Enurezie sau enurezis

Emisie de urina, involuntara si inconstienta, in general nocturna, la un copil care a depasit varsta deprinderii de a fi curat si care nu sufera de vreo leziune organica a cailor urinare. Enurezia se deosebeste de incontinenta, in care copilul nu este curat nici ziua, nici noaptea. Enurezia este numita primara atunci cand copilul nu este in masura sa-si controleze vezica la varsta normala a curateniei, adica intre 2 si 4 ani; ea este numita secundara atunci cand survine dupa o perioada in care curatenia fusese deprinsa. Tulburarea functionala a controlului emisiei de urina este frecventa: intre 5 si 10% dintre copiii in varsta de 7 ani si intre (0,5 si 1 % dintre copiii de 8 ani sunt afectati de aceasta tulburare.

Tipuri de enurezie
- Enurezia nocturna izolata sau enurezia adevarata se observa mai ales la baieti si prezinta adesea un caracter familial (parinti, frati si surori). Ea nu survine decat noaptea.
- Enurezia prin imaturitate vezicala, cauzata de persistenta unei vezici de tip infantil, foarte contractila, ea este cea mai raspandita la fete. Ea se caracterizeaza mai ales prin nevoia frecventa si imperioasa de a urina (mai mult de 6 mictiuni pe zi) sau prin pierderi de urina in timpul rasului, tusei, jocului.

Cauze - Mecanismul enureziei este inca prost cunoscut. Unii ii atribuie o cauza psihomatica (dificultati relationale si afective, climat de tensiune familiala, rigoare excesiva a mamei in ceea ce priveste dobandirea deprinderii de a fi curat), altii sustin interventia unui mecanism hormonal (absenta reducerii secretiei hormonului andiuretic in timpul noptii, conducand la o umplere excesiva a vezicii ceea ce sta la baza pierderii de urina). Aceste explicatii raman doar ipoteze.

Tratament - Tratamentul necesita participarea activa a copilului care va trebui sa primeasca atatea explicatii anatomice si fiziologice cat este posibil sa inteleaga. Trebuie, de asemenea, sa i se suprime asternutul sau scutecul, ceea ce mentine copilul intr-o situatie regresiva. Restrictia aporturilor de lichide seara nu are un efect terapeutic real. In orice caz, este indispensabil sa disculpabilizezi copilul, sa nu fie dojenit, nici pedepsit si sa nu fie ironizat.

Tratamentul propriu-zis variaza in functie de tipul de enurezie:
- Enurezia nocturna izolata poate fi suprimata progresiv, dupa varsta de 8 ani, cu ajutorul unui aparat numit "pipi-stop" care, plasat sub cearceaf suna la contactul cu primele picaturi de urina. El permite stabilizarea unei treziri conditionate, dar trebuie totusi ca responsabilitatea operatiilor sa fie data pe mana copilului. In fapt, trezirile nocturne impuse de parinti sunt cel mai des epuizante pentru ei si ineficace. Daca tulburarile persista, recurgerea la un tratament hormonal antidiuretic usor va avea un efect imediat. In cazurile cele mai severe, poate fi pusa in aplicare o psihoterapie.
- Enurezia prin imaturitate vezicala se trateaza, in principal, prin reeducarea mictiunilor copilului, intr-un serviciu de urodinamica. Este, de asemenea, posibil sa se recurga la un tratament medicamentos care vizeaza reducerea contractilitatii excesive a muschiului vezicii.