Indicatii
Proprietati farmacodinamice- lamivudina si zidovudina sunt inhibitori puternici, selectivi ai HIV-1 si HIV-2. S-a aratat ca lamivudina are actiune sinergica cu zidovudina, inhiband replicarea HIV in celule. Ambele medicamente sunt metabolizate secvential de catre kinazele intracelulare pana la 5c-trifosfat (TP). lamivudina-TP si zidovudina-TP sunt substraturi pentru, si inhibitori competitivi ai reverstranscriptazei HIV. Oricum, principala lor activitate antivirala este realizata prin incorporarea formei monofosfat in lantul ADN viral, determinand terminarea lantului.
Lamivudina si zidovudina trifosfat au o afinitate mai mica fata de polimerazele ADN ale celulei gazda. relatia dintre susceptibilitatea in vitro a hiv la lamivudina si/sau zidovudina si raspunsul clinic la tratament este in prezent in cercetare. In vitro, testele de sensibilitate nu au fost standardizate, iar rezultatele variaza in functie de factorii metodologici. Individual, tratamentul cu lamivudina si zidovudina a determinat aparitia de forme clinice izolate ale HIV cu sensibilitate redusa in vitro fata de analogul nucleozid la care au fost expuse. Studiile in vitro indica, de asemenea, faptul ca virusurile rezistente la zidovudina pot deveni sensibile la aceasta atunci cand capata simultan rezistenta fata de lamivudina.
In plus, s-a evidentiat clinic faptul ca lamivudina plus zidovudina intarzie aparitia rezistentei la zidovudinala pacientii fara tratament anterior anti-retroviral.
Proprietati farmacocinetice.
Absorbtie: Lamivudina si zidovudina sunt bine absorbite din intestin. Biodisponibilitatea lamivudinei orale la adulti este in mod normal intre 80-85%, iar a zidovudinei 60-70%. Un studiu de bioechivalenta a comparat Combivir cu tablete de Epivir 150 mg si Retrovir 300 mg luate impreuna. De asemenea a fost studiat efectul alimentelor asupra ratei si extinderii absorbtiei. S-a aratat ca, Combivir este bioechivalent cu Epivir 150 mg si Retrovir 300 mg, sub forma de tablete separate, atunci cand a fost administrat preprandial la pacienti. Ca urmare a administrarii Combivir, valorile Cmax pentru lamivudina si zidovudina (95% interval de siguranta) sunt de 1,5 (1,3-1,8) mg/ml si respectiv de 1,8 (1,5-2,2) mg/ml.
Valorile medii ale tmax pentru lamivudina si zidovudina sunt de 0,75 (0,50-2,00) ore si respectiv 0,50 (0,25-2,00) ore.
Gradul de absorbtie (AUC) al lamivudinei si zidovudinei, precum si timpul de injumatatire ca urmarea administrarii Combivir pre- sau postprandial au fost similare, desirata absorbtiei (Cmax, tmax) a fost incetinita. In baza acestor date, Combivir poate fi administrat cu sau fara alimente.
Distributie: Studiul administrarii intravenoase a lamivudinei si zidovudinei a aratat ca volumul aparent de distributie este de 1,3 si respectiv 1,6l/kg. lamivudina prezinta o farmacocinetica liniara in intervalul terapeutic de dozare si este limitat legata de albumina (< 36% albumina serica in vitro). Legarea zidovudinei de proteinele plasmatice este intre 34-38%. interactiunile medicamentoase ca urmare a deplasarii site-urilor de legare nu pot fi anticipate pentru Combivir. O serie de date arata ca lamivudina si zidovudina patrund in sistemul nervos central si ajung in lichidul cefalorahidian (LCR). Raportul intre LCR/concentratie serica lamivudina si respectiv zidovudina la 2-4 ore de la administrarea orala este de aproximativ 0,12 si respectiv 0,5. Gradul de patrundere al lamivudinei sau relatia cu orice efect clinic sunt necunoscute.
