Indicatii
- tratamentul carcinomului de prostata in stadiu avansat sau metastatic in care este indicata supresia efectelor testosteronului;
- ca tratament initial, in combinatie cu un agonist LHRH sau ca terapie adjuvanta la pacientii carora li se administreaza deja tratament cu agonist LHRH;
- la pacientii supusi castrarii chirurgicale;
- tratamentul pacientilor care nu au raspuns la alte forme de tratament hormonal sau la pacientii care nu pot tolera un astfel de tratament.
Flutan este indicat pentru tratamentul carcinomului de prostata localizat, in stadii B2-C2 (T2b-T4) pentru scaderea volumului tumoral, controlul sporit al tumorii si extinderea perioadei de supravietuire in afara bolii.
Doza recomandata este de un comprimat Flutan (250 mg flutamida) de 3 ori pe zi, administrata oral la intervale de 8 ore.
Atunci cand flutamida este utilizata ca tratament initial in asociere cu un agonist LHRH, poate sa apara o scadere mai accentuata a incidentei si severitatii reactiei inflamatorii determinata de acesta, daca flutamida este administrata inainte si nu concomitent cu agonistul. De aceea, se recomanda ca administrarea flutamidei, un comprimat Flutan (250 mg flutamida) de 3 ori pe zi, sa inceapa simultan sau cu cel putin 3 zile inaintea initierii terapiei cu agonistul LHRH si sa fie apoi continuata cu aceeasi doza.
Pentru tratamentul carcinomului de prostata localizat, doza recomandata este de un comprimat Flutan (250 mg flutamida) de 3 ori pe zi, la intervale de 8 ore. Daca agonistul LHRH este inclus in schema terapeutica, Flutan trebuie administrat simultan sau cu cel putin 3 zile inaintea introducerii agonistului LHRH. Administrarea flutamidei trebuie sa inceapa cu 8 saptamani inaintea tratamentului radioterapic si sa continue pe intreg parcursul acestuia (de obicei aproximativ 8 saptamani), in total o durata de aproximativ 16 saptamani.
Insuficienta renala
Principala cale de excretie a flutamidei si a metabolitilor sai este cea renala. Se recomanda prudenta la pacientii cu afectiuni renale, dar scaderea dozei este putin probabil sa fie necesara.
Insuficienta hepatica
Nu se recomanda utilizarea flutamidei la pacientii cu insuficienta hepatica severa. Se recomanda evaluarea atenta a raportului risc/beneficiu in cazul administrarii de flutamida timp indelungat la pacientii cu insuficienta hepatica (vezi Atentionari speciale).
Contraindicatii
Hipersensibilitate la flutamida sau la oricare dintre excipientii produsului.
Precautii
Flutan este indicat exclusiv utilizarii la barbati.
In timpul tratamentului cu flutamida au fost raportate cresteri ale transaminazelor serice, icter colestatic, necroza hepatica si encefalopatie hepatica. De obicei, modificarile hepatice au fost reversibile la intreruperea tratamentului sau scaderea dozei, desi, ocazional, au fost raportate decese in cazul pacientilor cu insuficienta hepatica severa tratati cu flutamida.
Se recomanda monitorizarea functiei hepatice in timpul tratamentului, in special la pacientii care urmeaza tratament indelungat. Monitorizarea testelor de laborator trebuie efectuata lunar in primele 4 luni urmand ca dupa aceea sa se efectueze periodic, precum si la primul semn de afectare hepatica (de exemplu prurit, icter, urini hipercrome, greata, varsaturi, anorexie persistenta, durere la nivelul hipocondrului drept sau simptome pseudo-gripale inexplicabile). Cresterea concentratiilor plasmatice ale transaminazelor la valori de 3 ori limita superioara a normalului impune intreruperea tratamentului.
In timpul tratamentului de lunga durata la pacientii care nu au suferit castrare medicala sau chirurgicala, trebuie efectuata periodic spermograma. La acesti pacienti, administrarea de flutamida tinde sa creasca concentratiile plasmatice de testosteron si estradiol.
La unii pacienti a fost raportata modificarea de culoare a urinii (in verde galbui), datorata flutamidei si/sau metabolitilor acesteia.
Interactiuni medicamentoase
La pacientii tratati timp indelungat cu warfarina s-au inregistrat cresteri ale timpului de protrombina dupa inceperea administrarii flutamidei in monoterapie. De aceea, se recomanda o monitorizare atenta a timpului de coagulare in timpul si pana la 8 zile dupa intreruperea tratamentului cu flutamida. Poate fi necesara ajustarea dozei de anticoagulant oral daca flutamida se administreaza concomitent cu warfarina.
Atentionari speciale
Nu se recomanda administrarea in caz de insuficienta hepatica severa sau antecedente de afectare hepatica determinata de administrarea de flutamida.
Daca pacientul prezinta rezultate ale testelor de laborator care indica leziuni hepatice sau icter, in absenta metastazelor hepatice confirmate de biopsie, tratamentul cu Flutan trebuie intrerupt.
Deoarece poate sa apara retentia hidrosalina, acest medicament trebuie administrat cu prudenta la pacientii cu afectiuni cardiace.
Datorita continutului in lactoza, se recomanda prudenta in caz de galactozemie congenitala, sindrom de malabsorbtie a glucozei si galactozei, prin deficit de lactaza.
In caz de cianoza, trebuie determinata methemoglobinemia. Tratamentul trebuie intrerupt daca methemoglobinemia are valori > 5%.
