?

:) -------------> Hi!.. iubire.. ca..
l
v
- aproape/ imi vine sa strig -
______________

DA. AI REUSIT!.. .
______________

- TERAPIA nu face adesea
decat sa ajute la regasirea
mecanismelor pierdute sau
refulate ale unei cresteri sa-
natoase; acum (si) aici.
______________

Ah, ce mi-ar placea
sa te "ineci" tocmai
acuma, la mal.

:))

___________________________

:) Sufletel, mi-e pofta de o prajitura.
___________________________

Ti-ar placea sa preparam astazi un
tort de mere?!.. Sau stii vreo reteta
de prajitura cu.. nuca si cu miere?..


P.S.: Mie imi plac dulciurile. Tu ce
gust preferi?.. . Dulce, sarat, acru,
amar sau iute?
:)

Un om merge spre cunoaştere
( sau:
INVATAREA EMOTIONALA ;)
în
acelaşi fel
în
care merge spre război :
cu teamă , cu RESPECT,
cu atenţie şi cu încredere
desăvârşită.

:) -> INTREBARILE ne des-
chid mintea, ochii şi INIMA.
l
V
Cu ajutorul lor învăţăm.. . in-
trăm în contact cu ceilalţi şi
devenim creativi... O între-
bare nepusă este o uşă..
:l
.. nedeschisă. Acum, aici:
TU ce faci, ce (mai) zici?!
:)

_________________________________________________

A avea sentimente de recunoştinţă şi a nu le exprima este ca şi
cum ai împacheta cu grijă un cadou şi nu l-ai da."

________________________________ [ William Arthur Ward ]


"[ ... ] cu cât devii un mai bun cunoscător al recunoştinţei, cu atât
ajungi mai rar victima resentimentelor, depresiei si disperării.

Recunoştinţa va acţiona ca un elixir ce va dizolva treptat carapa-
cea dură a eului tău - nevoia ta de posesiune şi control - şi te va
transforma într-o fiinţă generoasă.

(Simţul recunoştinţei generează o adevarată alchimie spirituală,
ne face mărinimoşi - cu SUFLET MARE :)

Ultimul zbor al şoimului /________________________________________


Un scriitor iranian din secolul XX, Khanlari, descrie ultimul zbor al unui şoim.


Răpitorul survolează peisajul căutând o pradă. Se simte puternic şi amenin-
ţător, vede şi domină totul.
Un vânător ascuns trage atunci o săgeată care-l străpunge. Rănit de moarte,
şoimul îşi simte sfârşitul aproape, aripile lui îşi contenesc bătaia şi se închid.
În timp ce cade din înalt, priveşte săgeata ucigaşă şi îi vede aripa, făcută din
pene de şoim. Iar atunci, chiar înainte de-a muri, spune:
- De ce m-aş plânge? Tot ce vine asupra noastră de la noi vine.

_________________________________________________


"Nimeni nu va poate face rau daca dumneavoastra nu-i permiteti."

___________________________________________/ Boudha
( Si.. ceea ce este greu nu iti face neaparat rau.
;)
( Sa dam viata unei parti din noi care
exista in
stare latenta , inainte de a o ingropa.
:)

_____________________________________________



http://www.youtube.com/watch?v=s12ZE9fbF04


__________________________
"Indrazniti, Eu sunt; nu va temeti!"

;)

Esti inca mica si mai ai timp pana sa stii ce iti doresti de fapt....unele circumstante te pot maturiza inainte de vreme.
Tu care zici ca esti geloasa pe prietenii lui, colegi de facultate (care nu implica sentimente pe care le impartasesti cu persoana iubita, nu genul ala de dragoste) cum ai pretentia ca eu sa accept copilul lui facut cu alta femeie?? Una cu care s-a culcat in trecut si cu care are un copil???
Tu care nu accepti simpli oameni din viata lui, crezi ca ai putea "inghiti" un copil care nu-ti apartine???
N-ai motive sa fii geloasa doar pt faptul ca iese cu prietenii lui, colegi etc....dar daca el refuza sa te ia cu el la astfel de intalniri (mai mereu) at. ar trebui sa-ti pui un semn de intrebare in ceea ce inseamna importanta ta ca persoana iubita in viata lui. Probabil ca el iubeste viata, distractia si nu isi doreste f mult o implicare sentimentala de te trateaza mai mult ca pe o amica.

Asa e dar prietenii lui sunt un fel de baietasi de cartieri care fac tot felul de magarii , dar fiica prietenului tau e o parte din el , dar probabil ai dreptate . Oricum gelozia asta e o gelozie stupida si ar trebui sa ne dam seama aman2 , mai ales ca nu ne face bine .. noua in primul rand si apoi nici lor .. dar la mne e psihicul meu asa , mereu am urat sa impart orice cu cineva :)

Orbii si elefantul /_____________________________________________


A fost odata - asa povesteste Buddha - un rege în Benares. Într-o buna zi el
a chemat ca bufoni la curtea sa cativa cersetori orbi din nastere si le-a po-
runcit sa descrie un animal aflat înaintea lor. Regele a promis si un premiu
celui care va reusi sa descie cel mai bine animalul.

Primul, apucand animalul de un picior, a declarat ca acest animal misterios
are picioare ca o buturuga. Al doilea, care l-a prins de coada, a declarat ca
animalul, subtire ca o sfoara, trebuie sa fie un sarpe. Iar al treilea a apucat
animalul de ureche si a fost convins ca este plan ca foaia unui palmier.

Si ptr. ca niciunul nu a luat in considerare vorbele celuilalt, si ptr. ca fieca-
re era convins ca numai el singur cunoaste adevarul, au început o cearta
nemaipomenita si s-au despartit fara a se împaca.

Regele - care la început s-a distrat ascultand vorbele celor 3 nebuni orbi -
dobandind întelepciune, a recunoscut ca gandirea, cunostintele si simtu-
rile sale sunt îndoielnice.

:l