eficacitatea produsului. Daca sunt vizibile particule materiale, solutia nu se utilizeaza.
Contraindicatii
Monocid este o cefalosporina si nu se administreaza pacientilor cu antecedente personal de hipersensibilitate la antibiotice betalactamice (de exemplu, peniciline, cefalosporine).