Flutan este indicat numai pentru utilizarea la pacientii de sex masculin. Nu s-au efectuat studii in cazul femeilor insarcinate sau care alapteaza. Trebuie avuta in vedere posibilitatea ca Flutan sa afecteze fatul daca este administrat la gravide sau ca acesta sa fie prezent in laptele matern.
Flutan nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, dar pacientii trebuie atentionati asupra posibilitatii aparitiei unor reactii adverse (somnolenta, tulburari de acuitate vizuala) care pot afecta aceste capacitati.
Tratament in monoterapie
Reactiile adverse cel mai frecvent raportate la administrarea flutamidei sunt ginecomastie si/sau durere la nivelul glandelor mamare, uneori insotite de galactoree. Aceste reactii sunt reversibile la scaderea dozei sau intreruperea tratamentului.
Flutamida are un potential redus de a produce tulburari cardiovasculare, iar, in comparatie cu dietilstilbestrolul, acest potential este semnificativ mai mic.
Reactii adverse rare: diaree, greata, varsaturi, cresterea apetitului, insomnie, oboseala, disfunctie hepatica tranzitorie si hepatita (vezi Atentionari speciale).
Reactii adverse foarte rare: scaderea libidoului, disconfort abdominal, anorexie, dureri de tip ulceros, pirozis, constipatie, edem, echimoze, herpes zoster, prurit, sindrom pseudolupic, cefalee, ameteli, stare de slabiciune, stare generala de rau, tulburari de acuitate vizuala, sete, durere toracica, anxietate, depresie, limfedem.
Rareori, s-a semnalat scaderea numarului de spermatozoizi.
Tratament asociat
In studiile clinice, reactiile adverse cel mai frecvent raportate in cazul administrarii de flutamida in asociere cu un agonist LHRH au fost: bufeuri, scaderea libidoului, impotenta, diaree, greata si varsaturi. Cu exceptia diareei, celelalte reactii adverse apar si la administrarea in monoterapie a agonistului LHRH, avand o frecventa comparabila.
Incidenta crescuta a ginecomastiei observata la administrarea flutamidei in monoterapie s-a redus considerabil in cazul administrarii terapiei asociate.
Rareori, pacientii au prezentat anemie, leucopenie, tulburari gastro-intestinale nespecifice, anorexie, iritatie si eritem la locul injectiei, edem, simptome neuromusculare, icter, simptome la nivelul tractului genito-urinar, hipertensiune arteriala, reactii adverse la nivelul sistemului nervos central (somnolenta, depresie, stare de confuzie, anxietate, stare de nervozitate) si trombocitopenie.
Foarte rar, au aparut manifestari pulmonare, hepatita si fotosensibilizare.
Alte reactii adverse
Tulburari hepatice: encefalopatie hepatica, necroza hepatica si icter colestatic.
Foarte rar, au fost raportate cazuri de hepatita severa, cu evolutie letala. De obicei, modificarile hepatice au fost reversibile la intreruperea tratamentului sau scaderea dozei.
Tulburari imunologice: reactii de fotosensibilitate de diferite tipuri, eruptii veziculare, necroze epidermice, eritem si ulceratii.
Tulburari genito-urinare: urini de culoare verdegalbui, datorita flutamidei si/sau metabolitilor acesteia.
Au fost raporatate 2 cazuri de carcinom mamar la pacientii carora li s-a administrat flutamida. intr-unul dintre cazuri a fost semnalata agravarea unui nodul preexistent, care a fost detectat inaintea initierii monoterapiei cu flutamida la un pacient cu hipertrofie prostatica benigna. Dupa excizie, s-a stabilit diagnosticul de carcinom ductal slab diferentiat. Cel de-al doilea caz raportat a semnalat prezenta ginecomastiei si a unui nodul observat la 2, respectiv 6 luni dupa initierea monoterapiei cu flutamida pentru carcinom de prostata in stadiu avansat. La 9 luni dupa instituirea terapiei, nodulul a fost excizat si diagnosticat ca tumora ductala invaziva moderat diferentiata, in stadiul T4N0M0, G3, fara metastaze.
De asemenea, au fost raportate valorile anormale ale rezultatelor testelor de laborator, inclusiv modificari ale functiei hepatice, concentratii crescute ale azotului ureic in sange si, rareori, concentratii crescute ale creatininemiei.
Supradozaj
Administrarea unor doze mari de flutamida la animale a determinat: hipoactivitate, piloerectie, bradipnee, ataxie si/sau lacrimare, anorexie, sedare, varsaturi si methemoglobinemie.
Nu s-a stabilit doza unica de flutamida asociata in mod curent simptomelor de supradozaj sau considerata a pune in pericol viata pacientului.
In caz de supradozaj se recomanda monitorizarea pacientului. Deoarece flutamida se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice, este posibil ca dializa sa nu fie eficace in tratamentul supradozajului.
A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj.
A se pastra la temperaturi sub 25 grade Celsius.
A se tine blisterul in cutie pentru a fi protejat de lumina si umiditate.
A nu se lasa la indemana copiilor.
Ambalaj
Cutie cu 10 blistere din PVC/Al a cate 10 comprimate.
Fabricant
Medochemie Ltd.
Detinatorul autorizatiei de punere de piata
Medochemie Ltd.
P.O. Box 51409 Limassol, CY-3505, Cipru
Data ultimei verificari a prospectului - Martie, 2007