Tetanos

boala infectioasa cauzata de o bacterie gram pozitiva, bacilul lui Nicolaier, ori clostridium tetani. Bacilul lui Nicolaier traieste sub forma de spori in pamant si in intestinul mamiferelor.

Cauze - Tetanosul este transmis omului avand ca poarta de intrare o leziune cutaneomucoasa (ranire, muscatura), indiferent ca plaga este profunda sau, din contra, foarte usoara, chiar infima, ca o zgarietura, o intepatura intr-un spin de trandafir, o aschie etc. Aceasta mai poate fi si o leziune cronica ce nu atrage atentia ca atare, ca un ulcer varicos al gambei.
Nou-nascutul poate contracta boala plecand de la plaga ombilicala atunci cand, dupa obiceiurile din unele tari in curs de dezvoltare, se aplica pamant pe bontul ombilical

Simptome si semne - Simptomele tetanosului sunt determinate de actiunea toxinei germenelui, neurotoxina.
Dupa o incubatie de 3 pana la 30 zile, primul semn, intotdeauna deosebit de semnificativ, este un trismus (constrictie a maxilarelor cauzata de contractura involuntara a muschilor masticatori). Masticatia devine dureroasa in cateva zile, uneori chiar mai repede; bolnavul nu are febra si isi pastreaza luciditatea.
Tetanosul se numeste generalizat atunci cand trismusul este insotit de contractura, de asemenea permanenta, a muschilor gatului apoi ai trunchiului. Aceasta contractura antreneaza atitudini caracteristice, ca cea a trunchiului in arc de cerc cu concavitatea posterioara, sau opistotonusul. Aceasta faza, zisa de extensie, dureaza una sau doua zile, iar durata ei constituie cel mai bun indicator al gravitatii bolii. In cursul paroxismelor, febra creste si este insotita de transpiratie abundenta si de accelerarea ritmului cardiac. Poate surveni o asfixie fie prin spasm al laringelui, fie prin blocarea custii toracice
Tetanosul poate ramane localizat la un membru; el este atunci de o gravitate mai mica

Tratament - Tratamentul tetanosului generalizat necesita o spitalizare intr-un serviciu de reanimare si consta, in afara ingrijirilor specifice care se aduc unei plagi daca ea este inca reperabila (dezinfectie, antibioterapie), la administrarea in doza mare de ser antitetanic uman (gamaglobuline specifice) si mai ales la incercarea de a face sa cedeze contracturile prin folosirea de miorelaxante: barbiturice sau benzodiazepine in doza mare, chiar curara in cazurile foarte grave. Scopul este acela de a evita asfixia asteptand incetarea spontana a efectelor toxinei.

Evolutie - Vindecarea este obtinuta in mai mult de 80% dintre cazuri, sechelele nefiind rare: blocaje articulare, rupturi tendinoase si musculare. Faptul de a fi fost bolnav de tetanos nu confera nici o imunitate ulterioara.

Prevenire - Complexitatea si lungimea acestui tratament (3 pana la 5 saptamani) contrasteaza cu eficacitatea si simplicitatea vaccinarii. Aceasta este obligatorie si asigura o prevenire perfecta daca ea este bine practicata: 3 injectii la interval de o luna cu rapel dupa1 an, apoi din 10 in 10 ani (interval maxim), fara nici o contraindicatie. Aceasta vaccinare este adesea asociata cu vaccinarea impotriva difteriei, tusei convulsive (DTP) si uneori si cea impotriva poliomielitei (DTPP).