inflamatie a peretilor vaginali ce poate aparea la femei la orice varsta.
Cauze - O vaginita este provocata de cele mai multe ori de o infectie cu bacterii sau cu ciuperci (candida albicans, trichomonas, Gardnerella vaginalis), de o reactie la prezenta unui corp strain (obiect introdus de fetite, tampon vaginal uitat), de o alergie (la un produs de mentinere a igienei) sau de o atrofiere postmenopauzica a vaginului, cauzata de o micsorare a secretiei hormonale. In mod normal, vaginul este sediul unei flore microbiene, care creeaza un mediu acid protector impotriva germenilor nocivi. Daca, dintr-un motiv oarecare, echilibrul acestei flore este rupt, se instaleaza o vaginita. Cauzele aparitiei inflamatiei pot fi extrem de diferite: agenti infectiosi, folosirea antibioticelor, stresul, reactia la utilizarea unor anumite feluri de sapun, excitatia in urma unei bai fierbinti, infectie cu bacterii sau ciuperci, ca reactie la prezenta unui corp strain.
Simptome si semne - Inflamatia se traduce prin pierderi vaginale anormale (leucoree), uneori sangerande, printr-o senzatie de arsura, prin mancarimi. Raporturile sexuale pot fi dureroase (dispareunie). Se manifesta printr-un miros neplacut de peste sau o secretie excesiva, cremoasa, de culoare cenusie sau cu aspect de branza de vaci usturime, dureri intensificate de urinat si de raporturi sexuale, pierderi vaginale anormale (leucoree), uneori sangerande. Uneori se instaleaza si mancarimi violente.
Diagnostic si tratament - O prelevare de secretii vaginale permite sa se stabileasca germenele in cauza. tratamentul face apel la aplicatii locale de antimicozice sau de antibacteriene (ovule ginecologice) sau la administrarea de antibiotice pe cale generala, in caz de infectie cu trichomonas sau cu Gardnerella Vaginalis. In cazul femeii aflate la menopauza, tratamentul poate cuprinde administrarea locala de hormoni (estrogeni), care refac grosimea si supletea vaginului. tratamentul vaginitei trebuie aplicat ambilor parteneri, deoarece barbatul aparent sanatos, este in realitate purtator de de parazit si poate reinfecta femeia. El consta in administrarea orala a medicamentelor specifice, femeia insa trebuie sa faca si un tratament local cu ovule si irigatii vaginale. In perioada tratamentului este obligatorie abstinenta sexuala.