Metabolism: Metabolizarea lamivudinei reprezinta ocale minora de eliminare. Lamivudina este eliminata in principal prin excretie renala, sub forma nemodificata. Probabilitatea interactiunilor metabolice ale lamivudinei cu alte medicamente este scazuta datorita gradului mic de metabolizare hepatica (5-10%) si a legarii scazute de proteinele plasmatice.
5-glucuronid este principalul produs de metabolism al zidovudinei, atat in plasma cat si in urina, reprezentand aproximativ 50-80% din doza administrata eliminata prin excretierenala.
3-amino-3-dezoxitimidina (AMT) a fost identificat ca produs al metabolismului zidovudinei ca urmare a administrarii intravenoase.
Eliminare: Timpul de injumatatire al lamivudinei este intre 5 si 7 ore. Clearance-ul sistemic al lamivudinei este de aproximativ 0,32 l/ora/kg, predominand clearance-ul renal (>70%) prin sistemul de transport cationic organic. Studiile efectuate pe pacienti cu afectiuni renale au aratat ca eliminarea lamivudinei este afectata de disfunctia renala. Este necesara reducerea dozelor la pacientii cu clearance al creatininei (50 ml/min. In studiile in care zidovudina a fost administrata intravenos, timpul de injumatatire a fost de 1,1 ore, iar clearance-ul sistemic a fost de 1,6 l/ora/kg. Clearance-ul renal al zidovudinei a fost estimat la 0,34l/ora/kg, indicand filtrarea glomerulara si secretia activa tubulara. Concentratiile zidovudinei sunt crescute la pacientii cu insuficienta renala in stadiu avansat.
Date preclinice de siguranta: Nu a fost observata sinergia toxicitatii in studiile in care lamivudina a fost utilizata impreuna cu zidovudina. Efectele relevante clinic ale acestor doua medicamente combinate sunt anemia, neutropenia si leucopenia. Nici lamivudina, nici zidovudina nu sunt mutagenice in testele bacteriale, dar, ca majoritatea analogilor nucleozidici, prezinta activitate in vitro in testele mamaliene, cum ar fi analiza limfomului la soareci. Lamivudina nu a prezentat activitate genotoxica in studiile in vivo, la doze care au dat concentratii plasmatice de pana la de 30-40 ori mai mari decat nivelele plasmatice clinice. Avand in vedere ca activitatea mutagenica in vitro a lamivudinei nu a fost confirmata de testele in vivo, s-a ajuns la concluzia ca lamivudina nu prezinta riscul genotoxicitatii la pacientii sub tratament.
Zidovudina a avut efecte clastogenice cand a fost administrata in doze repetate intr-un test al micronucleilor la soareci. S-a observat ca limfocitele din sangele periferic al pacientilor cu SIDA tratati cu zidovudina contin un numar mare de modificari cromozomiale. Implicatiile clinice ale acestor observatii sunt neclare. Nu exista totusi informatii despre riscul tumorigen al lamivudinei la animale. In studiile despre carcinogenitatea zidovudinei efectuate pe sobolani si soareci, efectele legate de tratament s-au limitat la aparitia tarzie a neoplasmului vaginal. Relevanta acestor tumori pentru oameni este incerta; orice risc al aparitiei carcinogenitatii trebuie contrabalansat cu beneficiul demonstrat terapeutic.
Combivir este indicat in tratamentul adultilor si copiilor peste 12 ani infectati cu HIV, cu imunodeficienta progresiva (numar CD4+ 500 celule/mm3). Lamivudina in combinatie cu zidovudina reduce incarcarea virala a HIV-1 si creste numarul celulelor CD4+. Datele clinice indica faptul ca lamivudina, in combinatie cu zidovudina, si regimurile de tratament care contin lamivudina/ zidovudina determina reducerea semnificativa a riscului progresiei bolii si a mortalitatii.
Adulti si copii peste 12 ani. Doza recomandata de Combivir este de o tableta de doua ori pe zi. Combivir poate fi administrat cu sau fara alimente. Tratamentul cu Combivir trebuie initiat si monitorizat de catre un medic specializat in controlul infectiei HIV. Daca este indicata din punct de vedere clinic reducerea dozelor de Combivir, sau daca este necesara reducerea sau intreruperea uneia din componentele Combivir (lamivudina sau zidovudina), sunt disponibile preparate separate de lamivudina (Epivir) si zidovudina (Retrovir) sub forma de tablete/capsule sau solutie orala.
