Indicatii
Angina pectorala cronica stabila (angina de efort); angina vasospastica (angina Prinzmetal, angina instabila); hipertensiune esentiala.
Dozarea se face individual in functie de severitatea bolii si de reactivitatea pacientului la medicament. In functie de tabloul clinic doza trebuie atinsa treptat, incepand cu doze initiale scazute. Pacientii cu insuficienta hepatica trebuie atent supravegheati; in cazul de fata poate fi necesara o reducere a dozei.
Pacientii care prezinta concomitent afectiuni severe cerebro-vasculare trebuie tratati cu doze mai mici. Daca nu se prescrie altfel este valabila urmatoarea schema de tratament pentru persoanele adulte: Angina pectorala vasospastica si cronica stabila: Tratamentul se efectueaza cu o doza zilnica medie de 20 mg de 2 ori pe zi (de 2 ori pe zi cate un comprimat retard). In cazul in care sunt necesare doze mai mari, este posibila marirea treptata a dozei zilnice la maximum de 2 ori pe zi cate 40 mg (de 2 ori cate 2 comprimate retard).
Doza zilnica maxima nu trebuie sa depaseasca 80 mg (4 comprimate retard). Hipertensiunea esentiala: Tratamentul se efectueaza cu cu o doza zilnica medie de 20 mg de 2 ori pe zi (de 2 ori cate un comprimat retard). In cazul in care este necesara o doza mai mare, cresterea dozei zilnice se va face treptat la maximum de 2 ori pe zi 40 mg (de 2 ori cate 2 comprimate retard). Doza maxima zilnica nu trebuie sa depaseasca 80 mg (4 comprimate retard).
Corinfar retard se administreaza dupa mese, nemestecate, cu o cantitate de lichid. Administrarea concomitenta de alimente duce la o resobtie lenta a substantei active, dar nu redusa. Intervalul intre administrarea a doua doze de Corinfar retard trebuie sa fie de cel putin 4 ore. Intervalul recomandat intre 2 administrari este de 12 ore (dimineata si seara). Durata tratamentului este stabilita de medic. In cazul unui tratament cu doze mari si/sau de lunga durata tratamentul trebuie redus treptat pana la terminarea acestuia, din cauza posibilei aparitii a fenomenului de "rebound".
Contraindicatii
Soc cardiovascular; stenoza aortica severa; angina pectorala instabila; infarct miocardic acut (in intervalul primelor 4 saptamani); hipersensibilitate cunoscuta la nifedipin. Se recomanda prudenta in cazul hipotensiunii (hipotensiune severa cu valori sistolice sub 90 mm Hg) ca si in insuficienta cardiaca decompensata.
Precautii
Se recomanda o supraveghere atenta a pacientilor in cazul administrarii concomitente a nifedipinei si a beta-blocantilor, deoarece se poate ajunge la hipotensiune severa; ocazional s-a semnalat aparitia insuficientei cardiace. Nifedipin poate intarzia eliminarea digoxinei. Tratamentul concomitent cu ambele produse poate duce la cresterea nivelelor digoxinei si la potentarea actiunii si a reactilor adverse ale acesteia. Se recomanda o dozare prudenta in cazul unei insuficiente cardiace manifeste. Administrarea produsului Corinfar la pacientii aflati in dializa renala, cu hipertensiune maligna si insuficienta renala ireversibila cu hipovolemie se va face cu deosebita precautie, intrucat prin vasodilatatie se poate instala o hipotensiune severa. Pacientii cu functie hepatica redusa trebuie atent supravegheati; in acest caz poate fi necesara o reducere a dozei.
Interactiuni medicamentoase
Efectul hipotensiv al nifedipinei poate fi accentuat prin asocierea altor antihipertensive ca si a antidepresivelor triciclice. In combinatie cu nitratii sunt potentate actiunile asupra tensiunii si frecventei cardiace. Administrarea concomitenta de nifedipin si beta-blocante impune supravegherea atenta a pacientilor, intrucat poate sa se produca scaderea pronuntata a tensiunii arteriale, ocazional observandu-se dezvoltarea unei insuficiente cardiace.
Anumite medicamente din grupa antagonostilor de calciu pot potenta actiunea inotrop negativa a unor antiaritmice ca ex.: amiodarona si chinidina. Astfel de observatii nu s-au semnalat la nifedipin. In cazul unei terapii combinate cu chinidina, nifedipin poate induce o scadere a concentratiei plasmatice a chinidinei si respectiv cresterea acesteia dupa intreruperea tratamentului cu nifedipin, ceea ce recomanda controlul periodic al concentratei chinidinei plasmatice. Nifedipin poate influenta cresterea concentratiei plasmatice a digoxinei si a teofilinei, ceea ce recomanda controlul acestora. Cimetidina si in masura mai mica ranitidina pot conduce la cresterea concentratiei plasmatice de nifedipin, intensificand implicit actiunea acestuia.
Nifedipin nu se va administra pe toata perioada sarcinii deoarece studiile experimentale au pus in evidenta embriotoxicitate (malformatii). Nu exista date privind acest aspect la om. Nifedipin este excretat in laptele matern. Nu exista experienta privind actiunea sa asupra sugarului, motiv pentru care se va intrerupe alaptarea daca in aceasta perioada se impune administrarea de nifedipin.
