Dezobisnuire de un toxic

Oprire treptata sau brusca a consumului unei substante toxice fata de care subiectul este dependent. Oricare ar fi aceasta substanta (alcool, tutun), dezobisnuirea nu poate fi programata decat cu acordul persoanei vizate, alegand metoda sau metodele cele mai potrivite cazului sau.

Dezobisnuirea de alcool - tratamentul nu este posibil decat daca subiectul are o motivatie. Luarea acestei hotarari poate necesita o spitalizare pentru a lupta impotriva simptomelor de privare de toxic: agitatie, agresivitate, insomnie, delirium tremens. Un control biologic si un sprijin psihiatric sunt in general necesare, asociate cu o rehidratare si cu luarea de tranchilizante, de antidepresive, de vitamine din grupul b (B1 si B6), cu scopul - in cazul ultimelor evitarii polinevritelor (atingeri ale nervilor periferici, mai ales ale nervilor membrelor inferioare). Pe durata lunga, se folosesc inca si alte medicamente, zise disuazive (care te fac sa-ti modifici hotararile, ca disulfiramul, care provoaca greturi si vome la cea mai mica absorbtie de alcool. Acest tratament, care poate dura mai multe luni, chiar mai multi ani, necesita sa fie urmat in mod regulat.

Dezobisnuirea de un drog - Acesta este unul din timpii tratamentului toxicomaniei. Dezobisnuirea se desfasoara in doua faze consecutive, dar deosebit de intricate: dezobisnuirea fizica, faza care pune in joc abstinenta si consecintele ei psiho-organice (dureri viscerale, indispozitii, angoasa intensa, "nelinistile" gambelor), si evolueaza in cateva zile; dezobisnuirea psihologica (eliberarea de orice nevoie de toxic), lunga, neplacuta, faza care marcheaza sfarsitul toxicomaniei. Metoda de dezobisnuire difera putin de la un drog la altul. Actualmente se prefera reducerii progresive a dozelor o "intarcare" brutala, cu sustinere temporara cu anxiolitice, analgezice sau antidepresive, fie o "intarcare" treptata, realizata cu ajutorul unei substante de inlocuire, metadona.
Dezobisnuirea de drog se face de cele mai multe ori in mediu spitalicesc, dar uneori este posibil sa se evite spitalizarea, ceea ce necesita atunci adeziunea totala a subiectului si ingrijiri mai vigilente. Recidivele sunt numeroase, urmate adesea de noi cerinte terapeutice, care trebuie de fiecare data luate in consideratie cu aceeasi seriozitate
Un nou-nascut a carui mama este toxicomana necesita o dezobisnuire de toxic in aceeasi masura ca si mama sa Aceasta dezobisnuire nu-i pune viata in pericol, dar ii poate perturba dezvoltarea psihomotorie.

Dezobisnuirea de tutun - Si in acest caz, dorinta de a se dezobisnui trebuie sa apartina fumatorului, matodele propuse servind, inainte de toate, sustinerii vointei fumatorului. Printre ele, pot fi citate acupunctura, psihoterapia de grup, precum si toate formele de sprijin in care medicul de familie are un loc privilegiat. Unii inlocuitori continand nicotina (guma de mestecat, timbru transdermic), eliberati sub prescriptie medicala, au o eficacitate demonstrata la marii fumatori atenuand simptomele de lipsa a tutunului (nervozitate, agresivitate, insomnie). Incetarea fumatului antreneaza adesea o crestere in greutate, fata de care fostul fumator va trebui sa fie prevenit si tratat (dietetic). Tentativele de incetare a fumatului constituie un indiciu al unei puternice motivatii si preced adesea incetarea definitiva.