Afectare renala: Concentratiile lamivudinei si zidovudinei sunt crescute la pacientii cu disfunctie renala, datorita scaderii clearance-ului.
Astfel, avand in vedere ca poate fi necesara reducerea dozelor acestora, in cazul pacientilor cu functie renala redusa (clearance al creatininei 50 ml/min) este recomandata administrarea preparatelor separate de lamivudina si zidovudina. Trebuie consultate informatiile complete de prescriere pentru aceste preparate.
Afectare hepatica. Influenta disfunctiei hepatice asupra nivelului lamivudinei este investigata in prezent. Clearance-ul lamivudinei este in mare masura renal. In baza datelor preliminare, nu este necesara reducerea dozelor. Un numar limitat de date cu privire la pacientii cirotici sugereaza faptul ca poate avea loc acumularea zidovudinei la pacientii cu disfunctie renala datorita glucuronidarii scazute. Astfel, avand in vedere ca poate fi necesara scaderea dozelor de zidovudina, in cazul pacientilor cu disfunctie hepatica severa este recomandata administrarea preparatelor separate de lamivudina si zidovudina. Trebuie consultate informatiile complete de prescriere pentru aceste preparate.
Reducerea dozelor la pacientii cu reactii adverse hematologice: Reducerea dozelor de zidovudina poate fi necesara daca nivelul hemoglobinei scade sub 9 g/dl sau 5,59 mmol/l sau numarul neutrofilelor scade sub 1,0 109/l. Aceasta sepoate intampla la pacientii cu rezerva mica de maduva osoasa, inaintea tratamentului, mai ales la pacientii cu infectie HIV in stadiu avansat. Avand in vedere ca nu este posibila reducerea dozelor de Combivir, este necesara utilizarea preparatelor separate de zidovudina si lamivudina. Medicii trebuie sa se refere la informatiile individuale de prescriereale acestor medicamente.
Dozarea la varstnici: Nu exista date specifice, dar este recomandata o atentie speciala in cazul acestui grup de varsta datorita modificarilor asociate varstei asa cum ar fi scaderea functiei renale si modificarea parametrilor hematologici.
Contraindicatii
Utilizarea Combivir este contraindicata la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la lamivudina, zidovudina sau la orice ingredient al preparatului. Zidovudina este contraindicata la pacientii cu numar foarte scazut de neutrofile (< 0,75 109/l), sau cu nivel foarte scazut de hemoglobina (< 7,5 g/dl sau 4,65 mmol/l). Combivir este astfel contraindicat la acesti pacienti (vezi Precautii).
Precautii
Precautiile speciale relevante atat pentru lamivudina cat si pentru zidovudina sunt incluse in aceasta sectiune. Nu exista precautii suplimentare pentru combinatia Combivir.
Avertizari speciale- Pacientii tratati cu Combivir sau cu orice alt tratament antiretroviral pot continua sa dezvolte infectii cu germeni oportunisti si alte complicatii ale infectiei HIV. Astfel, pacientii trebuie sa ramana sub supravegherea unui medic specializat in tratamentul bolilor asociate infectiei HIV. Pacientii trebuie avertizati asupra faptului ca nu s-a demonstrat ca tratamentul curent antiretroviral, incluzand Combivir, sa previna riscul transmiterii HIV prin contact sexual sau contaminare sanguina. Trebuie luate masurile corespunzatoare de precautie.
Hematologic- anemia, neutropenia si leucopenia (de obicei secundara neutropeniei) pot aparea la pacientii cu infectie HIV simptomatica in stadiu avansat care primesc zidovudina si astfel parametrii hematologici trebuie monitorizati cu atentie la pacientii care primesc Combivir. Aceste efecte hematologice sunt de obicei observate dupa 4-6 saptamani de tratament. Pentru pacientii cu infectie HIV simptomatica in stadiu avansat, este in general recomandat ca testele sanguine sa fie efectuate cel putin o data la doua saptamani in primele 3 luni de tratament si cel putin o data pe luna ulterior. La pacientii cu infectie HIV in stadiu incipient, reactiile adverse hematologice sunt rare. Depinzand de starea generala a pacientului, testele sanguine pot fi efectuate mai rar, de exemplu o data la 1-3 luni.
