Venin

Substanta toxica, in general lichida, fabricata de anumite organisme.
Organismele care isi injecteaza veninul prin intepatura sau prin muscatura sunt denumite veninoase. Acestea sunt in special animale, dar exista si plante veninoase, ca urzicile. animalele (broastele raioase) si plantele (beladona, cucuta), care nu-si injecteaza veninul lor sunt zise otravitoare, ca de exemplu ciupercile.

Pericole ale veninurilor - Unele veninuri sunt foarte putin toxice (urzici, tantari, pureci, tauni, furnici); altele sunt extrem de toxice (cobrele, serpii coral din America de Sud cu inele succesive negre, galbene si rosii, etc.).
Cu toate acestea, un venin cunoscut ca putin toxic poate fi foarte periculos daca antreneaza un edem al cailor respiratorii (risc de moarte prin asfixie) sau o reactie alergica generalizata (soc anafilactic). Aceste doua riscuri exista in principal in caz de intepatura - mai ales de intepaturi multiple - de himenoptere (albine, viespi). Actiunea distrugatoare a veninurilor se poate exercita asupra sangelui (hemoliza sau distrugere a globulelor rosii), asupra sistemului nervos (prezenta de neurotoxine responsabile de neuroliza) si/sau asupra ficatului (citoliza hepatica).

tratament si prevenire - tratamentul accidentelor provocate de veninuri comporta ingrijiri imediate, destinate sa limiteze difuzarea substantei toxice si sa calmeze mancarimile sau durerea (aspiratia veninului cu o pompa vanduta in farmacii, aplicarea de apa rece, de bucati de gheata, de pomada calmanta). In cel de al doilea timp, eventual, administrarea de antihistaminice si adrenalina, destinata sa combata efectul alergic al veninului si injectarea de seruri antitoxice specifice pot fi utile. O injectare de ser anitetanic si luarea de antibiotice (impotriva suprainfectiilor) pot fi asociate. In sfarsit, in cazurile grave sunt necesare spitalizarea de urgenta si manevrele de reanimare.
Prevenirea tulburarilor si accidentelor provocate de veninuri consta in evitarea pe cat posibil a plantelor sau a animalelor veninoase si in manifestarea de mare prudenta atunci cand nu i se poate evita prezenta (protectie vestimentara, utilizare de repulsive, desensibilizare in caz de alergie constatata), Persoanele care se stiu alergice la intepatura de albine, de exemplu, pot avea in permanenta asupra lor, vara, o doza de adrenalina si de antihistaminice.

Muscaturile de vipere: precautii si primul ajutor - O vipera europeana se poate recunoaste dupa pupila sa despicata, dupa gatul pe care se inalta un cap triunghiular, dupa prezenta mai multor solzi care formeaza un desen in forma de V intre ochi si gura. Cu ocazia sederii sau plimbarii intr-o regiune cu risc, este recomandat sa se ia cateva precautii: sa se poarte pantaloni lungi si incaltaminte inalta, sa se mearga zgomotos pentru a speria serpii, sa se evite mersul in zone cu maracinisuri, deplasarea obstacolelor (pietre mari si bucati de lemn) sa se faca doar cu un baston, sa se evite alungirea pe sol, sa se evite apropierea de gramezile de gunoi, care atrag rozatoarele si serpii. In caz de muscatura trebuie sa se actioneze rapid:
- alungirea victimei;
- imobilizarea membrului atins, care nu trebuie sa fie suprainaltat;
- sa se aplice, daca este posibil, gheata pe muscatura cu scopul de a intarzia difuzarea veninului;
- aplicarea unei comprese sterile sau a unei panze curate pe plaga;
- punerea unui pansament usor compresiv pe plaga cu scopul de a limita difuzia veninului;
- avertizarea rapida a serviciului de specialitate, care va proceda la evacuarea victimei,
Trebuie sa ne abtinem sa punem un garou in josul plagii, sa dam de baut victimei, sa incizam plaga si sa sugem continutul ei.