Indicatii:
infectii cu germeni sensibili.
Este de ales in episoadele acute ale bronsitelor cronice, pneumonii atipice cu chlamydia si mycoplasma, infectii pelviene cu gonococi, E. coli, Bacteroides sau Chlamydia.
Contraindicatii:
Alergie la tetraciclina, insuficienta hepatica (pentru calea orala, numai cea avansata); injectarea intravenoasa este contraindicata in miastenia grava; doxiciclina nu se foloseste in timpul sarcinii, alaptarii si la copiii sub 8 ani.
Antiacidele cu aluminiu, calciu si magneziu pot diminua absorbtia antibioticului (dar mai putin decat pentru tetraciclina); doxiciclina poate mari nefrotoxicitatea, metoxifluranului si creste efectul anticoagulantelor cumarinice si sulfamidelor antidiabetice; fenitoina, barbituricele si carbamazepina favorizeaza metabolizarea doxiciclinei (se ajusteaza doza); asocierea penicilinelor nu este recomandabila (antagonism).
Actiune:
Derivat de tetraciclina, are proprietati antibiotice asemanatoare acesteia; este mai eficace fata de pneumococ, streptococ, stafilococ, bacili gram-negativi aerobi, gonococi, Bacteroides fragilis, este activa fata de mycoplasma, Chlamydia si legionella; se absoarbe aproape complet din intestin, areo penetrabilitate tisulara superioara, mentine concentratii active mai indelungat.
Reactii adverse:
Greata, diaree; suprainfectii cu microorganisme rezistente (candida, germeni coliformi, stafilococi), manifestate prin stomatita, prurit anal, uneori complicatii grave (candidoza pulmonara, enterita stafilococica fulminanta); creste azotemia si agraveaza fenomenele toxice ale insuficientei renale; depuneri in dinti cu colorare galbena si hipoplazia smaltului, depuneri in oase, chiar tulburari de crestere (cand se administreaza la copiii mici sau in ultima perioada a sarcinii); hepatite toxice grave (mai ales la femeile gravide tratate pentru pielonefrita), rareori pancreatita acuta, reactii alergice, fotosensibilizare.
Preparatele tinute mult timp la caldura si umezeala pot provoca (prin produse de degradare) un sindrom tip Fanconi dobandit. Poate interfera determinarea glucozei urinare si a urobilinogenului. Greata, neplacerea epigastrica, diareea sunt mai frecvente, suprainfectiile sunt rare; injectarea intravenoasa poate provoca iritatie locala.