Scaderea nivelului hemoglobinei cu mai mult de 25% si scaderea numarului neutrofilelor cu mai mult de 50% poate necesita o monitorizare mai frecventa. Poate fi necesara reducerea dozelor de zidovudina in cazul aparitiei anemiei severe sau mielosupresiei in timpul tratamentului cu Combivir, sau la pacientii cu afectare preexistenta a maduvei osoase, de ex. hemoglobina < 9 g/dl (5,59 mmol/l), sau neutrofile < 1,0 109/l. Avand in vedere ca nu este posibila reducerea dozelor de Combivir, vor fi utilizate preparatele separate de zidovudina si lamivudina. Medicul va trebui sa se refere la informatiile individuale de prescriere ale acestor medicamente.
Copii - Nu exista date suficiente despre utilizarea lamivudinei la copii, astfel incat Combivir nu este indicat pentru copiii sub 12 ani. Medicul va trebui sa se refere la informatiile individuale de prescriere pentru lamivudina si zidovudina.
Administrarea Combivir nu este recomandata in primele 3 luni de sarcina decat daca efectul benefic asupra mamei este mai mare decat riscul asupra fatului. In cazul in care este necesara reducerea dozelor, este recomandata administrarea separata a preparatelor de lamivudina si zidovudina.
In aceste cazuri, medicul va face referire la informatiile individuale de prescriere ale acestor medicamente. Pacientii trebuie atentionati despre utilizarea concomitenta a medicamentelor. Combivir trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu ciroza hepatica in stadiu avansat ca urmare a hepatitei cronice B, avand in vedere riscul recurentei hepatitei in cazul intreruperii tratamentului cu lamivudina.
Interactiuni medicamentoase
Avand in vedere ca medicamentul Combivir contine lamivudina si zidovudina, orice interactiune individuala a unuia dintre acesti agenti va fi intalnita si in cazul Combivir. Probabilitatea interactiunilor metabolice cu lamivudina este mica, datorita metabolismului limitat si legarii slabe de proteinele plasmatice, precum si datorita clearance-ului renal aproape in totalitate. In mod similar, zidovudina este slab legata de proteinele plasmatice, dar este eliminata in principal prin conjugare la nivel hepatic pana la un metabolit inactiv glucuronidat. Interactiunile prezentate mai jos nu trebuie considerate exhaustive, dar sunt reprezentative pentru clasele de medicamente care necesita luarea unor masuri de precautie.
Interactiuni relevante pentru lamivudina: Administrarea trimetoprim, un constituent al cotrimoxazolului, determina cresterea cu 40% a expunerii lamivu-dinei la dozele terapeutice. Oricum, daca pacientul nu sufera de o afectiune renala, nu este necesara reducerea dozelor de lamivudina (vezi Posologie si mod de administrare). Lamivudina nu are efect asupra farmacocineticii cotrimoxazolului. Administrarea cotrimoxazolului cu Combivir la pacientii cu disfunctie renala trebuie evaluata cu atentie. Trebuie luata in considerare posibilitatea interactiunilor cu alte medicamente administrate concurent, mai ales daca principala cale de eliminare este renala.
Interactiuni relevante pentru zidovudina: Co-administrarea zidovudinei cu lamivudina determina cresterea cu 13% a expunerii zidovudinei si o crestere cu 28% a nivelului plasmatic de varf. Se considera ca nu este semnificativ din punct de vedere al sigurantei pacientului si astfel nu este necesara reducerea dozelor. Zidovudina nu are efect asupra farmacocineticii lamivudinei. S-a observat ca nivelul sanguin al fenitoinei este scazut la unii dintre pacientii care primesc zidovudina, iar la un pacient a fost observat un nivel ridicat. Aceste observatii sugereaza faptul ca, concentratia fenitoinei trebuie monitorizata cu atentie la pacientii care primesc Combivir si fenitoina.
