Indicatii:
- hipertensiune arteriala;
- profilaxia crizelor de angina de efort;
- infarct miocardic acut: tratament de inlocuire a metoprololului introdus intravenos;
- tratament de lunga durata dupa infarct miocardic (scaderea mortalitatii);
- manifestari functionale cardiace: eretism cardiac.
Se mai poate folosi in tratamentul unor diferite tulburari de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare (tahicardie, flutter si fibrilatie atriala, tahicardie jonctionala) si aritmii ventriculare (extrasistole ventriculare, tahicardie ventriculara).
Contraindicatii:
Forme severe de astm bronsic si bronhopneumopatie cronica obstructiva, insuficienta cardiaca ce nu raspunde la tratament, soc cardiogen, bloc atrioventricular de gradul II sau III neinvestigat, angor Prinzmetal (neasociat cu alte afectiuni cardiovasculare si in cazul administrarii metoprololului in monoterapie), boala nodului sinusal, bloc sinoatrial, bradicardie sinusala (frecventa cardiaca sub 45-50 batai/min), forme severe de sindrom Raynaud si afectiuni arteriale periferice, feocromocitom netratat, hipotensiune arteriala, hipersensibilitate la metoprolol sau la oricare dintre componentii produsului, antecedente de reactii anafilactice.
Precautii:
In caz de cardiopatie ischemica tratamentul trebuie intrerupt gradat, timp de 1-2 saptamani, incepand in acelasi timp, daca este necesar, tratamentul de inlocuire, pentru a evita agravarea anginei pectorale. Tratamentul la bolnavii anginosi nu trebuie intrerupt brusc, deoarece se pot produce tulburari grave de ritm, infarct miocardic sau moarte subita. In cazul pacientilor cu insuficienta cardiaca ce raspund la tratament, metoprololul trebuie administrat in doze foarte mici care se cresc progresiv si sub supraveghere medicala atenta. In caz de bradicardie marcata (sub 50-55 batai/minut) de repaus, simptomatica, doza de metoprolol trebuie scazuta.
Datorita efectului lor dromotrop negativ blocantele beta-adrenergice trebuie administrate cu prudenta la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I. In caz de angina Prinzmetal blocantele beta-adrenergice ar putea sa creasca numarul si durata crizelor. Utilizarea unui blocant beta1-adrenergic (cardioselectiv) este posibila in formele minore si asociate cu alte afectiuni cardiovasculare, cu conditia administrarii concomitente a unui vasodilatator. La bolnavii cu afectiuni arteriale periferice (boala sau sindrom Raynaud, arterita sau arteriopatie obliteranta cronica a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta-adrenergice poate agrava aceste afectiuni. In acest caz este preferabila administrarea unui blocant beta-adrenergic cardioselectiv si, cu prudenta, un agonist partial puternic. Utilizarea blocantelor beta-adrenergice in tratamentul hipertensiunii arteriale secundare provocata de feocromocitom necesita monitorizarea tensiunii arteriale.
La varstnici tratamentul trebuie inceput cu doze mici si efectuat sub supraveghere medicala. La ciroza hepatica biodisponibilitatea metoprololului poate sa creasca datorita scaderii clearance-ului. La pacientii cu diabet zaharat inca de la inceputul administrarii metoprololului trebuie supravegheata mai atent glicemia; acesti bolnavi sesizeaza mai putin simptomele vegetative, simpato-catecolaminice, care semnaleaza hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudoratie etc.). In caz de psoriazis s-a raportat agravarea afectiunii. La pacientii predispusi la reactii anafilactice severe, indiferent de origine, indeosebi dupa administrarea produselor de contrast cu iod sau in timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea blocantelor beta-adrenergice poate determina agravarea reactiilor alergice si lipsa de raspuns la tratamentul cu adrenalina la doze uzuale.
In cazul practicarii anesteziei generale blocantele beta-adrenergice determina reducerea tahicardiei reflexe si cresterea riscului de hipotensiune arteriala. Continuarea tratamentului cu blocante beta-adrenergice scade riscul aritmiei, ischemiei miocardice si puseelor de hipertensiune arteriala. Medicul anestezist trebuie prevenit in cazul in care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. In conditiile in care oprirea tratamentului este considerata necesara, este suficienta o intrerupere de 48 de ore pentru reaparitia sensibilitatii la catecolamine. In anumite cazuri tratamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie intrerupt: la pacientii cu insuficienta coronariana este preferabila continuarea tratamentului pana la interventia chirurgicala, datorita riscului legat de oprirea administrarii blocantelor beta-adrenergice; in situatii de urgenta sau in cazul in care nu este posibila oprirea tratamentului pacientul trebuie protejat de predominanta vagala prin administrarea in prealabil, a unei cantitati suficiente de atropina in functie de necesitati.
Este indicat sa se utilizeze anestezice generale cu efect deprimant cardiac cat mai mic posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate. Trebuie avut in vedere de asemenea, riscul anafilactic. In caz de tireotoxicoza blocantele beta-adrenergice pot sa mascheze semnele cardiovasculare. Metoprololul poate sa determine o reactie pozitiva in cadrul testelor pentru controlul antidoping.
Reactii adverse:
Cele mai frecvente: astenie, senzatia de raceala in extremitati, bradicardie, tulburari digestive (epigastralgii, greata, varsaturi), insomnie, cosmar. Mai rar: incetinirea conducerii atrioventriculare sau marirea gradului unui bloc atrioventricular preexistent, insuficienta cardiaca, agravarea bronhospasmului, hipoglicemie, agravarea sindromului Raynaud, agravarea unei claudicatii intermitente preexistente, reactii cutanate diverse (de ex. eruptii psoriaziforme).
Rar s-a observat aparitia anticorpilor antinucleari, foarte rar insotita de manifestari clinice de tip sindrom lupic, care dispar la oprirea tratamentului.