Ansamblu al proceselor mecanice si biochimice care asigura transformarea si absorbtia alimentelor. Dupa ce a fost inghitit, bolul alimentar trece in faringe, apoi in esofag si ajunge in stomac datorita unui mecanism involuntar care pune in actiune muschii peretelui esofagian (peristaltism).
- In stomac, alimentele sufera modificari care permit absorbtia lor ulterioara de catre intestinul subtire: digestia gastrica asigura stocarea lor si faramitarea lor mecanica, sterilizarea lor partiala si degradarea unor proteine. Stomacul poate stoca pana la aproximativ un litru de alimente care sunt transformate aici de secretiile gastrice Aceste secretii, produse de catre glandele gastrice, contin acid clorhidric si enzime digestive (indeosebi pepsina, necesara digestiei proteinelor). Mici contractii, propagate aproximativ din 20 in 20 de secunde de catre paturile musculare, permit amestecarea alimentelor cu secretiile si imping amestecul obtinut, chimul, catre partea inferioara a stomacului. Chimul trece in prima parte a intestinului subtire, duodenul, printr-un sfincter numit pilor.
- In intestinul subtire (duoden, jejun, ileon), digestia continua prin reducerea glucidelor la nivelul de zaharuri simple, a lipidelor in monogliceride si in acizi grasi, a proteinelor in acizi aminati sau in peptide. Pentru a realiza aceasta, intestinul subtire are nevoie de secretiile pancreasului si ale bilei. Secretia pancreatica este bogata in enzime necesare digestiei proteinelor, glucidelor si lipidelor, in timp ce secretia biliara joaca un rol important in digestia lipidelor. Absorbtia substantelor transforma te se face imediat de catre enterocitele (celulele intestinale care permit trecerea alimentelor in sange) din fiecare segment al intestinului subtire. In duoden sunt absorbite preferential fierul, calciul si vitaminele. Glucidele si lipidele sunt absorbite in duoden si jejun, iar sarurile biliare in ileon. Materile care n-au fost absorbite inainteaza pana in intestinul gros prin miscari peristaltice. Digestia colica (la nivelul colonului) consta, in principiu, intr-o degradare microbiana fara prea mare utilitate pentru nutritie.