Utilizarea paracetamolului in timpul tratamentului cu zidovudina intr-un grup de pacienti controlati placebo a fost asociata cu o incidenta crescuta a neutropeniei, mai ales ca urmare a tratamentului cronic. Datele farmacocinetice indica faptul ca paracetamolul, in dozele studiate, nu determina cresterea nivelului plasmatic al zidovudinei sau al metabolitului glucuronidat. Alte medicamente, incluzand aspirina, codeina, morfina, indometacin, ketoprofen, naproxen, oxazepam, lorazepam, cimetidina, clofibrat, dapsona si izoprinozina, pot afecta metabolismul zidovudinei prin inhibarea competitiva a glucuronidarii sau prin inhibarea directa a metabolismului microzomal hepatic.
Trebuie luata in considerare posibilitatea interactiunilor medicamentoase inaintea utilizarii unor astfel de medicamente, mai ales in tratamentul cronic, in combinatie cu Combivir. Tratamentul concomitent, mai ales acut, cu medicamente cu potential nefrotoxic sau mielosupresiv (de ex. pentamidina sistemica, dapsona, pirimetamina, cotrimoxazol, amfotericina, flucitozin, ganciclovir, interferon, vincristina, vinblastina si doxorubicina) poate de asemenea creste riscul reactiilor adverse la zidovudina. In cazul in care este necesar tratamentul concomitent cu Combivir si cu oricare dintre aceste medicamente, trebuie realizata monitorizarea functiei renale si a parametrilor hematologici si, daca este necesar, doza unuia dintre acesti agenti trebuie redusa. Analogul nucleozid ribavirin antagonizeaza activitatea antivirala in vitro a zidovudinei si, astfel, utilizarea concomitenta a Combivir cu acest medicament trebuie evitata.
Avand in vedere ca o parte din pacientii care primesc Combivir pot prezenta infectii cu germeni oportunisti, poate fi luata in considerare utilizarea concomitenta a unui tratament antimicrobian profilactic. Acest tratament profilactic poate include cotrimoxazol, pentamidina aerosoli, pirimetamina si aciclovir. Un numar limitat de date din testele clinice efectuate nu indica o crestere semnificativa a riscului reactiilor adverse la zidovudina in cazul utilizarii acestor medicamente. Un numar limitat de date sugereaza faptul ca probenecidul creste timpul de injumatatire si aria de sub curba concentratiei plasmatice a zidovudinei, prin scaderea glucuronidarii. Excretia renala a glucuronidului (si probabil a zidovudinei) este redusa in prezenta probenecidului.
Sarcina: Nu este recomandata administrarea Combivir in primele trei luni de sarcina, decat daca beneficiul asupra mamei este mai mare decat riscul asupra fatului. Pe baza studiilor pe animale pentru observarea carcino-genitatii si mutagenitatii, nu poate fi exclusa posibilitatea aparitiei carcinogenitatii la oameni. Desi valoarea predictibila a studiilor de carcinogenitate pe rozatoare pentru oameni nu este certa, au fost observate la rozatoare tumori vaginale aparute tarziu (dupa 19 luni de administrare orala zilnica), ca urmare a administrarii continue a zidovudinei.
Nu se cunoaste relevanta acestor rezultate pentru copiii infectati sau neinfectati expusi la zidovudina. Oricum, femeile gravide care vor lua in considerare utilizarea Combivir in timpul sarcinii trebuie avertizate asupra rezultatelor acestor studii. Ca urmare a studiilor pe sobolani masculi si femele, s-a aratat ca zidovudina si lamivudina nu afecteaza fertilitatea acestora. Nu exista date despre influenta acestora asupra fertilitatii umane. S-a aratat ca la barbati, zidovudina nu afecteaza numarul, morfologia si motilitatea spermatica.
Alaptare: Studiile pe sobolani in perioada de lactatie au aratat ca, dupa administrarea orala, lamivudina si zidovudina sunt excretate in lapte. Nu se cunoaste daca lamivudina sau zidovudina sunt excretate in laptele uman. Avand in vedere ca acestea pot trece in lapte, este recomandat mamelor care utilizeaza Combivir sa nu alapteze.