Tratamentul cu acest medicament necesita un control medical regulat. Aparitia reactiilor diferentiate individual pot modifica capacitatea de reactie in asa fel, incat sunt influentate capacitatea de participare la traficul rutier, manuirea unor utilaje de precizie sau lucrul neasiguarat. Acestea sunt valabile mai ales la inceputul tratamentului, la cresterea dozei ca si in asociere cu alcool.
In primele saptamani de tratament se poate ajunge la poliurie. In cazul unei insuficiente renale se poate ajunge la o inrautatire temporara a functiei renale. La pacientii cu hipertensiune arteriala sau afectiuni coronariene, intreruperea brusca a nifedipinei poate declansa criza hipertensiva sau ischemie miocardica ("fenomenul de rebound").
Frecvent: Mai ales la inceputul tratamentului pot aparea frecvent, dar cu caracter tranzitoriu, cefalee, flush si senzatie de caldura (eritem, eritromelalgie).
Ocazional: Mai ales la inceputul tratamentului pot aparea crize de angina pectorala, respectiv la pacientii cu angina pectorala se poate observa cresterea frecventei, duratei si gradului de severitate a crizelor. Ocazional, s-au semnalat obnubilare, palpitatii si tahicardie, o scadere a tensiunii arteriale sub valori normale (reactie hipotona), edeme ale membrelor inferioare pe baza unei vasodilatatii, ca si ameteala, fatigabilitate si parestezii.
Rar: In timpul tratamentului se observa tulburari gastrointestinale: greturi, flatulenta si diaree. Au fost rareori observate reactii cutanate, ca ex.: prurit, urticarie, exantem, izolat dermatita exfoliativa. In cazul unui tratament de lunga durata la pacientii varstnici s-a semnalat ginecomastie, fenomen reversibil dupa intreruperea tratamentului.
Foarte rar: S-au descris modificari ale tabloului sanguin, ca ex.: anemie, leucopenie, trombocitopenie, purpura trombocitopenica. In cazuri foarte rare s-a observat o crestere tranzitorie a glicemiei (hiperglicemie). De aceasta se va tine cont in mod deosebit la pacientii cu diabet zaharat. Izolat: S-a semnalat infarct miocardic. In special la doze mari pot aparea in cazuri izolate mialgii, tremor ca si o modificare minora, tranzitorie a perceptiei optice. In cazul unui tratament de lunga durata pot aparea modificari gingivale (hiperplazia gingivala), fenomene reversibile dupa intreruperea tratamentului. Tulburari ale functiei hepatice au fost izolat semnalate (colestaza intrahepatica, cresterea transaminazelor), fenomene reversibile dupa intreruperea tratamentului si hepatita alergica.
Supradozare
Simptomele intoxicatiei: S-au observat urmatoarele simptome in cazul unei intoxicatii grave cu nifedipin: tulburari de constienta pana la coma, prabusire tensionala, tulburari de ritm cardiac tahicardice/bradicardice, hiperglicemie, acidoza metabolica, hipoxie, soc cardiogen cu edem pulmonar.
Tratamentul intoxicatiilor: Are ca obiectiv eliminarea toxicului si restabilirea echilibrului cardiocirculator. Dupa ingestia orala se recomanda spalaturi gastrice abundente, eventual combinate cu o spalatura intestinala. Indeosebi dupa intoxicatiile cu preparate retard se va urmari eliminarea lor pe cat posibil de completa din intestinul subtire pentru a evita absorbtia inevitabila a substantei active. In cazul administrarii de laxative se va tine cont de inhibarea musculaturii intestinale prin antagonistii de calciu, care poate merge pana la atonie intestinala. Hemodializa nu da rezultate, deoarece nifedipin nu este dializabil, se recomanda plasmafereza (legare puternica de proteinele plasmatice, volum de distributie relativ mic).
Tulburarile de ritm cardiac insotite de bradicardie se trateaza simptomatic cu atropina si/sau beta-simpatomimetice, in cazul unui stop iminent prin bradicardie se recomanda terapia temporara cu stimulator cardiac. Hipotensiunea, ca urmare a socului cardiogen si a vasodilatatiei periferice, se trateaza cu calciu (1 - 2 g de gluconat de calciu i.v.), dopamin (pana la 25 mcg/kg corp/minut), adrenalina, respectiv noradrenalina. Posologia acestor medicamente este in functie de actiunea urmarita. Nivelul calciului seric trebuie mentinut normal pana la usor crescut. Orice ingerare suplimentara de lichide sau transfer de volum lichidian trebuie efectuata cu precautie si necesita monitorizare hemodinamica din cauza potentialelor riscuri de suprasarcina cardiaca.
Compozitie
Un comprimat retard contine ca substanta activa 20 mg nifedipin. Excipienti: Lactoza monohidrat. Stearat de magneziu. Poiletilenglicol 6000 (macrogol 6000). Polietilenglicol 35000 (macrogol 35000). Talc. Amidon de cartof. Metilhidrixipropilceluloza. Polividon K 25. Celuloza microcristalina. Oxid (IV) de titan (E171). Galben de chinoleina (E104).
Ambalaj
Marimea ambalajului pentru 30 comprimate retard: 3 blistere cu cate 10 comprimate retard fiecare, formate din: folie detasabila: PVC dur, rosu; folie de acoperire: folie de aluminiu, imprimata cu rosu; cutie plianta imprimata pentru 3 blistere; prospect. Marimea ambalajului pentru 50 si 100 comprimate retard: flacon de 15 ml de sticla bruna cu dop de polietilena, incolor; eticheta.