Nu au fost efectuate studii pentru investigarea efectelor lamivudinei si zidovudinei asupra indemanarii de a conduce masina sau de a manipula utilaje. Astfel de efecte nu pot fi prevazute din farmacologia acestor medicamente. Cu toate acestea, starea clinica a pacientului, precum si profilul reactiilor adverse ale lamivudinei si zidovudinei nu trebuie omise atunci cand se ia in considerare capacitatea pacientului de a conduce masina sau de a manipula utilaje.
Supradozare
Nu exista experienta in supradozarea Combivir. Exista, totusi, un numar limitat de date despre consecintele ingestiei de supradoze acute de lamivudina si zidovudina la oameni. Nu au fost cazuri de deces, iar toti pacientii si-au revenit.
Nu au fost identificate semne sau simptome specifice supradozarii. In cazul supra-dozarii, pacientul trebuie monitorizat pentru evidentierea toxicitatii, si, daca este necesar, trebuie aplicat tratamentul suportiv standard. Avand in vedere ca lamivudina este dializabila, hemodializa continua poate fi folosita in tratamentul supradozarii, desi nu a fost studiata. Hemodializa si dializa peritoneala par sa aiba un efect limitat asupra eliminarii zidovudinei, dar cresc eliminarea metabolitului glucuronidat.
In timpul tratamentului pentru infectia HIV cu lamivudina, precum si in combinatie cu zidovudina au fost raportate o serie de efecte adverse. Pentru o mare parte dintre ele este neclar daca sunt asociate administrarii lamivudinei, zidovudinei sau a celorlalte medicamente utilizate pentru controlul infectiei HIV sau daca sunt rezultatul procesului patologic. Avand in vedere ca Combivir contine lamivudina si zidovudina, tipul si severitatea efectelor adverse vor fi cele asociate fiecareia dintre componente. Nu s-a evidentiat o toxicitate cumulata ca urmare a administrarii concurente a celor doua componente.
Lamivudina: efectele adverse cel mai frecvent observate sunt: dureri de cap, indispozitie, fatigabilitate, greata, varsaturi, diaree, durere in abdomenul superior, febra si eruptii. Au fost inregistrate cazuri de pancreatita si neuropatie periferica (sau parestezii), desi nu a fost observata o legatura a acestora cu doza de lamivudina. In combinatie cu zidovudina, au fost observate cazuri de neutropenie si anemie (rar grave). Au fost raportate cazuri de trombocitopenie, crestere tranzitorie in ser a enzimelor hepatice (AST, ALT), precum si cresterea amilazei serice.
Zidovudina: Cele mai grave reactii adverse includ anemia (care poate necesita transfuzii), neutropenia si leucopenia. Acestea apar mai frecvent la doze mari (1 200-1 500 mg/zi) si la pacientii cu boala HIV in stadiu avansat (mai ales atunci cand exista o rezerva saraca de maduva osoasa inaintea tratamentului), si mai ales la pacientii cu numar al celulelor CD4+ < 100/mm3. Astfel, poate fi necesara reducerea dozelor sau oprirea tratamentului (vezi Posologie si mod de administrare). Incidenta neutropeniei a fost de asemenea crescuta la pacientii cu valori scazute ale neutrofilelor, hemoglobinei si al nivelului seric al vitaminei B12 la inceputul tratamentului cu zidovudina, precum si la pacientii care au folosit paracetamol.
Alte efecte adverse frecvent intalnite in testele clinice controlate placebo includ greata, varsaturi, anorexie, durere abdominala, dureri de cap, eruptii, febra, mialgii, parestezii, insomnie, stare generala proasta, astenie si dispepsie. In afara de greata, care a fost observata in toate studiile pe pacienti care au primit zidovudina, celelalte efecte adverse nu au fost foarte frecvent intalnite. Cele mai frecvent intalnite reactii adverse la pacientii cu boala HIV in stadiu avansat tratati cu zidovudina au fost dureri de cap grave, mialgii si insomnie, in timp ce varsaturile, anorexia, starea generala proasta si astenia au fost mai frecvent semnalate la pacientii tratati cu zidovudina, cu boala HIV in stadiu incipient. Alte efecte adverse observate includ somnolenta, diaree, ameteala, transpiratii, dispnee, flatulenta, modificarea gustului, dureri precordiale, pierderea acuitatii mentale, anxietate, mictiuni frecvente, depresie, durere generalizata, raceala, tuse, urticarie, prurit si sindrom influeza-like. Incidenta acestor reactii a fost similara la pacientii tratati cu zidovudina si la cei tratati placebo. Rezultatele studiilor efectuate atat pe persoane tratate placebo, precum si pe pacienti tratati cu zidovudina arata ca incidenta efectelor adverse intalnite frecvent scade cu timpul de-a lungul primelor saptamani de tratament cu zidovudina.
Urmatoarele efecte au fost de asemenea raportate la pacientii tratati cu zidovudina. Relatia dintre aceste efecte si utilizarea zidovudinei este dificil de evaluat, mai ales in situatiile complicate din punct de vedere medical, care caracterizeaza boala HIV in stadiu avansat: miopatie, pancitopenie cu hipoplazie medulara si trombocitopenie izolata, acidoza lactica in absenta hipoxemiei, afectare hepatica cum ar fi hepatomegalie cu steatoza, cresterea nivelelor sanguine ale enzimelor hepatice si bilirubinei, pancreatita, pigmentarea unghiilor, tegumentului si mucoasei orale (vezi Precautii speciale). Convulsii si alte efecte la nivel cerebral au fost de asemenea raportate la pacientii care au primit zidovudina. S-a evidentiat, totusi, un efect benefic general al zidovudinei in afectiunile neurologice asociate infectiei HIV. Daca gravitatea simptomelor o justifica, reducerea sau intreruperea tratamentului cu zidovudina poate participa la evaluarea si controlul acestor simptome. In aceste situatii Combivir trebuie intrerupt, administrandu-se preparate separate de zidovudina si lamivudina.
Au fost observate rar cazuri de pancreatita la pacientii tratati cu lamivudina si zidovudina. Nu este clar daca aceste cazuri sunt datorate tratamentului sau sunt rezultatul procesului patologic. Tratamentul cu Combivir trebuie oprit imediat in cazul aparitiei semnelor, simptomelor clinice sau a modificarilor parametrilor de laborator sugestive pentru pancreatita. Au fost observate cazuri rare, dar fatale de acidoza lactica, in absenta hipoxemiei, precum si hepatomegalie severa insotita de steatoza la pacientii tratati cu zidovudina. Nu se cunoaste daca acestea se datoreaza tratamentului cu zidovudina, dar au fost raportate la pacientii HIV pozitivi fara SIDA. Tratamentul cu Combivir trebuie intrerupt in cazul cresterii rapide a aminotransferazelor, hepatomegaliei progresive, sau a acidozei metabolice/lactice de etiologie necunoscuta. Atentie in cazul administrarii Combivir la orice pacient, mai ales femei obeze, cu hepatomegalie, hepatita sau cu alti factori de risc cunoscuti pentru boli hepatice. Acesti pacienti trebuie supravegheati cu atentie in timpul tratamentului cu Combivir.
Compozitie
Combivir tablete contine 150 mg lamivudina si 300 mg zidovudina.
Excipienti: Interiorul tabletei-celuloza microcristalina, sodium starch glycollate, dioxid de siliciucoloidal, stearat de magneziu. Invelisul filmat: metilhidroxipropilceluloza, dioxid de titan (E171), macrogol 400, polisorbat 80.
Ambalaj
Cutii care conin blistere opace din policlorura de vinil. Cutii care contin flacoane din polietilena cu
inalta densitate (PEID) de culoare alba cu sistem de inchidere securizat pentru copii. Fiecare tip de ambalaj contine 60 de comprimate filmate.
Detinatorul autorizatiei de punere pe piata
ViiV Healthcare UK Limited
980 Great West
Road
Brentford
Middlesex
TW8 9GS
Marea Britanie.